Soluţia italiană. Sau siciliană?

Ceea ce era de aşteptat, s-a întâmplat. Bancherii au ieşit în mass-media cu o respingere destul de dură a ideii dubioase lansate de domnul Geoană în urmă cu câteva zile: legea pentru murături.

Faptul că o asemenea lege a fost propusă iniţial în Italia, nu o face nici mai deşteaptă, nici mai ţanţoşă. Italienii sunt şi ei "oameni", nu "vestici". Deci pot greşi sau propune tâmpenii în aceeaşi măsură ca şi noi.

Întotdeauna însă românii s-au eschivat de răspundere, preluând fel de fel de imbecilităţi propuse de alţii. Ultimii 20 de ani sunt o continuă înşiruire de imbecilităţi importate, la adăpostul cărora s-au produs nenumărate matrapazlâcuri pentru care, vezi Doamne, nu noi am fost vinovaţi, ci ăia care ne-au recomandat imbecilităţile alea (privatizările pe 1 dolar, de exemplu) !

Dacă dl. Geoană vroia cu adevărat să ajute IMM-urile putea să insiste pe lângă dl. Boc, care oricum are dare de mână, în vederea elaborării unui program de tipul Prima Casă pentru refinanţări (Prima Refinanţare?) care să ajute firmele cu adevărat interesante şi productive să-şi facă mai suportabile condiţiile creditului în această perioadă de recul de pe pieţele internaţionale.

Un proverb chinezesc spune un lucru foarte deştept: "Dacă vrei să ajuţi pe cineva care moare de foame, nu-i da peştele, dă-i undiţa şi învaţă-l s-o foloseasca." Este păcat că în secolul XXI liderii stângii din România încă mai văd social-democraţia ca pe o pomanageală generalizată.

Ceas de bilanţ pentru Prima Casă

Ce spectaculos e titlul acestui post, nu-i aşa? :) Păcat că nu e şi conţinutul pe măsură. Şi de ce ar fi? Un bilanţ adevărat pentru acest program se va putea vedea abia la sfârşitul lui noiembrie, adică:

• după 2 luni (septembrie-octombrie) de "sezon imobiliar";
• după ce se vor fi adunat măcar 4 luni de punere în practică;
• după ce vom avea suficiente date despre numărul tranzacţiilor pentru a putea aprecia impactul.

Mă enervează că abia a trecut o lună şi jumătate de la debutul acestui progrămel dubios şi deja citim săptămânal, ori în ziare, ori în blogosferă, ba că a eşuat, ba că are un succes nebun, ba că nu se dau credite, ba că s-au dat o mie...

Dragilor, Prima Casă va avea un impact real numai şi numai dacă va duce la creşterea numărului real de tranzacţii. Dacă va duce la creşterea numărului de tranzacţii, înseamnă că peste numărul de tranzacţii care se făceau oricum cu cash sau cu credit Prima Casă a mai adăugat ceva. Dacă nu, atunci impactul va fi nul. Din păcate e încă prea devreme să ne pronunţăm.

Răspunsuri

Pentru Vladone: exact asta se întâmplă acum, prin păstrarea metrului pătrat impozabil la un nivel ridicol, statul "subvenţionează" sau "deduce" de la impozitare o mare parte a locuinţei. E bine? 

Pentru radurusu: păi cam aia ziceam şi eu. E nevoie de o impozitare graduală şi de o trecere lină de la "impozitarea socială" la cea economică. Pe parcursul unei singure generaţii, în circa 20 de ani, problema ar fi rezolvată şi nimeni nu s-ar plânge că impozitele sunt ba mici, ba mari. Ce sunt 20 de ani? Nimic. În urmă cu 20 de ani era Revoluţia, parcă s-a întâmplat ieri...

Pentru saptemai: ba nu, chiar nu au nicio vină. Nici pensionarii ăia care au vândut casa primului cuplu de Prima Casă nu au nicio vină. Vroiai să vândă gratis? Tu ai vinde gratis? "Iară nu sintu vremile supt cârma omului, ce bietul om supt vremi." :)

Pentru Torin: magistraţii sunt stat în stat. Există destui pensionari în ţara asta care nu se bat pe niciun kilogram de ulei, după cum există destui tineri şi destule tinere care se prostituează pentru câteva sute de euro. Nimeni nu e perfect. Nu e nimic în neregulă să ai o lege specială dacă există un scop în spatele acestei legi şi dacă suntem pregătiţi să renunţăm la această lege odată ce scopul a fost atins. Germanii au ţinut închisoarea Spandau deschisă până când Rudolf Hess, ultimul prizonier, a murit. Da, trebuie să întindem rahatul pe zeci de ani, dacă asta e singura soluţie decentă de a-l elimina definitiv.

