Ce întrebări vor rămâne după 6 decembrie?

1. Cum de au greşit majoritatea sondajelor de tip exitpoll, chiar şi ale institutelor care îşi dovediseră profesionalismul la turul precedent? Ce au păţit instrumentele lor de măsurare şi cercetare în decurs de numai 14 zile?
2. De la un electorat preponderent urban şi educat, Băsescu a ajuns să fie votat în special de electoratul urban mai slab educat. Fieful său tradiţional, Bucureştiul, a fost pierdut. Cum de s-a schimbat aşa de radical, în numai 4 ani de zile, electoratul lui Traian Băsescu ?
3. Cum a fost posibilă această premieră pentru România post-decembristă: în contextul unei crize economice evidente, populaţia cea mai afectată de criză (tineretul cu studii reduse, puţin adaptat pe piaţa muncii, probabil şomer) să voteze majoritar cu Puterea ?
4. Cum a fost posibilă această premieră pentru România post-decembristă: în contextul unei crize economice evidente şi de proporţii, Puterea să nu iasă erodată, ci dimpotrivă, întărită (Băsescu a obţinut mai multe voturi ca în 2004)? Spre comparaţie, Ion Iliescu a pierdut între 20 mai 1990 (Duminica Orbului) şi 11 octombrie 1992 (turul 2) nu mai puţin de 4,8 milioane de voturi în condiţiile în care a câştigat detaşat ambele scrutinuri şi România încă nu intrase în teribilă criză din anii '90.
5. În condiţiile în care studiile au arătat că electoratul care a votat în turul 1 cu un anumit candidat, a votat apoi destul de previzibil şi disciplinat în turul 2 (de exemplu 75% din liberali cu Geoană, cum era de aşteptat), rezultă că victoria lui Băsescu s-a bazat pe mobilizarea la vot a circa 550.000 de nehotărâţi. Cum se face că 550.000 de oameni care erau nehotărâţi în data de 22 noiembrie, au devenit unanim hotărâţi pro-Băsescu în doar 2 săptămâni?! Cum de nu s-a întâmplat aşa ceva: şi anume, ca Puterea în funcţie să atragă brusc şi irezistibil de partea sa, atâţia votanţi, nici în 1992, nici în 1996, nici în 2000, nici în 2004?! Ce reţetă secretă are Traian Băsescu?!
6. Tot despre sondaje şi redistribuirea voturilor: dacă instrumentele de măsurare şi cercetare a institutelor de sondare a opiniei publice au fost foarte precise în perioada 23.11-5.12 în a ghici cum se vor redistribui voturile lui Crin Antonescu, Vadim, Hunor etc., cum se face că au fost aşa de imprecise în restul estimărilor, inclusiv la exitpoll?! Ce le-a făcut să ghicească aşa de bine un aspect al procesului electoral, şi să se înşele profund în altele?!
7. Tot despre nehotărâţi: cum se face că turul al doilea al acestor alegeri este primul "tur 2", de când se fac alegeri în România postdecembristă, când prezenţa la vot nu scade, cum ar fi natural, ci creşte?!

Eu personal sunt convins la ora asta (21.44) că Traian Băsescu a furat sub diverse forme undeva între 500.000 şi 700.000 de voturi mai mult decât au reuşit să fure cei de la PSD pentru a putea câştiga - ceea ce înseamnă că maşinăria Puterii pe care a perfectat-o în ultimii ani e mai puternică decât ne închipuim. Cu el preşedinte mă aştept la o izolare de fier a României în următorii 5 ani, pentru că, probabil, electoratul cu puţine studii superioare al domniei sale o pune botul la rezultatele astea, dar cercurile financiare şi politice din Europa, mai puţin. Din păcate, izolarea lui va fi şi izolarea României, a românilor.

Şi totuşi, răspunsuri?

PS. pentru incredulii care nu cred că se pot fura sute de mii de voturi, urmăriţi această înregistrare care se pare că vine direct din culisele partidelor. Am preluat-o de pe blogul http://blog.imperiaonline.me (nu ştiu cine eşti, omule, dar sunt convins că eşti de acord cu difuzarea înregistrării). Acolo se sugerează şi nume - eu mă abţin, vă rog doar să aveţi în vedere cât de infernal de simplu e mecanismul de fraudare descris acolo:

Se încearcă fraudarea alegerilor?

Poate că mă înşel eu, dar situaţia de acum nu seamănă câtuşi de puţin cu cea din 2004, invocată de Traian Băsescu în urmă cu 4 ore, când a susţinut discursul prin care nu-şi recunoştea înfrângerea.

În 2004 se întâmplau următoarele:

• toată mass-media era la picioarele lui Adrian Năstase;
  
• alegerile erau organizate de guvernul PSD condus de... Adrian Năstase;
• la exitpolls nu s-a pus deloc problema victoriei lui Adrian Năstase, adică a organizatorului; dimpotrivă, dacă ţineţi minte toate sondajele o dădeau cotită (50-50) şi Adrian Năstase era destul de negru de supărare, în timp ce outsiderul jubila;
  
• hm, amănunt important: atunci nu eram ţară UE şi, dacă nu mă înşel, existau şi oarece observatori europeni - numărătoarea supravegheată de aceştia a arătat într-adevăr că Traian Băsescu câştigase în faţa organizatorului. La diferenţă mică, dar câştigase.
  

