joi, 31 ianuarie 2008

Un calcul interesant

Citind acest articol, mi-a venit o idee. Să zicem că domnul Popescu e patron. Cam ce fel de firmă ar trebui să conducă domnul Popescu pentru a-şi putea permite un apartament cu 4 camere (85mp) în cartierul Aviaţiei din profitul pe 1 an?

Că, na, mă gândesc, Ionescu, care e amploaiat, are tot dreptul să fie client de credite, dar Popescu e ditamai patronul, ar trebui ca măcar oamenii ca el să îşi poată lua un apartament, fără probleme...

Păi dacă pe un apartament în acest binecunoscut cartier bucureştean se cer 200.000 de euro, şi dacă punem o rată decentă a profitului, să zicem 20%, hai să vedem cam în ce fel ar trebui să arate firma lui Popescu.

În primul rând 200.000 de euro înseamnă 290.000 de dolari. Deci ăsta e profitul. Aplicăm regula de 3 simplă, pac pac, vorba lui Gigi Becali, şi rezultă o cifră de afaceri de 1.450.000 de dolari.

Aşa. Pac pac, hai să vedem de câţi angajaţi e nevoie să atingi o asemenea cifră de afaceri. În România, fireşte. Păi, 1.450.000 / 13 => 111.538 ore/muncă, adică echivalentul a aproximativ 60 de angajaţi (am socotit 236 de zile de lucru pe an, 8 ore pe zi).

Hm, deci Popescu ar trebui să fie patron peste o firmă cu vreo 60 de angajaţi ca să poată spera că îşi va putea cumpăra un apartament cu 4 camere în cartierul Aviaţiei la finalul unui an glorios pentru firma sa. Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar eu zic că Popescu este un om, un şmecher destul de important, dacă are în subordine atâta popor.

Acum hai să facem socoteala şi pentru Fritz, care e neamţ. Fritz nu vrea un apartament la bloc ci o casă de 125 de metri pătraţi care se pare că în Germania costă 194.000 de euro (adică 281.000 de dolari). Păi la productivitatea neamţului de 50 de dolari / oră, rezultă că Fritz ar trebui să conducă o echipă de... 14 oameni. Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar eu zic că Fritz nu e nimic altceva decât un mic patron. Cu toate acestea, îşi permite casa respectivă.

Spre comparaţie, un mic patron din România asemănător lui (adică patron peste un atelier cu 14 angajaţi) poate spera la un profit de aproximativ 68.723 de dolari, adică vreo 47.395 de euro. Dacă la finalul anului închide taraba şi vrea să ia profitul, se pare că nu va fi în stare să-şi cumpere nici măcar o garsonieră în Dristor.

Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar eu zic că situaţia aceasta numai... iniţiativa privată nu o încurajează. Adică nu încurajează economia în general. Ce rost are să îţi pui mintea la contribuţie, să te speteşti, să tremuri după obţinerea de contracte, dacă la final nu te alegi cu mai nimic?! Nu mai bine renunţi la tot şi devii slujbaş ca oricine altcineva? Pe de altă parte, dacă toţi micii patroni şi-ar băga picioarele în ea de viaţă, oare câte încasări la buget ar dispare?

marți, 29 ianuarie 2008

S-a dat liber la dezbalonare?!

Vă puteţi închipui un asemenea titlu în presa din România: "Agenţiile imobiliare umflă preţul caselor" ?

Şi totuşi, titlul este real. În acest ianuarie 2008 s-au publicat mai multe articole critice despre piaţa imobiliară decât în totalitatea ultimilor 5 ani... Iar articolul ăsta reuşeşte chiar şi performanţa supremă de a-l cita pe dl. Zilişteanu fără a-l mai obliga să spună o prostie.

Ceva se întâmplă.

UPDATE: ia te uită! ... până şi Hotnews se aliniază trendului!

vineri, 25 ianuarie 2008

Via "trenduri": Coface estimeaza o prabusire de 50% pe piata apartamentelor vechi

"Trenduri economice" - păcat că nu ştim cine scrie acest blog foarte interesant - ne anunţă că agenţia de evaluare a riscului Coface estimează o scădere de 50% a preţului apartamentelor vechi în următorii 3 ani.

Din păcate nu este citată şi sursa informaţiei, dar staţi cu ochii pe fluxurile de ştiri.

miercuri, 23 ianuarie 2008

Doamne Sfinte, apara si pazeste, ptiu, ptiu, ptiu, drace...

Cum, Dinu Patriciu, mogulul petrolului, nu investeşte în i-mo-bi-lia-re?!!!! Ba chiar zice că va fi criză?!

