Miza reală a votului din 29 iulie

Pe 29 iulie nu se va vota pro sau contra Băsescu.
Miza reală e mult mai simplă: se va vota pentru încă 2 ani de bâlci sau pentru o guvernare stabilă, care să încerce măcar să ne scoată din rahatul în care ne aflăm. Momentan în pole-position pentru a guverna este, evident, alianța USL, dar asta nu înseamnă că în viitor nu pot ajunge să guverneze doar PNL, sau doar PSD, sau partidul lui Dan Diaconescu, sau Noua Republică, sau alt partid. Important e să avem un guvern funcțional și lăsat să lucreze.
Pe cei care vor să mențină țara într-o stare continuă de asediu, spionită, nevroză, plagiarită, blenoragită și altele asemenea - într-un cuvânt, bâlci - îi invit cu căldură să voteze cu idolul lor, Băsescu.
(Și să nu uite niciodată că poșta va fi luată de Vântu și sarea de Voiculescu, și că USL-ul a făcut în 2 luni mai multe rele decât a făcut Băsescu în 8 ani și că România virează spre Moscova și că vin comuniștii, deci jos comunismul.)
Totuși, celor care încă mai speră că se poate trăi normal în țara asta, celor care nu fac o tragedie în fiecare dimineață din faptul că mai începe o zi de muncă, celor pentru care România mai înseamnă și altceva decât un spațiu de ură, răzbunare și șantaj, le transmit ceea ce am zis pe acest blog dintotdeauna:

JOS BĂSESCU!

Vă rog să veniți pe 29 iulie la referendum și dați-i un șut cu ștampila lui Traian Băsescu. Nu vă lăsați intimidați de valul de lături care se revarsă în aceste zile din gura trompetelor unui regim pe cale de prăbușire. Vom învinge!

Si, cine zicea ca nu se poate?

Salut tuturor, La mulți ani și toate cele, că nu ne-am mai auzit demult. Ia te uită ce frumos arată scăderile astea de cca. 50% pe care le aflăm din Curierul Național:

Variaţie preţ              Mai 2012            Mai 2011          Mai 2010        Mai 2009        Mai 2008
     (euro)                        
Garsoniere                 35.586                36.943              41.101              45.444              76.000
2 camere                    55.350                58.836              67.088            70.263              116.000
3 camere                    77.907                82.506              91.984             97.636              152.000
4 camere                    99.841                98.517               114.140           138.577            192.000

Oare unde or fi vitejii care ziceau că nu se poate? Și, mai nasol e că nu se întrevede fundul sacului. Da' Manole ierea rău când ierea și zicea ce zicea.

The Coles

O poveste interesantă în Ziarul Financiar de azi. Mult mai multe amănunte și comentariile cititorilor pe articolul original din Daily Mail.

Mai știe cineva ceva de Hauge?

Și după cum vă spuneam

Bucureștiul mai are doar 1,62 milioane de locuitori. Detalii complete aici.
Chiar nu trebuia să fii mare filozof ca să-ți dai seama de treaba asta. Noi (adică eu+voi, comentatorii mei deștepți, nu ăia tâmpiți) ziceam chestia asta de ani de zile aici pe blog. Și problema e că la felul în care se prezintă lucrurile va mai urma un deceniu de depopulare. Prin 2022 România o să mai aibă doar 14-15 milioane de locuitori. Soluții pentru impulsionarea demografiei sunt destule, dar în actuala paradigmă economică pur și simplu nu se vrea aplicarea lor.

Șocul vieții lor (despre recensământ)

La București au modificat regula recensământului din mers și acum permit populației să-și descarce singură formularele și să le trimită prin poștă sau să le depună la primăria de sector.

Problema e că până la această dată nu s-au recenzat decât 50% din locuitorii capitalei, ceea ce indică un ritm scăzut de recenzare.

Asta le indică lor. Adică statisticienilor. Care, știm bine, gândesc totul prin prisma ochelarilor de cal ai cifrelor.

Îmi aduc aminte de anumiți comentatori care prin 2007-2008 declarau aici, pe blog, că prețurile la imobiliare „doar crește” pentru că Bucureștiul are de fapt vreo 4 milioane de locuitori și alte hoarde de imigranți stau la porțile capitalei doar, doar, or prinde un loc în mult râvnitul paradis din mijlocul Bărăganului.

Eram alții care încercam să le atragem atenția asupra apartamentelor goale, sau ocupate nu de oameni, ci de firme - deci, nelocuite - vizibile la tot pasul în București, indiferent de cartier. Evident, noi eram cei care fabulam și ei, patrumilioniștii, cei care dețineau adevărul. Pentru că imobiliarele doar creșteau.