În 2009 asistăm la următoarele:

• mass-media e împărţită; Băsescu se poate plânge că e persecutat de anumite televiziuni, dar de aici până la a se pretinde complet persecutat de mass-media e cale lungă (şi multă nesimţire);
• alegerile au fost organizate de un guvern PD-L, aflat la discreţia lui Băsescu;
• exitpollurile, cu excepţia unuia afişat de B1TV, arătau destul de categoric victoria lui Geoană, adică a outsiderului, cu 2-3 procente peste adversarul care a organizat alegerile;
• hm, amănunt destul de important: suntem membri UE?... mai avem observatori europeni?... sau nu?... atunci cine va număra voturile?... cumva, cei care organizează alegerile?
  

Deci nu, domnule Băsescu, this is not the same picture as in 2004. Pur şi simplu cele două situaţii nu se pupă. Etic vorbind. Ba chiar sunt două situaţii fix opuse. Una, în care David îl bate pe Goliath, cealaltă, în care Goliath este învins de David şi apoi ia la bătaie arbitrul şi îl obligă să-l dea învingător. În 2004 Băsescu era David - astăzi e Goliath.

O vorbă românească spune: "Cui pe cui scoate." Să înţelegem că Băsescu vrea să combată comunismul cu... metoda comuniştilor brevetată la alegerile din 19 noiembrie 1946?! Sau avem de-a face cu ieşirea tristă din scenă a unui personaj controversat? Mă duc să mă culc, vedem mâine... adică azi.

Dimineaţa: ha ha ha, da cea mai tare veste a dimineţii, Băsescu a recuperat miraculos procentele... Mda. Numai în România te trezeşti cu unul preşedinte, te scoli cu altul şi se petrec răsturnări de scor mai senzaţionale ca la fotbal.

Diverse

1. Despre absenteismul de la ultimele alegeri: oare listele electorale îi cuprind şi pe cei 3-4 milioane plecaţi în Italia - Spania - Marea Britanie - rest of the World?!

2. Tot despre Letonia, un articol foarte interesant din FT.com. Iată câteva citate (hm, vă sună cunoscut? ... credeţi-mă pe cuvânt, e despre Letonia, nu despre România):

"[...] Daunis Auers, a British-Latvian political scientist at the University of Latvia, identifies the difference with the Icelandic collapse: “In Iceland there was a lot of speculation on the markets. But in Latvia people were finally buying the western consumer products they had been promised since 1990.” The money was flooding in to help them do it. It came from Latvians working in Britain and Ireland, from the EU, from foreign investors, but, above all, from Scandinavian banks. [...]
Peasants in the countryside mostly just sat out the boom in the homes they had been given after the USSR collapsed. However, Riga’s impatient new middle classes put out both hands to catch the money. They almost all borrowed in euros, paying interest rates of just a few per cent while Latvian inflation was at 15 per cent. In other words, they were being paid to borrow. Better yet, there was no capital-gains tax on property, which, incidentally, made buying apartments an excellent way to launder money.[...]
Much of Latvia’s “growth” came from construction and from speculators selling each other flats, but few people worried about that then. Almost everyone had jobs and money. Wages rose by 30 per cent a year, [...]
Some Latvians assumed the growth would continue until they caught up with their fellow Nordics. In 2007 Swedbank commissioned a survey of people’s financial expectations. Martins Kazaks, the bank’s Latvian chief economist, says: “If I recall correctly, about a quarter of respondents expected that over the next three years their real incomes would grow 30 per cent a year in nominal terms. Which is kind of odd.” [...]
The question then becomes: why did Latvia blow up its bubble when experts kept telling it not to?
From 2004, Latvian politicians were finally free to do as they liked. For years they had listened to westerners telling them what to do to get into the EU; now they were in. Ainars Šlesers, a politician who once campaigned as “Šuperman”, wrote in 2004: “One should quit warning about some kind of economic overheating. We ought to push the pedal to the metal.” Even if inflation hit 15 per cent, Latvia was a special case. The laws of economics didn’t apply. [...]
This is how a country can blow a bubble that will definitely burst: 1) Run high inflation; 2) Borrow profusely; 3) Import much more than it exports; 4) Build an economy on speculation in assets; 5) Put no public funds aside for a rainy day; 6) Meanwhile, peg its currency to a stable currency. [uite, treaba asta noi nu am făcut-o - cel puţin nu oficial]
Latvia ticked every box. "

Ce ar trebui să înţeleagă băieţii ăştia care ne conduc şi cu ăştia care mai poluează blogul din când în când gândind cu premeditare?

- România, în ochii "investitorilor", e o bucăţică foarte mică din Estul Europei. Tonul în Estul Europei e dat de baltici, care au câţiva ani înaintea noastră din toate punctele de vedere (integrare în structurile internaţionale, boom & bust etc.). Când citeşti chestii de-astea şi ştii că şi în România lucrurile s-au petrecut la fel, chiar nu-ţi mai pasă că România e mai mare, sau mai albastră sau mai cheală. Suntem cu toţii în acelaşi rahat.
- Noi (românii) avem o şansă incredibilă prin faptul că suntem defazaţi faţă de baltici. În felul ăsta putem să şedem şi să ne gândim la ce au făcut ei greşit când au dat nas în nas cu criza. Depinde numai de noi dacă ne vom valorifica şansa sau vom asista pasivi la creşterea şomajului către 10% şi continuarea prăbuşirii economice.

Eu personal consider că nu putem fi salvaţi decât de investiţiile urgente în infrastructură şi educaţia adulţilor (reconversia profesională). Cum nu văd deloc să se întâmple aşa ceva, guvernanţii fiind total jemanfişişti faţă de ambele domenii, mă tem că imaginea României în 2010 va fi mai proastă decât cea de acum dar mai bună decât în 2011.

PS. Vă recomand cu căldură să citiţi şi cartea lui Krugman, "Intoarcerea economiei declinului si criza din 2008" (Ed. Publica 2009)