Noul Ierusalim!

Postul precedent a atras (până acum) 115 comentarii, care mai de care mai inflamat.

Hai să lămurim un lucru: eu personal nu prezic (sau prevăd) spargerea balonului. Totuşi, am încercat să aduc pe blogul acesta, încă de la început, o mulţime de argumente în favoarea unei idei care poate fi sintetizată astfel: dacă balonul nu se va sparge, atunci înseamnă cu adevărat că avem de-a face cu o minune dumnezeiască, aleluia!

Şi România o fi fiind cu adevărat Noul Ierusalim!

Şi asta pentru că piaţa imobiliară din România ar sfida, dacă nu se dezumflă (eu nu folosesc cuvântul "prăbuşire"), toate legile economiei. E ca şi cum economia ar avea un mers lin, firesc, raţional, de manual, în restul planetei, şi un mers... hm, aparte în România. În toată lumea preţul metrului pătrat locuit e corelat cu nişte indicatori foarte clari - preţul salariilor, puterea de cumpărare etc. - numai la noi e corelat cu Londra. Peste tot capitalismul este ciclic, succesiune de prosperitate şi crize, numai la noi se crede că va fi... o veşnică euforie (credite pentru toată lumea... pupat toţi piaţa endependenţii... şi tot românul să prospere...). Peste tot averile sunt făcute prin muncă, numai în România ziliştenii propovăduiesc... statul. Staţi degeaba, că oricum vă îmbogăţiţi cu 10-15%, garantat, vă jur! Şi tot aşa. Suntem daţi dracului, noi românii!

Oare ăsta să fie norocul nostru ca popor? Să fim "daţi dracului"? "Epocă de aur" cu cozi la... mâncare pe timpul lui Ceauşescu, democraţie... "originală" pe timpul lui Iliescu şi... economie "aparte" pe timpul lui Băsescu?