| Constituția României, art. 16.1: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări." [Sssst!... fraierii nu trebuie să știe că legea electorală încalcă flagrant Constituția și este făcută în așa fel încât să permanentizeze la putere actuala clasă politică, descurajând voit participarea partidelor sărace și a candidaților independenți.] |
Ceea ce a făcut USL-ul azi, blocarea cu aroganță a întregului oraș ca să-și lanseze ei candidații lui pește prăjit, e un gest impardonabil, rușinos!
O să iau taurul de coarne și voi candida și eu ca deputat - și nu e o glumă! :) Bine, nu voi avea nici o șansă, fiindcă o voi face sub sigla unui mic partid de stânga care nu știu dacă a avut vreodată mai mult de 0,2% din voturi, dar candidatura mea va fi simbolică. Undeva în sectorul 1 din București. Într-un colegiu. Sincer să fiu, nu știu unde, pentru că n-am știut niciodată cum se împarte sectorul pe colegii. Mă voi dumiri eu.
Avantajul e că spre deosebire de statutul de candidat USL/PDL/PP-DD unde trebuie să-ți cumperi cu bani grei poziția (40-50.000 de euro, din câte am auzit, plus taxa anticonstituțională percepută de AER, plus materialele de campanie pe care ți le finanțezi singur), oamenii ăștia s-au oferit să plătească ei, din puținul lor (sunt, credeți-mă, un partiduleț foarte sărac), o parte din suma necesară înscrierii candidaturii (3500 de RON), doar să mă vadă candidând. O candidatură, repet, simbolică, „un om simplu pentru oameni simpli.” Ok. O accept. Sper, așa mi s-a spus, să fiu coleg de listă cu câțiva alți oameni simpli, dar cunoscuți publicului. Nu dau momentan nume, că nu e nimic sigur, în afară de mine. Rămâne de văzut câți bani se vor găsi pentru a plăti taxa anticonstituțională percepută de AER, pentru că mulți oameni simpli s-ar băga să candideze, dar nu au bani să-și susțină taxa și partidul nu poate disponibiliza decât o sumă foarte, foarte mică de bani, mai ales că mai trebuie să aibă și niște candidați pe ici, colo, prin țară, nu doar la București. Probabil or să fie în total 5-10 candidați la nivel național, adică de vreo 50 de ori mai puțini decât or să aibă bandiții ăștia mari, care își permit să blocheze traficul în mijlocul orașului și să închirieze Parlamentul ca pe terasa lu' mă-sa și lu' tacsu' pentru că vin sociopata de Merkel și cu maoistul de Barroso „în vizită de lucru”.
Habar nu am în ce va consta campania mea, în primul rând fiindcă în timpul zilei muncesc, am treabă, și e de la sine înțeles că spre deosebire de „politicieni” eu n-am timp de idioțenii și deranjat lumea, deci cu siguranță nu îi voi sâcâi pe locuitorii sectorului 1 sunând la ușa lor și dându-le pixuri și pliante (sorry, dar nu sunt nici IKEA, nici de la Martorii lui Iehova) dar știu sigur că mesajul pe care îl voi promova va fi unul pentru mai multă democrație. Suntem, și nu exagerez, ca la 1900 - mai lipsește să li se ia dreptul la vot femeilor, să se revină pe față la votul cenzitar și, ce mai, chiar că ne facem de râs în toată Europa.
Nu se poate să ne mai lăsăm călcați în picioare ca viermii de toți ăștia care poposesc, vremelnic, la putere.
Mai multe amănunte în câteva zile, și mă tem că va trebui și să facem / faceți cunoștință cu mine.
PS. Văd că s-au adunat și mailuri... cu scuzele de rigoare, dar pe mailul făcut pentru acest blog mai intru din an în Paște, fix când mai bag câte un post.