M-am frecat la ochi dar se pare că e adevărat. E prima oară când un om cu adevărat bogat din România îşi exprimă public îndoiala cu privire la evoluţia pieţei imobiliare.

Sau or fi înnebunit ziariştii?!

Alo, Ziarul Financiar, ce s-a întâmplat?! Nu vă recunosc...

sâmbătă, 19 ianuarie 2008

Legături bolnăviţioase?

Că tot ne citesc bancherii naţionali: ce legătură o fi între Mackenzie Residence şi Banca Naţională?

Well, legătura e chiar domnul Isărescu. Şi iată cum.

a. Mackenzie Residence a fost făcută sub umbrela Urbanscapes Investiţii srl (CF RO18029433).

b. Unul dintre puţinii acţionari ai Urbanscapes Investiţii srl este un anumit domn Liviu-Sorin Panţuru (salut!) (CNP: 1720128131243), domiciliat, cel puţin formal, undeva în Constanţa.

c. Interesant la acest domn Panţuru, pe care dvs. sigur nu îl cunoaşteţi, e faptul că mai este acţionar în alte (cel puţin) 9 firme: Mackenzie Proiecte (18861798), Urbanscapes Black Sea (RO18861780), Urbanscapes Development (RO19073526), Lissary-Mackenzie Investments srl (RO21054089), Urbanscapes Growth (RO21710973), Mackenzie Capital srl (RO21920240), Vertex Partners srl (11712926), TK Development Romania (radiată, RO12055204) şi Trammel Mackenzie Risk Control srl (RO15100261). Toate firmele se ocupă/ocupau cu "dezvoltări imobiliare", cu excepţia lui Trammel Mackenzie care oferă în special consultanţă managerială. Printre proprietarii firmelor "Urbanscapes" este şi o firmă din Nicosia, Cipru, Dinus Limited, care se ocupă, de asemenea, cu "real estate investments". La Trammel Mackenzie, însă, întâlnim în rândul acţionarilor un alt agent economic cipriot, Crowfeet Limited (tot din Nicosia). Tot Crowfeet era coacţionar şi la Vertex, dar Vertex nu mai funcţionează din 2005. Şi Dinus şi Crowfeet par a fi simple offshore-uri.

d. În general partenerul de afaceri preferat al domnului Panţuru, pe lângă Dinus Limited, pare a fi un anumit domn Răzvan Moşoiu (CNP: 1671019132818), domiciliat, cel puţin formal, în Eforie Nord. Formula de succes, care înfiinţează afaceri pe bandă rulantă, pare a fi Panţuru - Moşoiu - Dinus Ltd. ...

e. ...până la un punct. Căci surpriza vine dinspre Lissary-Mackenzie Investments srl, unde singurii acţionari sunt domnul în cauză şi Ileana-Lăcrămioara Isărescu (CNP: 2751021450017).

f. Păi aţi ghicit: doamna în cauză nu e nimeni alta decât fiica domnului Isărescu.

Deci iată legătura. Acu', ştiind că fiica domniei sale tatonează afacerile imobiliare, mă întreb, oare vă daţi seama ce sfâşiere dostoievskiană, ce trăire raskolnikovicioasă o fi în sufletul dumnealui seara, după cină, când aşterne pe hârtie măsurile anti-balon pe care urmează să le ia a doua zi întru însănătoşirea economiei româneşti?

PS: de ce, când cauţi "urbanscapes", Google zice că "acest site poate dăuna computerului dvs." ?


Comparati, va rog

"Este vorba despre un apartament de trei camere construit intr-un bloc din 1986 situat pe strada Liviu Rebreanu, care a fost vandut la 104.000 euro". (Ziarul Financiar)

//

apartamente Liviu Rebreanu

Oricum, de remarcat noua poziţie ZF: "Deşi preţurile avansate de vanzatori nu reprezintă de cele mai multe ori suma la care se încheie tranzacţia...", precum şi faptul, pozitiv, că jurnaliştii au început să se mai informeze şi altfel decât prin... anunţuri de mică publicitate.

marți, 15 ianuarie 2008

De ce tac?

Fiindcă am zis tot ce aveam de zis. Cine a avut urechi de auzit, a auzit.

A, în treacăt nu pot să nu remarc declaraţia (mai bine zis fragmentul de declaraţie) lui Felix Pătrăşcanu, managing director la Fan Courier: "Cred că cel puţin în imobiliare creşterea este nejustificată, iar această bulă se va sparge". E pe la jumătatea articolului. Dacă directorul unei companii cu 25 de milioane de euro / an cifră de afaceri gândeşte aşa, atunci suntem... pe drumul cel bun.

A venit momentul adevărului?

Rezultatul recensământului 2011 va accelera scăderea prețurilor pe piața imo?