Legenda lui Mucius Scaevola (semnal de alarma, NU avertisment, pentru confraţii imobiliari)

În urmă cu vreo 2-3 săptămâni am făcut trimitere în cadrul unui comentariu la următorul articol care se baza pe citate luate din gura lui Bordei Ionuţ (Eurisko):

"Pretul apartamentelor din blocurile si vilele vechi continua sa creasca in ritm ametitor. Se preconizeaza ca, in urmatorii ani, preturile acestora vor creste pina la o valoare de zece ori mai mare decit cea actuala. Adica, ceea ce costa astazi 100.000 de euro poate sa ajunga, in citiva ani, la un milion de euro.

Motivul acestui trend? Iminenta integrare in Uniunea Europeana si de aici, alinierea preturilor inclusiv cele de pe piata imobiliara. Preturile apartamentelor in blocurile vechi sint corecte si vor continua sa creasca, in paralel cu cele ale locuintelor din imobilele noi, cel putin asa cred specialistii de pe piata imobiliara romaneasca.

"Preturile apartamentelor vechi sint acolo unde trebuie sa fie, iar acestea se vor majora in continuare, desi nu se va mai inregistra aceeasi evolutie spectaculoasa de pina acum un an sau doi", spune Ionut Bordei, directorul departamentului vinzari al companiei imobiliare Eurisko."

- 7 plus, 6 iulie 2006 (eu am preluat articolul acum via Hotnews: http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1169552-pretul-locuintelor-inzecit.htm)

Stăteam şi mă gândeam zilele astea, oare câţi tineri şi-or fi luat câte o cotineaţă comunistă în ultimii 2-3 ani, de multe ori cu sacrificii enorme (credit pe 30 de ani, strâns de gât părinţii, socrii etc.), cu credinţa sinceră că investiţia lor se va înzeci în următorii ani?

Mulţi. Foarte mulţi. Acum însă totul se dovedeşte un balon de săpun.

În contextul ăsta nu e de mirare că blogul meu ajunge să aibă un trafic halucinant şi articolele ziarelor care comentează situaţia din piaţa imobiliară ajung să adune zeci, sute de comentarii de la cititori mai mult decât pasionaţi de domeniu. Este clar că în ultimii ani "investiţiile" imobiliare au devenit un sport de masă în România, sport pe care românii l-au practicat cu frenezie... până mai ieri.

Tot în acest context aş vrea însă să fac referire la o legendă din Roma antică care e plină de tâlc în duritatea ei. Legenda lui Mucius Scaevola.

Când regele etrusc Porsena a atacat Roma, romanii, care nu erau prea pregătiţi din punct de vedere militar, s-au gândit că modalitatea cea mai simplă de a respinge atacul e să-l omoare pe atacator. Aşa că l-au trimis pe un tip, Mucius Gaius, să îl asasineze pe regele etrusc. Mucius s-a strecurat într-o noapte în tabăra etruscă şi din greşeală a omorât pe altcineva.

Porsena, furios, a ordonat uciderea lui Mucius. În timp ce-şi aştepta pedeapsa acesta a fost văzut de gardieni cum îşi ţinea cu nonşalanţă mâna dreaptă deasupra focului de tabără, lăsând-o să ardă. Intrigaţi de comportamentul lui Mucius s-au adresat lui Porsena care l-a luat la rost pe prizonier. "De ce îţi arzi mâna? Nu te doare?" La care Mucius i-ar fi răspuns: "Îmi ard dreapta pentru că te-a ratat. Sper ca următorul roman să nu mai greşească aşa cum am greşit eu." Înspăimântat la vederea tăriei de caracter a acestui soldat roman, Porsena l-a întrebat: "Şi mai sunt mulţi 'asasini' care se pregătesc să mă omoare?" Răspunsul lui Mucius a fost: "E o listă cu vreo 300. Eu eram primul. " Porsena a dat ordin imediat ca Mucius să fie eliberat şi trimis înapoi la Roma şi chiar în acea noapte a ridicat asediul, gândindu-se că dacă pe urmele lui mai sunt alţi 300 de asemenea soldaţi romani, cu siguranţă unuia îi va reuşi misiunea. Mucius a devenit un erou legendar al Romei antice şi a fost supranumit ulterior "Scaevola", adică "Stângaciul" - fiindcă rămăsese beteag de dreapta.

