marți, 31 martie 2009

Să-l ajutăm pe Renderman

Renderman a intrat recent în conflict cu domnul arhitect Cristian Cristea, alias Punkt, care de ceva vreme se pare că îşi exercită micile veleităţi de dictator dâmboviţios pe spinarea acelor utilizatori ai forumului Softpedia care îndrăznesc, pe aria de dezbateri imobiliare, să exprime păreri "babaliste"* privind evoluţia în viitorul apropiat al preţurilor de pe piaţa imobiliară.

Că forumul Softpedia are o oarecare importanţă, e clar: prin linkurile pe care le-am dat ieri veţi vedea că ajung ecouri de pe Softpedia tocmai pe PropertySecrets... Dar că zbaterea lui Punkt are vreun sens, daţi-mi voie să mă îndoiesc. Nu poţi face pipi împotriva vântului fără să faci, în ultimă instanţă, pe tine, şi exact asta face Punkt. E de admirat totuşi câtă energie are acest om, care a ridicat arta folosirii butonului "delete" împotriva adversarilor de idei la noi niveluri de stahanovism.

Micul dictator Punkt a format - mai bine zis a lăsat să se formeze prin tolerarea tacită a off-topicurilor şi atacurilor - o mică armată de vasali, dintre care cel mai important pare a fi un anume dweller1999/cristianco pe care îl putem admira în premieră mondială în poza alăturată (aici, undeva în Amsterdam). Cum iniţialele reale ale domnului din poză sunt C.E.C.** - se înţelege, astfel, de ce e atras ca un magnet de bănci şi creditele lor, de care se pare că nu va (mai) scăpa nici la 60 de ani (acum are 31, îi urăm mulţi înainte, că va avea nevoie).

Renderman este acum ameninţat cu plângeri la Ordinul Arhitecţilor din partea domnului moderator-arhitect Cristian Cristea care se va duce, desigur, la mai marii Ordinului şi va începe să li se plângă că a fost denigrat de colegul Renderman, cam aşa cum m-aş duce eu la mama să mă plâng că m-a trişat la cărţi Mickey Mouse.

Este trist să constaţi că oameni atât de tineri - Punkt are tot 31 de ani, ca şi domnul cu saboţi - nu au înţeles că internetul e mediul cel mai greu de manipulat.

(material creat cu ajutorul câtorva useri Softpedia)

--

* de la "bubble", adică "balon"; cu termenul stâlcit "babalist" este gratulat, pare-se, însuşi subsemnatul în discuţiile de pe forumul cu pricina
** n-are niciun sens să-i publicăm numele, e suficient că i se zice cristianco.

LE. Alin Teodorescu: Nu aşa curând. Ci prin 2014, condiţionat de o grămadă de "dacă", ce trebuie - adaug eu - să se ia de mână cu o grămadă de "parcă" şi să caute împreună o barcă... şi tot aşa.

luni, 30 martie 2009

Cumpărătorii mişcă în front

Cum, vedeţi aici:

http://www.propertysecrets.net/forum/pay_or_walk_away_from_final_payments_for_romanian_properties/10440/36004.html

Ups, s-a auzit şi peste mări şi ţări că preţurile scad cu 50% şi România nu e El Dorado:

http://www.propertysecrets.net/forum/romanian_property_review_19th_feb_2009_possible_90_drop_in_land_value50_drop_in_housing_value/10438/36002.html

LE. primele estimări ale PIB pe trim. 1, care circulă prin ministere, indică o scădere de -2,9% faţă de trim. 1 din 2008. Vorbim de lei. În euro se va putea estima numai după încheierea perioadei şi calcularea cursului mediu. S-au publicat undeva datele astea, sau le redau în premieră?

duminică, 29 martie 2009

O emisiune interesantă

Interesantă ediţia de azi a emisiunii "Fabrica" de pe Realitatea TV. Îmi place poziţia din ce în ce mai hotărâtă a domnului Vasilescu, pe care mi-l aduc aminte foarte clar avertizând prin 2004 împotriva "asset-bubble-ului de tip japonez". Atunci am auzit pentru prima oară, de altfel, de aşa ceva şi chit că nu credeam că aveam de-a face cu nişte preţuri supraevaluate (şi la nivelul lui 2004 cred în continuare că preţurile nu erau supraevaluate), am început să acord atenţia cuvenită fenomenului. Surprinde neplăcut, pe de altă parte, poziţia nerealistă a invitaţilor din zona imobiliară peste care ultimele 12 luni par a fi trecut degeaba. Poziţia domnului Vasilescu trebuie corelată cu cea a guvernatorului din urmă cu câteva zile, când a zis că "pe zonele de bubble, cum e cea imobiliară, creditarea va rămâne blocată".