Mie așa-zisul ritm scăzut de recenzare de la București îmi indică exact ceea ce ne așteptam cu toții: populația a scăzut și aici, spectaculos. Recenzorii au pornit probabil de la ideea că Bucureștiul are, scriptic, vreo 2,2 milioane de locuitori, așa cum iese extrapolând datele de la evidența populației și cele privind sporul demografic. Momentan ei zic că după 7 zile s-au făcut doar jumătate (deci aproximativ 1,1 milioane). Ceea ce e alarmant de puțin. Ne apropiem de sfârșitul recensământului, ultimele 2-3 zile vor trebui alocate exclusiv corectării datelor, revenirii la domiciliile la care nu a răspuns nimeni etc. Deci, câți locuitori să mai poată fi găsiți de acum încolo? 400.000? 500.000?...

Dintre colegii mei de școală generală și de liceu (în total 80 de colegi), așadar toți bucureșteni, eu am cunoștință de cel puțin 8 (adică 10%) care sunt plecați în străinătate - majoritatea, după 2007. Dar numărul lor real e probabil dublu. Știu că nu trebuie să ne bazăm cunoștințele pe intuițiile noastre, dar eu personal cred că Bucureștiul are, în realitate, același minus de locuitori ca și restul țării: undeva în jur de 20%.

Astfel se și explică așa-zisul ritm scăzut.

La toată lumea cu care am vorbit recenzorii au venit în primele 3-4 zile (la mine au venit chiar de duminică seara). Deci se pare că au fost harnici, s-au mișcat bine. Nu pot fi acuzați de lenevie.

Pentru mulți rezultatele recensământului va fi șocul vieții lor, pentru noi nu va fi decât o confirmare a ceea ce spuneam pe blog de ani de zile. Oricum, să privim și partea plină a paharului: PIB-ul va fi mai mare și, de asemenea, va crește și consumul de săpun și de pastă de dinți pe cap de locuitor.

Amintiri despre Fazaniadă

Mai țineți minte cum, în urmă cu fix 3 ani, când BNR-ul a produs un mini-îngheț al creditării (care s-a suprapus perfect pe criza generată de Lehman Brothers), o grămadă de fazani, fazance și făzănei mai mici s-au grăbit să prindă „ultimul tren al creditării”, adică să ia un credit pe normele vechi? ... pe considerentul că dup'aia n-o să mai prinză și rămâne în chirie o viață de om? ...

Mi-am adus aminte de ei în contextul actualelor discuții care privesc schimbarea normelor de creditare. Ce diferență de atitudine!... Mai să nu-ți vină să crezi că astăzi nu mai e nimeni care să rupă ușa băncilor, disperat că nu mai apucă să ia creditul mult-visat pentru a cumpăra un apartament minuscul cu prețul umflat de 3 ori, la care să plătească o viață întreagă câți bani n-a cheltuit toată familia lui la un loc în tot secolul precedent. Unde or mai fi acei fazani? Ce or mai face ei? Câți or fi ajuns... friptură?

Dacă este blocat creditul în valută

Dacă este blocat creditul în valută, așa cum se tot discută de la o vreme încoace, casele vor fi singurele mărfuri care își vor alinia prețul la creditul în lei. Adică în jos. Restul - mașini, mâncare, electronice, electrocasnice etc. - pot fi luate în spinare și transportate peste graniță, pe piețe mai potente financiar, deci o blocare a robinetului valutar din România nu are de ce să le afecteze prețul. Acum, la nivelul piețelor, piața auto probabil va avea din nou de suferit o vreme, pentru că multe credite pentru achiziții auto încă sunt în valută (de altfel piața auto e euroizată complet, nici măcar la mașinile second-hand prețurile nefiind afișate în lei), dar nu prea mult. Restul mărunțișurilor pe care românul le mai ia pe credit - de la televizoare la mobilă - se iau cu credite de nevoi personale în lei, deci impactul pe restul piețelor va fi minor.

Înăsprirea condițiilor de creditare în valută este, probabil, inevitabilă, pentru că s-a văzut în criza actuală câte belele sistemice a implicat supracreditarea în valută din țările est-europene. Simplul fapt că FMI-ul a ajuns să împrumute România cu 20 de miliarde de dolari ca să se evite probleme financiare majore în Austria și Grecia,  probleme ce ar fi putut da naștere unor efecte neprevăzute în Germania și Franța, arată că Europa nu-și mai permite să trateze cu deferență ceea ce se întâmplă prin aceste părți de lume. Pe de altă parte este absolut absurd ca România să dispună de monedă națională, și să nu poată folosi cel mai simplu mijloc de stimulare a exporturilor - devalorizarea externă - din cauză că și-ar pune în pericol stabilitatea propriei economii. Suntem, ca să zic așa, de râsul curcilor.

Să vedem însă când va deveni efectivă această înăsprire.