Bun, ce vreau să zic cu asta? Păi eu zic că legenda e plină de tâlc. Domnilor imobiliari, nu vă jucaţi cu focul!

Zecile, sutele de comentarii pe care articolele pe tema preţurilor le adună pe internet arată cantitatea imensă de ură care s-a strâns împotriva voastră de-a lungul timpului din partea unei întregi generaţii! Nu vă mai jucaţi cu declaraţiile, că nu e de joacă!

Gabriel Zamfir, de la UNIM, declară public în vădită batjocură faţă de ceea ce se întâmplă în realitate în piaţă:

"Preturile la apartamentele si casele noi nu vor scadea mai mult decat sunt acum in targuri. Cine asteapta sa scada piata ca sa cumpere mai ieftin se inseala. Va cumpara mai scump, sau se va duce catre o oferta capcana si-si va lua teapa. Cumparatori, cautati sa cumparati acum, faceti o analiza, sunt suficiente oferte, uitati-va la istoricul firmei, fiti atenti si cumparati", transmite Gabriel Zamfir." - Hotnews

Ce reacţie trezesc declaraţiile lui Zamfir (una din multele...)?

"de te-as prinde...
ce ti-as mai sifona fata, Zamfire!
Din cauza ca au existat interese s-au dat diverse legi de guverne care te-au ajutat pe tine si pe altii (dupa cum dicta interesul). [...]
Da-te-n mamica ta [...] " - comentariul lui Ovidiu, anonim.

Domnilor "lideri" imobiliari, ar fi bine să înţelegeţi că destul de mulţi oameni care fac parte din generaţia tânără vă urăşte urăsc [mersi Elzorab!] mai rău ca pe Ceauşescu. Fiţi responsabili în primul rând pentru voi înşivă şi familiile voastre şi nu mai declaraţi tâmpenii! Astăzi încep să apară reacţii de genul ăsta pe forumuri (=violenţă de limbaj), mâine s-ar putea să vă treziţi în faţa blocului cu cineva "nervos" nu doar din gură, şi o palmă virtuală să devină un sănătos şut în fund real.

Spre deosebire de Ceauşescu nu vă protejează nimeni. Nu uitaţi că v-aţi expus mutrele prin toate ziarele. Case la suprapreţ nu au cumpărat doar tinerii cuminţi care preferă să mănânce margarină pe pâine ca să-şi poată plăti rata ci şi rackeţi de la Craiova sau manelişti din Valea Jiului. La o întâlnire faţă în faţă cu asemenea indivizi s-ar putea să aveţi dificultăţi majore în a le explica noţiuni complicate precum cererea solvabilă, criza financiară internaţională, balon imobiliar, declaraţii de marketing.

Chiar aşa de iresponsabili aţi ajuns, să nu vă mai pese nici de voi?!

PS [în loc de comentariul cu numărul 13:] Da, postul de mai sus e dur. Uitaţi-vă însă ce reacţii încep să apară din partea oamenilor simpli (nu cred că "Ovidiu" ăla o fi vreun politician de top care stă să comenteze articole online) în discuţiile despre piaţa imobiliară. Trăim într-o ţară în care violenţa fizică e la fel de prezentă ca flegma pe care ţi-o iei la stop dacă ai demarat cu 1 secundă de întârziere după ce se pune culoarea verde. În urmă cu câteva zile un om a fost omorât în bătaie într-o gară pentru simplul motiv că a îndrăznit să sară coada la casa de bilete. Femeile din România sunt bătute sistematic şi metodic de un procent important al soţilor lor. Pe zebră rişti să fii făcut terci de vreun handicapat care trebuie neapărat să gonească cu 120 km/h (şi care de obicei nu primeşte nicio pedeapsă). Certuri banale, între vecini sau prieteni, se lasă cu împuşcături (mai deunăzi televiziunile au transmis în direct înmormântarea acelui interlop din Craiova care a fost împuşcat de amicul lui pe care l-a fraierit la cărţi). Etc. Nu zic mai mult. Cine vrea să înţeleagă ceva, n-are decât.

Imobiliarii cersesc indurare?

În general sunt calm, dar articolul ăsta m-a umplut de furie.

Carevasăzică dl. Pogonaru cerşeşte, în numele tuturor cretinilor care au umflat cu lăcomie balonul, îndurare.