joi, 26 martie 2009

Incredibil, până şi la Mărăşeşti a fost balon imobiliar

O pisică delicioasă ne priveşte dintr-o fotografie tristă cu care Realitatea ne informează că şi în Mărăşeşti există proprietari care nu pot vinde şi agenţii care dau faliment.

Parcă tot 20.000 se cerea pe un apartament de lângă Leipzig.

LE: Ce-ar mai fi de spus? "Pretul pe metru patrat construit desfasurat, ceea ce include atat terenul, cat si contructia, amenajarile exterioare si retelele de utilitati, a fost de circa 1.200 de euro, pret aproximativ egal cu cel practicat de companie la inceputul anului 2007. Din pretul practicat, intre 60% si 70% reprezinta pretul constructiei. Pretul in lei este insa semnificativ mai mare, avand in vedere ca euro a castigat circa 20% fata de leu in ultimii doi ani." De aici. Olandezu, ar trebui să scoţi sticla aia de whisky.

LE2: am tot fost acuzat că nu dau soluţii, doar cârâi de pe margine. Pe măsură ce îmi fac timp o să scriu şi nişte posturi cu "soluţii", după mintea mea.

marți, 24 martie 2009

Intermezzo: Politice

Şi ca să mai destind un pic atmosfera, şi pentru că am observat că temele politice vă plac, hai să vă lansez trei întrebări:

  • Ce părere aveţi, cât va mai sta PSD în guvernul Boc? Eu cred că nu mai mult de 6 luni. Vor reface alianţa cu PNL, de data asta din opoziţie. Apoi se vor lupta împreună să-l dea jos pe Băsescu (sau pe cel pe care Băsescu îl va desemna candidat în locul lui - pentru că în clipa asta am oarece îndoieli că Băsescu va mai candida).
  • Ce credeţi, peste un an, adică în martie 2010, dl. Boc va mai fi prim-ministru? În proporţie de 90%, eu cred că nu. PSD şi PNL îl vor mazili pe Băsescu/succesorul lui Băsescu şi prin 2010 vor reface guvernul. Părerea mea.
  • Şi despre bursă: ce credeţi că a fost în ultimele săptămâni, bull-trap sau entuziasm? Aici am rezerve, dar în orice caz, sunt convins că BVB va da următorul bubble de proporţii din România. Măcar pentru faptul că băieţii şi-au propus să dubleze numărul de investitori până în 2012 (v. pag. 20), deci de acum în 3 ani, şi tot ar trebui să fim atenţi la ce înverziri subite se petrec pe BVB de câteva săptămâni. Mă îndoiesc însă că avem de-a face cu un entuziasm sincer, pentru că nu îi văd, zău aşa, motivele.

sâmbătă, 21 martie 2009

Prea mulţi de "minus" dau prost la popor?

Săptămâna trecută, un comunicat laconic al INS transmis presei informa că producţia industrială a scăzut cu -12% faţă de ianuarie 2008, dar a crescut cu +0,9% faţă de decembrie 2008. Date ajustate "sezonier şi în funcţie de numărul de zile lucrătoare".

Vorbim aşadar de -12% şi +0,9%.

- +. Echilibru perfect, yin şi yang, zi şi noapte. Lumea e un suav echilibru perfect. Staţi liniştiţi la locurili voastri.

Problema e că am în faţă chiar acum un document provenind din INS, care a ajuns şi la cineva din Comisia Naţională de Prognoză, şi care conţine nişte date uşor diferite.