Pentru Ikpeba: din păcate cam aveţi dreptate. Din păcate şi tinerii cam au dreptate în multe privinţe, trebuie să recunoaşteţi. Aduceţi-vă aminte numai cât a furat generaţia dumnevoastră de la locul de muncă. Serios. Când aveai nevoie de ceva, luai de la servici sau îl întrebai pe tovarăşul maistru dacă nu ştie pe cineva care are. Şi luai. E drept că în urma furtului mărunt susţinut de generaţia dumneavoastră au mai rămas nişte drumuri şi nişte blocuri, pe când în urma furtului magnific de după 1989 suntem pe cale să nu mai rămânem cu nimic.

Pentru Cristian: PSD-ul e de stânga doar cu numele. Populismul nu e stânga.

Din nou Torin: nicio lege nu e "specială" dacă are un scop universal, chiar dacă aplicarea ei poate necesita norme de aplicare adaptate pentru diverse situaţii. 

Pentru nobilacasa: vă mulţumesc pentru aprecieri. M-aţi făcut curios şi v-am şi răspuns, aici. Pe viitor vă sugerez să mai puneţi mâna pe un dicţionar întrucât e păcat ca un agent aşa de valoros să scrie ca ultimul agramat. Sunt convins că o faceţi doar pentru a vă disimula personalitatea de o înaltă cultură şi ţinută civică.

--

Despre mărirea cu 20% a taxelor pe proprietate anunţată în urmă cu câteva zile: e un status quo, menit să adune la buget tot de pe spinarea celor mulţi grosul veniturilor încasate din proprietăţi. 

Iluzia verii: căderea economică se va încheia în trimestrul 4

...sau când FMI nu e acasă, dl. Boc joacă pe masă

Întâi de toate, să începem cu câteva probleme organizatorice.

1. La postul precedent am închis comentariile pentru că mi-era greu să urmăresc toate offtopicurile. Cel mai bine ar fi să faceţi schimb de emailuri şi să vă certaţi în privat.

2. Nu i-am uitat pe cei care mi-au cerut răspunsuri la postul despre impozite scris în perioada în care am fost plecat.

Acum aş vrea doar să subliniez o idee. L-am văzut pe dl. Boc la televizor susţinând cu aplomb că "se vede luminiţa de la capătul tunelului" şi că în trimestrul IV se va opri căderea economică şi se vor pune bazele creşterii din 2010.

Ţinând cont de datele din trimestrele 1 şi 2, şi de activitatea economică anemică din această perioadă, pe care o resimţim toţi cei din economia reală, activitate care ne indică tot o scădere de minim 5-6% şi pe trimestrul 3, ar însemna că dacă se va ajunge ca în trimestrul 4 creşterea economică să fie între -1 şi 1% (deci chipurile să avem parte de stabilizare), atunci trimestrul 4 ar urma să aibă o pondere în PIB undeva în jur de 33-33,5%, poate chiar spre 34%, uşor mai ridicat decât în ultimii ani când a fost în jur de 31-32%.

Se uită că mare parte din PIB-ul trimestrului 4 era dată de consum, care acum e sugrumat. Ceea ce se întâmplă cu marile reţele de electrocasnice şi IT&C - Ultra Pro, Flamingo, Altex, Domo, Emag etc. - care dacă nu şi-au închis deja porţile, caută cu înfrigurare soluţii de supravieţuire în urma scăderii vânzărilor cu 50% - arată foarte clar care sunt perspectivele de consum, cel puţin în acest an. Acelaşi lucru rezultă şi din evoluţia pieţei auto. De aceea e chiar fantasmagoric să crezi că după un an prost, marcat de recesiune şi şomaj, românii vor începe să cheltuie bani cu ghiotura în ultima parte a anului, astfel încât trimestrul 4 să se depăşească pe sine.

Mai degrabă putem spera la o păstrare a acestui trimestru în coordonatele de până acum (scădere de "numai" 5-10% - să nu ajungem, doamne-fereşte, ca în Letonia/Lituania/Estonia, pe la -20%) şi la o menţinere a ponderii sale în zona 31-32%, ceea ce ar însemna că scăderea economică totală din 2009 va fi undeva între 7% şi 8-9%. Adevărul însă e că nimeni nu poate previziona ce se va întâmpla în trimestrul 4 în condiţiile în care nici trimestrul 3 nu e încheiat încă, şi de aceea declaraţiile emanate de dl. Boc au mai mult ca oricând un damf electoral uşor măsurabil cu fiola poliţiştilor.