Personal, nu înţeleg de ce trebuie să salvăm un sector economic dominat de semidocţi cu ghiul pe deget care timp de ani de zile nu au făcut altceva decât să submineze economia ţării prin specula generalizată pe care au impus-o pe piaţă.

Sau, ca să fiu şi mai dur, ce au făcut marii oameni de afaceri din domeniul imobiliar pentru ţară ca să merite să le fie salvat fundul?

De ce nu donează dl. Pogonaru însuşi banii din contractele de sute de milioane cu statul de pe vremea când patrona ECDL-ul? Că şi aşa umbla vorba-n târg că banii ăia erau "mizilic", "distracţie"... grosul venind dinspre BCR.

Unor asemenea luări de poziţie trebuie să li se dea peste bot mai înainte de a apuca măcar să îşi facă auzit glasul.

Prostii despre Bucuresti

Prostia 1. În Bucureşti e nevoie în clipa asta de 200-300.000 de locuinţe.
Contraargumentul a. la prostia 1. Dacă o locuinţă revine la 2 persoane înseamnă că în clipa asta Bucureştiul are 400-600.000 de homleşi. Eu nu-i văd.
Contraargumentul b. la prostia 1. Un asemenea deficit, care se poate măsura în sute de mii de locuinţe, se întâlneşte numai în perioade de război. România nu a mai purtat un război pe teritoriul propriu de 64 de ani.

P 2. Bucureştiul are în realitate vreo 4 milioane de locuitori, care creează o cerere imensă de locuinţe.
C a. 2. Dacă Bucureştiul are 4 milioane de locuitori atunci ar trebui să ofere cam 3,1 milioane de joburi. Adică 60% din totalul joburilor la nivel naţional. Rămâne de aflat în cazul ăsta cine mai lucrează în restul ţării.
C b. 2. Momentan sunt înregistraţi în Bucureşti vreo 18.000 de şomeri. Asta ar însemna, la 3,1 milioane de angajaţi, un şomaj de cca. 0,5%. Aşa ceva se întâlneşte numai în 2 situaţii: într-o plimbare prin pădurea adormită sau în economiile planificate socialiste.

P 3. Preţurile apartamentelor din Bucureşti se vor alinia la nivelul celorlalte capitale europene.
C a. 3. "Celelalte" capitale europene nu au câtuşi de puţin aceleaşi preţuri (piaţa imobiliară nu e mercurial!). Între Monaco, Londra, Budapesta, Copenhaga etc. există mari diferenţe de preţ. Comparat strict cu capitalele vestice, momentan Bucureştiul e peste Amsterdam, Viena, Bruxelles, Berlin şi Lisabona. (v. studiu) Şi peste orice altă capitală est-europeană, exceptând Riga.

P 4. Chiar dacă suferă momentan o corecţie, poate chiar o prăbuşire, pe termen lung preţurile nu pot merge decât în sus, deci imobiliarele rămân o investiţie bună.
C a. 4. Pe termen lung poţi face ceva mai util cu banii decât să-i blochezi în nişte active al căror preţ este posibil să revină la nivelurile maxime înregistrate în iarna 2007-2008. Singura justificare serioasă pentru achiziţionarea unei locuinţe într-o perioadă de spargere a balonului rămâne necesitatea.

P 5 (legat oarecum de P1). În Bucureşti există în clipa asta o cerere imensă de locuinţe. Pe mesele primăriilor sunt 300.000 de cereri de locuinţă.
C a. 5. Şi eu i-am scris lui Moş Crăciun în Laponia că aş vrea un Lamborghini în torpedoul căruia să găsesc un Vertu. Totul moka, ... dacă înţelegeţi ce vreau să zic.

[după o zi, la sugestia unui cititor] P 6 În străinătate nu oricine îşi permite o casă, de ce ar fi în Bucureşti altfel?
C a. 6. Asta e una din imbecilităţile cele mai mari care circulă la ora actuală. "Străinătatea" aceea în care nu oricine îşi permite o casă e formată probabil din Republica Centrafricană, Swaziland, Lesotho, Haiti, Bolivia şi alte asemenea ţări minunate.

