Dărâmate, nu continuate!

Se pare că nişte minţi încete au clocit un proiect de lege care prevede ca ANL-ul să preia de la dezvoltatorii falimentari proiectele începute şi neterminate, pentru a le finaliza şi a le putea preda celor care au apucat să plătească avans (detalii aici). O prostie mai mare ca asta nici că se putea gândi în plină criză!

Banul public trebuie investit în lucruri cu cap, investiţii care să creeze plusvaloare, nu în prostiile unor dezvoltatori "de duminică" şi visele umede ale câtorva înfierbântaţi. Dacă nu au avut succes, înseamnă că proiectele respective nu au avut suficientă cerere, ceea ce înseamnă că sufereau de la bun început de diverse probleme: ori erau prost poziţionate, ori erau prea scumpe, ori erau, pur şi simplu, proaste.

Întru susţinerea acestui proiect, deputatul care l-a gândit declară: "Proiectul este dedicat celor care au luat ţeapă de la dezvoltatori, celor care au plătit un avans şi nu îşi mai primesc locuinţele." Statistic vorbind, aceşti tolomaci care "şi-au luat ţeapă" (de fapt şi-au tras ţeapă singuri, cumpărând ceva ce nu exista) sunt foarte puţini, cel mult câteva mii, deşi mă îndoiesc sincer că numărul lor trece de o mie, câtă vreme ştim sigur că de fapt sute dintre apartamentele neterminate au fost rezervate de anumite fonduri de investiţii (hm, acum cuplez... oare or fi la mijloc şi ceva interese ale acestor fonduri?!... alde Hauge?).

Pentru salvarea acestor o mie de români bătuţi în cap şi a fondurilor care şi-au îngropat banii pe aici, acest deputat vrea să angajeze banul public într-o perioadă în care statul nu mai are bani de pensii pentru 5,5 milioane de români şi nici bani de ajutor social pentru alte câteva milioane de persoane asistate (copii, handicapaţi, şomeri, bolnavi). Halal treabă!

Nu înţeleg ce sau cât le mai trebuie unora să înţeleagă că în România, în condiţiile în care:

• natalitatea scade continuu de 20 de ani;
• tinerii fug pe capete din România;
• 90% din familii deţin cel puţin un apartament primit moka de la stat la începutul anilor '90;
• populaţia a scăzut de la 23 de milioane în 1990 la cel mult 20 de milioane acum, în condiţiile în care Ceauşescu pregătise fond locativ pentru o populaţie de 25 de milioane...

...în România NU există o problemă a locuinţelor, NU e nevoie de locuinţe noi şi NU avem un deficit de 1 milion de locuinţe. În România adevărata problemă locativă e legată de corelarea preţurilor cu veniturile (care depind de productivitatea medie din economie) şi nimic mai mult! Lăsaţi piaţa liberă, lăsaţi preţurile să se coreleze cu veniturile - şi veţi vedea cum piaţa îşi revine, tranzacţiile se reiau şi "problema locuinţelor" va dispărea de la sine!

De asemenea, nu înţeleg cât le mai trebuie unora să înţeleagă că în capitalism:

• orice prostie se plăteşte...
• poţi să câştigi, dar poţi să şi pierzi o grămadă de bani...
• consecinţele faptelor tale, bune sau rele, trebuie asumate!
  

Soluţia corectă pentru construcţiile abandonate e ca statul să le dea un ultimatum dezvoltatorilor iar dacă aceştia nu pot continua lucrările, să le confişte, să le dărâme şi să redea terenul unei utilizări pentru care există cerere. De exemplu în Bucureşti există o nevoie reală de spaţii verzi. Sunt sigur că locuitorii multor zone ar fi mai mult decât bucuroşi ca în loc de un turn înfipt în coasta blocului lor, să apară un mic scuar.

Prima surpriză din 2009: nici Anglia nu mai e ce-a fost odată...

[În primul rând vă urez "La mulţi ani!", uite că ne vedem şi anul ăsta :) ]

Conform indicelui Halifax preţul mediu al caselor din Marea Britanie a ajuns acum la 159.896 lire sterline, cu 16.2% mai mic decât la 1 ianuarie 2008 şi cu 21% mai puţin faţă de vârful de 199.766 din august 2007.

Acesta este nivelul din august 2004, când preţul mediu a fost 159.799 lire sterline. Sau nu?...

Păi nu. Fiindcă în august 2004 o liră sterlină costa 1,45 euro, şi acum mai costă doar 1,04 euro. Altfel zis 159.000 de lire de atunci erau mult mai valoroase decât 159.000 de lire de acum.

În august 2007 lira sterlină costa 1,48 euro. Deci 199.000 de lire însemnau 294.000 de euro. Preţul actual, de 159.000 de lire, nu mai înseamnă decât 165.000 de euro. Ceea ce înseamnă că raportat la euro preţul nu a scăzut faţă de vârf cu 21% ci cu 44%.

Dar Londra, unde e Londra în toată povestea asta? Staţi cu ochii pe Londra dacă vreţi să vedeţi unde vor ajunge preţurile din Bucureşti - aşa ne sfătuiau "băieţii deştepţi din imobiliare" în urmă cu nu mai mult de 6 luni.

În lire avem o scădere de 16,5%, de la 322.000 (august 2007) la 269.000 (acum). În euro scăderea e de 41,4%, de la 476.000 de euro la 279.000 de euro.

A, şi socotite în euro, preţurile nu s-au reîntors la nivelul din 2004, ci mult mai jos. Partea nasoală a poveştii e că preţurile continuă să scadă şi lira nu dă semne de revigorare.

Doamnelor şi domnilor, nici măcar Anglia nu mai e ce-a fost.

Vremea vânătorilor

Ştiţi ce sunt astea?

"Publicaţii de vânzare" din vitrina Millenium Bank. 

În urmă cu foarte puţină vreme, pe 8 decembrie, portalul Frontnews a publicat un material în care era vorba de faptul că o bancă a scos la vânzare apartamentul unei familii din Bistriţa pentru o datorie de vreo 5.000 de euro.

Dacă aţi avea curiozitatea să mergeţi până la sediul executorilor Millenium veţi vedea că prima "publicaţie de vânzare" din cele de mai sus priveşte o datorie de vreo 15.000 de euro pentru care banca scoate la vânzare un apartament cu 2 camere evaluat, la prima strigare, la 83.000 de euro.

De acum vânătorii care au cash vor profita de disperarea oamenilor, cărora le vor putea propune răscumpărarea datoriei plus alte avantaje - cum ar fi tolerarea în continuare în locuinţă pe un timp limitat de 2-3 ani - contra actului de vânzare-cumpărare. Păi nu?