LE. Am adăugat şi subtitlul pentru că între timp am avut o revelaţie: cu un trimestru 4 aşa de puternic cum visează dl. Boc, hai să zicem la -1% faţă de trim. 4 / 2008 (nu îndrăznim pentru a visa la plus ceva), practic creşterea (mă rog, scăderea) economică de anul ăsta ar fi undeva pe la -5,5%, ceea ce contrazice flagrant ultimele estimări FMI de -8-9%. Păi atunci de ce ne-am mai împrumutat, domnilor?!

LE2. eu personal cred că în trim. 4 vom asista la o scădere economică la fel de brutală - undeva în jur de 8-10% - şi abia din trim. 1 / 2010 vom putea spera la stabilizare. Rămâne să vedem.

Speculatorii engleji îşi dau obştescul sfârşit

Dear Property Secrets members,

I regret to inform you that Visium Group, the owner of PropertySecrets.net, has closed its doors for further business and ceased trading as of Tuesday 11th August. In the end the recession has been too deep and too long to survive.

It is intended, however, that the Property Secrets website publishing business will continue as unaffected as possible, ensuring all advertising and membership commitments are met during this process.

This includes continually updated property investment advice, research and services currently available on the Property Secrets website, but does not include support for any previous investment property sold through Property Secrets.

Citatul e luat de aici: www.PropertySecrets.net . PropertySecrets.net a fost, de fapt încă este, că site-ul în sine încă nu a murit, unul din cele mai importante mijloace de manipulare a fazanilor engleji care erau încântaţi cu prezentarea unor "oportunităţi de investiţii" în fel de fel de locaţii dubioase, inclusiv pe un deal de lângă Cluj, acest Silicon Valley al României (!!!).

Comentariile au fost închise. N-am timp să moderez discuţiile voastre offtopic.

Sexul e sex, violul e viol (despre "reluarea" creditării)

Iată-mă revenit. Back zuruck, ca să zic aşa. O să stau o vreme să citesc ziarele. Cei care mi-au solicitat explicaţii în comentariile de la postul precedent le vor avea, dar am nevoie de un pic de timp.

Momentan vreau numai să comentez pe scurt declaraţia omului de la FMI care a zis că în 6 luni se va relua creditarea.

Personal, nu ştiu cui serveşte întreţinerea acestei iluzii. Credite se dau şi acum. Sunt chiar bănci care au reclame foarte agresive la credite (nu doar la Prima Casă). În 6 luni însă nu se va relua nicio creditare aşa cum a fost până la jumătatea lui 2008. Activitatea de creditare e ca sexul: e nevoie de minim 2 adulţi care consimt la treaba asta pentru a se putea desfăşura. Dacă avem doar un adult care consimte, nu mai vorbim de sex, ci de viol. Ori, ceea ce a fost până la jumătatea lui 2008 a fost sex consensual şi civilizat. O orgie acceptată de toată lumea. Până în 2008 angajările erau pe cai mari, şomajul se ducea tot în jos, a credita pe cineva nu implica niciun risc. Situaţia este cu totul inversată acum: şomajul continuă să crească într-un ritm dureros în aceste luni de vară (Olandezu', sper că n-ai uitat pariul!), perspectivele în sectorul de stat sunt sumbre, sunt sectoare economice în plin colaps, masa persoanelor creditabile se restrânge de la o lună la alta, salariile sunt nesigure şi pe alocuri sunt date cu întârziere sau cu ţârâita. Poate că băncile vor vrea să dea credite, dar cui? Dragoste de-a sila nu se poate. Suntem în plin proces de contracţie a pieţei muncii şi pentru a putea asista la reluarea creditării peste 6 luni ar trebui să vedem angajări încă din această perioadă, pentru că mă îndoiesc că, dacă în februarie 2010 (adică peste 6 luni) se va constata că economia şi-a revenit şi se vor crea iar sute de mii de locuri de muncă, băncile se vor repezi să dea credite unor stimabili care au istoric la locul de muncă mai mic de 6 luni.

De aceea, creditarea aceea, ştim noi care, nu îşi va putea reveni decât în condiţii similare cu "acelea", de supraîncălzire a pieţei de muncă. Daţi-mi voie să mă îndoiesc că vom avea aşa ceva în primăvara lui 2010. Reprezentantul FMI ori a fost citat prost, ori vorbeşte tâmpenii,...

...ori face declaraţii de complezenţă întru gâdilicirea plăcută a celor dispuşi să creadă în mitul frumoasei din pădurea adormită.