Dar în străinătatea spre care pretindem că ne îndreptăm oricine munceşte îşi permite o casă, atâta doar că nu toată lumea îşi doreşte o casă. Dacă vedem milioane de francezi, nemţi, olandezi etc. care stau cu chirie nu înseamnă că toţi ăştia nu îşi permit să cumpere ci că, din diverse motive, nu vor sau nu au motivaţia necesară pentru a cumpăra. Ceea ce este o mare diferenţă! Cine confundă neputinţa de a cumpăra cu lipsa motivaţiei de a cumpăra e un biet oligofren. Repet cuvântul: o-li-go-fren.

Statele Unite sunt chiar dovada clară că oricine, chiar şi cei care nu muncesc, îşi permit o casă. Mai întâi cu credite subprime, iar acum... cu 1 dolar.

Cum îşi pot permite oamenii simpli să cumpere, e altă poveste. Cu credit pe 20 sau pe 30 de ani... soluţiile există pentru oricine. Momentan în România în general, în Bucureşti în particular, soluţiile există doar pentru cei care câştigă cca. 5000 RON / lună. Pentru unul care câştigă 2000 RON /lună, un salariu oarecare, probabil ar trebui inventat creditul pe 100 de ani.

Fantasme imobiliare cu Boc

Din Cluj ţin minte foarte puţine lucruri. Că semăna cu o mică Viena, că avea o stradă lungă şi frumoasă care ducea de la gară până în centru, că Grădina Botanică era mai frumoasă decât asta din Bucureşti şi că la statuia lui Matei Corvin erau săpate nişte gropi.

A, şi oamenii erau foarte liniştiţi. Era pe vremea lui Funar. Pe atunci echipa fanion era U Cluj şi CFR cred că juca prin divizia C.

Între timp clujenii s-au europenizat şi a dat şi-n ei febra imobiliară. Febră care nu se manifestă numai prin temperaturi ridicate şi dureri de cap, ci şi prin:

- fantasme umede: chipurile Cluj-Napoca e "Silicon Valley-ul" României; Emil Boc/Poc/Cioloboc, acest Hercule de buzunar, acest Naim Suleymanoglu al politicii româneşti, dă interviuri imobiliare şi e lăudat ca fiind "unul dintre cei mai puternici politicieni români"; ia uitaţi ce zice Hercule: "Ui ar eibl to ofăr cip uorc fors, not onli cip, băt treinid."; oooo, aaaaaa, Cluj, acest Bangalore al României...; populaţia Clujului se va dubla în următorii ani (acum lămuriţi-mă şi pe mine, populaţia Bucureştiului se face de 4 milioane, Clujul ajunge la 1 milion, în restul României cine naiba mai rămâne?!...); etc.

Clujeni, vedeţi că micul Hercule îşi umflă muşchii şi vă mută râul. "Ui ar going to change dă curs of dă rivăr... Someş rivăr."

Clujeni, dacă nu ştiaţi, micul Boc e al doilea om ca putere din România, după El Presidente Băse. Parol d'onoare, vă zic inglejii ăştia.

Clujeni, cumpăraţi acum, cât mai e timp, că în 2 ani preţurile de la voi se vor dubla. Aşa zice un agent de la Remax. Pentru că, aşa cum zice şi micul Hercule, Clujul va deveni oraşul-cheie al Estului Europei în următorii 10 ani.

Mă rog. La finalul filmului, totuşi, agenţii publicitari se spală pe mâini:

"DISCLAIMER: Obelisk makes no representation and gives no warranty as to the accuracy of the information in this video..."

Fantasma umedă continuă până pe 1 octombrie, când vine Chelsea. Părerea mea e că după ziua de 1 octombrie o să dispară fantasma şi va rămâne doar umezeala.

În rezumat să remarcăm că din ingredientele care au compus filmuleţul comentat mai sus nu lipseşte niciunul din cele clasice pe care le-am expus aici (în urmă cu aproape 1 an):

• năvălesc hoardele de studenţi;
• năvălesc hoardele de străini care abia aşteaptă să investească la Cluj, în frunte cu Nokia;
• Clujul e o piaţă izolată, un mic paradis est-european în care timpul se scurge după legi proprii şi, eventual, nu omul se supune naturii ci natura se supune omului (vezi ce zice Poc Boc despre mutarea râului);
• există o cerere hămesită, care ar hăpăi dintr-o falcă nu un bloc, două, ci zece blocuri (păi cum să nu, dacă populaţia va ajunge la1 milion în câţiva ani?);
• etc. etc. etc.