Salut! O propunere pentru impozitul pe proprietate

Momentan ma aflu in vacanta si va spun sincer ca nici nu prea mai stiu ce e prin tara, pentru ca nu am nici posibilitatea nici disponibilitatea de a ma informa cu privire la ceea ce se intampla pe acolo, dar profit de faptul ca am gasit un hotspot pentru a-mi da cu parerea asupra unei teme deschise pe khris.ro chiar in ziua in care am plecat: impozitul pe proprietate.

Problema e urmatoarea: cata vreme grosul averii romanilor e formata din avutia imobiliara, marirea impozitelor datorate de pe urma acestei avutii e inevitabila. Marirea trebuie facuta insa in asa fel incat sa nu fie afectati oamenii care nu au nicio vina ca detin o proprietate.

Ma refer in primul rand la pensionari. Nu e vina lor ca au fost improprietariti in anumite conditii in urma cu 20 de ani si ca valoarea proprietatii lor a crescut halucinant in ultimii ani ca urmare a unei conjuncturi fericite (sau triste?) care nu se va mai repeta prea curand. Pensia medie a crescut in ultimii 6 ani de la 50 de euro la 140, deci de aproape trei ori, ceea ce inseamna ca marirea impozitului datorat pentru un apartament detinut continuu din 1990 incoace si aflat, probabil, in posesia cuiva la pensie sau in prag de pensie ar putea fi marit de 2-3 ori, dar nu mai mult. Adica, este normal sa soliciti pentru un astfel de apartament un impozit de 40-50 de euro pe an (ceea ce ar reprezenta aproximativ 3% din venitul anual al unui pensionar, adica un procent mai mult decat suportabil) dar nu 4-500 pe motiv ca pretul real al apartamentului e de 70-80.000 de euro.

In al doilea rand ma refer la cei care au achizitionat sau vor achizitiona un apartament inainte de aparitia indicelui imobiliar national de la anul. Acesti oameni trebuie considerati victime ale unui Caritas corupt (la fel ca pacalitii FNI) si nu e vina lor ca au platit mult prea mult pentru casa in care locuiesc, in conditiile in care piata a fost netransparenta si opaca. Impozitul trebuie corelat strict cu cresterea generala a salariilor care a avut loc in ultimii ani. Cum in anul 2000 salariul mediu net era de circa 100 de dolari/euro (1.900.000 lei vechi) iar acum e de 1400 de lei, adica vreo 330 de euro, rezulta ca un impozit marit de 3-4 ori pentru o proprietate cumparata dupa 2000 e foarte suportabil pentru proprietari.

Putem numi impozitarea de acest gen, o impozitare pe baza sociala. Nu prea e sanatoasa (suna a: "de la fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi" / cunoscutul slogan comunist), dar totusi statul are datoria morala de a proteja acele categorii sociale care nu au nicio vina ca piata a fost opaca sau ca li s-au acordat credite pe banda rulanta.

Un sistem sanatos de taxare are insa fundamente economice, nu sociale.

De aceea, dupa publicarea indicelui oficial este obligatoriu ca impozitul sa aiba la baza numai ratiuni economice si sa fie corelat cu valoarea de piata. Altfel zis, cu cat e cumparatorul dispus sa dea. Orice tranzactie ce se va face in noile conditii ar trebui, asadar, sa suporte un impozit pe masura. Multa lume vorbeste de 1% din valoarea de piata (care va fi, practic, valoarea data de indicele bazat pe tranzactii concrete) dar adevarul e ca in occident nu exista un procent fix, taxa pe proprietate diferind de la oras la oras. Asa trebuie sa fie si la noi. Poate ca unele municipalitati, pentru a atrage locuitori, vor decide ca e mai sanatos sa ceara o taxa de 0,01%. Cel mai simplu e ca o autoritate nationala - Ministerul Finantelor? - sa stabileasca niste normative pe baza de locatie, vechime, suprafata etc. si niste marje +/- in care sa fluctueze taxele iar municipalitatile locale sa isi determine propriile valori ale impozitelor in functie de marjele indicate de autoritate, dar nu mai mari decat acestea.

Pe masura ce o proprietate este vanduta, ea va trece automat din clasa de impozitare sociala, pre-2010, in cea economica, post-2010. Iar pentru imobilele care vor fi mostenite (deci nu tranzactionate) trecerea din fondul "social" in cel "economic" se va putea face foarte simplu, la succesiune. In acest fel ne asiguram ca intr-o perioada oarecare de timp, probabil nu mai mult de o generatie, impozitarea va ajunge sa fie facuta strict pe baze economice si pornind de la valoarea de circulatie, nu de la ce pensie sau salariu are proprietarul care, poate, locuieste intr-o casa pe care nu si-ar permite-o intr-o economie normala.