- acum hai să privim un pic realitatea din teren: "Criza face victime în rândul agenţiilor imobiliare clujene" (1 septembrie). Asta e dintr-un ziar, Informaţia de Cluj, care , ca şi fratele mai mare - Evenimentul Zilei - scoate păsărica pe gură şi apoi se face că nu a scos-o are probleme cu arhiva. Linkul original către articol era aici: http://www.informatiacluj.ro/arhiva/208_1069/economic/criza_face_victime_in_randul_agentiilor_imobiliare_clujene. După cum vedeţi, n-a mai rămas nimic din el aşa că, dragi clujeni, îl redau integral aici:

--

Criza face victime în rândul agenţiilor imobiliare clujene

41 de agenţii imobiliare au falimentat în primul semestru al anului la Cluj-Napoca. În comparaţie cu anul trecut, numărul falimentelor a crescut de şase ori. Potrivit jucătorilor, înmulţirea falimentelor este datorată stagnării activităţii pe sectorul rezidenţial şi a lipsei serviciilor imobiliare din partea celor mai multe agenţii imobiliare. Pe de altă parte, această evoluţie este o consecinţă directă a scăderii interesului pentru domeniul imobiliar, a scăderii dramatice a tranzacţiilor cu active imobiliare şi mai nou a problemelor de finanţare.

„Numai în primele şase luni au dat faliment 41 de agenţii imobiliare, ceea ce reprezintă de peste şase ori mai mult decât anul trecut. Deşi s-a construit mai mult, fapt reflectat şi în numărul de firme de construcţii deschise, vânzările din imobiliare merg din ce în ce mai prost”, a declarat pentru Informaţia de Cluj Maria Fomin, director în cadrul direcţiei Registrului Comerţului Central Computerizat Cluj. Potrivit calculelor noastre, anul acesta au intrat în procedura de faliment circa 15% din totalul agenţiilor imobiliare care activau pe piaţa clujeană.

„Era de aşteptat”

Creşterea alarmantă a falimentelor în rândul agenţiilor imobiliare nu este însă o surpriză pentru cei care activează pe piaţa imobiliară clujeană. Aceştia spun că această evoluţie este firească în condiţiile în care cea mai mare parte din agenţiile imobiliare din Cluj erau strict axate pe sectorul rezidenţial – sector care se confruntă cu o scădere a cererii şi că nu ofereau servicii imobiliare în adevăratul sens al cuvântului. „Era de aşteptat ca piaţa să se regleze. Pot fi evidenţiate însă câteva cauze ale acestei evoluţii. Cea mai mare, parte dintre agenţiile care activau pe piaţă erau strict axate pe sectorul imobiliar şi odată cu stagnarea vânzărilor acestea au rămas fără afaceri. În al doilea rând, aceste agenţii de apartament nu ofereau servicii imobiliare ci se rezumau la a citi ofertele din ziar şi a le oferi mai departe clienţilor”, a comentat Doru Lupeanu, directorul de vânzări al agenţiei imobiliare clujene Grup de Lux.

Piaţa imobiliară trece printr-o corecţie

În ceea ce priveşte piaţa imobiliară clujeană, jucătorii spun că schimbarea perspectivei este deja evidentă în piaţă. În comparaţie cu creşterea generalizată a preţurilor din trimestrele precedente, agenţii imobiliari vorbesc despre reevaluarea activelor imobiliare. Ajustările sunt puse şi pe seama incertitudinii generate de evoluţiile mediului financiar internaţional. „Ne confruntăm cu o scădere a tranzacţiilor şi o reajustare a evaluărilor pe de-o parte şi cu o expectativă a jucătorilor datorită noilor norme de creditare impuse de BNR, care vor afecta în mod negativ dinamica împrumuturilor bancare”, apreciază Lupeanu.

Cu toate că datele indică faptul că în Cluj sectorul imobiliar se confruntă cu probleme, activitatea în construcţii îşi continuă avansul. Astfel, potrivit reprezentanţilor Registrului Comerţului Cluj, în 2008 s-a dublat numărul societăţilor comerciale nou deschise care activează în construcţii. „Cu toate că activitatea în domeniul imobiliar a scăzut drastic, construcţiile şi-au continuat ritmul de creştere. Din statisticile noastre rezultă că activitatea în construcţii se menţine la cote înalte, iar numărul societăţilor noi ce au ca principal domeniu de activitate construcţiile s-a dublat anul acesta”, a mai punctat Fomin.

(mulţumesc cititorului care mi-a trimis articolul)

- şi iată ce informaţii ne mai dă şi cititorul nostru "clujeanul":

"spargerea balonului o sa vina mai repede decat se astapta unii
intr-un cartier de la marginea clujui, o tarla frumoasa cu 10 vilisoare la stadiul de "rosu", incepute cu un elan nebunesc acu vreo 7-8 luni, isi asteptau cumparatorii "potenti" ca olandezu, care detineau o suma mai mare de 150000 euroi. Ieri, trecand prin zona, nu am mai vazut din zecile de muncitori decat unul singur care o lalaia pe acolo. -Dom'le, cat e vila...???
-Acuma zice patronu ca e o suta, da daca te intereseaza o da si mai eftin, ca e in faliment, nu a mai platit muncitorii si i-au plecat toti... tre sa dea ratele la banca, si nu a venit nimeni sa cumpere, sa poata plati sefu..."

- şi câte ceva despre mirabilele investiţii din edenica zonă Floreşti: Primele probleme în "raiul Floreşti" (10 septembrie). Aaaa, nimic deosebit. Construcţii îngrămădite, fermă de păsări sub ferestre de lux, construcţii abandonate, finanţare ciuciu, "investitori" care au luat banii în avans la fraieri şi acum nu-şi mai pot respecta promisiunile. Un fleac... i-au ciuruit. Parcă aşa era vorba, nu?

Cate ceva despre terenuri

Cum tot m-a rugat Nenea Cora să abordez şi problema terenurilor (pe care totuşi am abordat-o aici) fac trimitere la două texte recente.

De la înălţimea celor 159 cm proprii şi personali, domnul Apetrei de la QCM, despre care unii zic că ar fi fost şofer de tir prin Marea Britanie înainte de a se apuca de real estate în România, ne comentează câte ceva despre piaţa terenurilor. Iată ideile principale ale interviului care mi se par destul de corecte:

• Investitorii aşteaptă alegerile: dacă iese PD-ul e "o afacere", dacă iese PSD-ul e "altă afacere". E şi normal. Abia după alegeri se va putea şti cu certitudine către cine să se direcţioneze şpaga.
  
• Vremea tunurilor a apus, profiturile vor fi de cel mult 30-40%. Tunuri se vor da de acum încolo prin Albania, Moldova şi alte locaţii de acest gen. Adică neatinse de piciorul speculatorilor.
  
• Piaţa imobiliară nu e în cădere, pentru că simptomele unei căderi ar fi "războiul, foametea şi cutremerele". Văleleu. Totuşi, aşa cum s-a zis pe blog de o grămadă de timp, căderea pieţei e una, şi căderea preţurilor e alta. Preţurile cad şi fără războaie şi ciumă.
  

Al doilea text care mi se pare foarte, foarte interesant e cel postat de Ilias Papageorgiadis: Billionaire without realizing how, Taran without understanding why... Ideea de bază e că miracolele se întâmplă rar, o dată în viaţă, şi nu în viaţa tuturor, ci pentru foarte puţini oameni.

Desigur, nu te împiedică nimeni să "investeşti" în câmp, ca la loterie, 50.000 de euro cu gând că vei vinde peste 5 ani bucata aia de pământ cu 1 milion de euro. Eu zic însă că dacă investeşti la loto câte 5 euro în fiecare săptămână, săptămână de săptămână, timp de 30 de ani, biletele te vor costa doar 2000 de euro şi ai şanse mai mari să iei milionul.

Schimbare de sondaj. Bancile.

După un an de balon 87% dintre cititorii noştri sunt de părere că blogul i-a ajutat să ia decizia corectă vizavi de decizia corectă.

Aşadar responsabilitatea e mare.

Azi schimb sondajul. Voi pune un sondaj nou, care se referă la bănci. Dacă aţi avea 100.000 de RON în cash, la ce bancă aţi avea curaj să-i depozitaţi pentru 1 an de zile?

1 an de balon

Săptămâna trecută s-a împlinit un an de când am deschis blogul ăsta care a ajuns cu timpul să intereseze ciudat de multă lume.

Unde ne aflăm? În urmă cu fix un an părerile exprimate aici păreau elucubraţiile unui tâmpit. După un an:

- criza imobiliară s-a adâncit la americani;
- a traversat oceanul şi a ajuns la spanioli, irlandezi, englezi, danezi şi olandezi, pregătindu-se să îi treacă "prin foc şi sabie" şi pe francezi (unde preţurile stagnează de câteva luni bune în condiţiile unei inflaţii la nivel european de 4-5%);
- a pus pe jar ţările baltice iar letonilor din Riga le-a scăzut valoarea proprietăţilor chiar şi cu 38% într-un singur an.

Mai multe amănunte şi cifre aici: http://realtytribune.com/international-realty/the-end-of-the-global-house-price-boom_281 şi aici: http://www.globalpropertyguide.com/Europe/Romania/square-meter-prices

"Vedetele" imobiliare actuale par a fi Slovacia şi Bulgaria (dar nu litoralul, unde se pare că s-a speculat deja peste măsură). Amândouă au pornit de la nişte valori excesiv de joase. În rest, prăpăd.

În toată nebunia asta există naivi care încă îşi mai închipuie că România e "la adăpost" fără să înţeleagă că într-o lume şi într-o economie globală noţiunea de "adăpost" e doar o iluzie.

Fac o paranteză. Cel mai prost om pe care l-am cunoscut eu în toată viaţa mea - prostul proştilor, aş spune - a fost un director de vânzări la o firmă foarte mare care avea impresia că în spatele vânzărilor acelei firme stătea el, Directorul. El, directorul, avea impresia asta, nu firma. În realitate alţi şmecheri îl trimiteau să facă vânzarea în numele firmei pe care o reprezenta şi vânzările se încheiau pentru că el, prostul, reprezenta firma aceea, nu pentru că ar fi fost o somitate în vânzări.

La un moment dat, chiar atunci când a început să se ridice treaba în România, i s-a urcat la cap aşa de tare ceea ce făcea, că a început să se creadă mai tare decât era în realitate. Şi-a dat demisia de la firma pentru care lucra (şi de la un salariu bunicel) şi şi-a deschis propria firmă.

Acum e vai de capul lui. Dacă ar fi rămas la primul angajator probabil ar fi fost om de 3-4000 de euro pe lună. Dar ar fi avut "şefi". Acum nu are "şefi", dar abia scoate câteva milioane pe lună. Zice că a învăţat lecţia principală - că nu el era cel care vindea, ci numele pe care îl reprezenta - dar că, din păcate, nu mai are ce face.

Cam aşa e şi cu piaţa noastră imobiliară. Cât a crescut a avut impresia că a crescut pentru că era frumoasa din pădurea adormită. Abia acum devine tot mai clar pentru toată lumea că a crescut pentru că au crescut şi celelalte pieţe şi dacă e să rămână pe picioarele ei, se face praf. Pieţele sunt interconectate şi nu putem scăpa nici de scăderi. Încă din primul post de pe blog am susţinut o idee de bază, şi anume că noi, românii, nu suntem izolaţi ca într-un... ţarc aici, ci dimpotrivă. Aceeaşi idee o susţin şi acum şi cred că lucrurile sunt mult mai clare.

Bursa (BVB) e un exemplu.

Ce nu înţeleg naivii e că nu poţi izola la infinit piaţa. Până în 2007 românii au fost izolaţi. Şmecherii nu erau izolaţi, dimpotrivă, erau foarte cosmopoliţi, dar populaţia majoritară era izolată. În 2007 a fost primul an de UE. Vara asta 1 milion de români şi-au petrecut vacanţa în străinătate. Aceştia văd preţuri, compară servicii, respiră aerul, şi trag concluzii. Încet-încet omul simplu a ieşit din izolare şi a început să-şi pună întrebări.

Una din întrebările fundamentale pe care şi le pune omul de rând este: de ce să dea pe o casă acelaşi preţ, sau mai mare, decât în Occident, dacă serviciile, condiţiile de viaţă, aerul respirat, bucuria de a trăi, sunt de 10 ori mai mici ca dincolo, în timp ce prostul gust şi mizeria sunt la ele acasă ?

Procesul de conştientizare este ireversibil şi nu mai poate fi dat înapoi.