Documentul conţine, pe scurt, următoarele date:

Date ajustate în funcţie de numărul de zile lucrătoare
% faţă de ___________ Ian. 2008 _______ Dec. 2008
Zona Euro ___________ -17,3% __________ -4,7%
România ____________ -15,2% __________ -1,8%

Date ajustate sezonier
% faţă de ___________ Ian. 2008 _______ Dec. 2008
Zona Euro ___________ -16,3% __________ -3,5%
România ____________ -12,0% __________ +0,9%

Aşadar, statisticile transmise presei nu par deloc ajustate în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi sezonier, ci numai sezonier. Personal habar nu am care e (sau care ar trebui să fie) diferenţa între "ajustate în funcţie de numărul de zile lucrătoare" şi "ajustate sezonier", dar e de remarcat că presa internaţională a relatat cifra de -17,3% (ajustarea aşa-zis "în funcţie de numărul de zile lucrătoare") pentru zona euro, în timp ce în presa din România statistica aceasta, care pare a fi cea demnă de atenţia opiniei publice, nici nu e amintită. Pentru că nici nu a fost comunicată.

joi, 19 martie 2009

Un pas înainte, doi paşi înapoi

M-am abţinut până acum să îmi dau cu părerea despre împrumutul de la FMI pentru simplul motiv că mi-a fost greu să înţeleg de ce îl facem şi ce trebuie să ne asigure.

Informaţiile venite dinspre mediile oficiale au fost mai mult decât nebuloase, guvernul şi Băsescu încăpăţânându-se până în ultima clipa să susţină că economia va creşte şi anul acesta, dacă nu cu 6,5%, cât afirmase în toamnă debila Comisie Naţională de Prognoză, ai cărei "specialişti" ar trebui mai bine să ia o pauză şi să comenteze orice altceva, dar nu treburile economice, atunci măcar 2,5%. Singura dificultate majoră, într-adevăr o treabă nepotrivită în an de criză, era cea legată de promisiunile electorale: măririle de salarii şi pensii, promisiuni care fuseseră şi transformate în lege de către parlamentul anterior. Dar nici aceasta nu era cine ştie ce impediment. Nimic nu împiedica parlamentul actual să dea o lege care să abroge legea din toamnă închizând, astfel, gura sindicatelor.

Între noi fie vorba, nu doar că nu se pune problema măririi salariilor unor sisteme birocratice şi ineficiente:

  • o administraţie care freacă hârtiile cu o lipsă de eficienţă demnă de o cauză mai bună;
  • un sistem educaţional care produce pe bandă rulantă cei mai cretini copii din Europa (suntem pe locul 1 în Europa la abandon şcolar, analfabetism şi incapacitatea "absolvenţilor" de a înţelege un text scris, şi pe locul 2, după Marea Britanie, la numărul mămicilor-copii);
  • un sistem public de administrare a dreptăţii (magistraţi, poliţie, jandarmi) care lasă sute de infractori dovediţi să se plimbe bine mersi pe stradă;

- nu doar că toate aceste sisteme birocratice nu merită măriri de salarii, ci dimpotrivă, tăieri.

Aşadar mi-a fost destul de greu să înţeleg care e scopul acestui împrumut. Se ştie că pe plan internaţional FMI este un "lender of last resort", ultimul loc de unde să împrumuţi bani, şi a împrumuta bani de la FMI nu e ca şi cum ai împrumuta bani de la bancă. Banca îţi cere nişte garanţii, îţi verifică garanţiile, îţi acordă împrumutul şi este partenerul tău în afaceri. FMI nu este un partener, este un tutore. Tocmai pentru că ştie că nu mai ai de unde să împrumuţi, decât de la ei. Vrei să iei banii, bine, dar respecţi condiţiile lor. Şi e normal să fie aşa. Poate că banii ăia ar fi mai utili unei ţări sărace din Africa, în care oamenii mor de foame, deci e normal să fie atenţi cui şi cât împrumută.

În ultimele săptămâni, pe când entuziasmul năuc al oficialităţilor noastre se dezumfla încetişor în ritm de procente (de la 2,5% s-a ajuns recent să se vorbească de -1% creştere economică), am preferat să folosesc canalele alternative de informare citind cu atenţie ce au de spus pe tema asta Dan@Trenduri, comentatorii de pe forumul Financiar-Imobiliar, articolele lui Adrian Panaite şi Ilie Şerbănescu şi, cu voia dumneavoastră, ultimii de pe listă, comentatorii care au mai atins tema aici, în comentariile de pe blogul meu. Încet încet s-a cristalizat ipoteza care pare singura explicaţie corectă pentru acest împrumut: avem nevoie de bani pentru a asigura "spatele" băncilor implicate în frenezia creditării din ultimii ani (din care unele au reuşit incredibila performaţă de a acorda credite de câteva ori mai mari decât depozitele!). Conform poveştii oficiale, cea mai mare parte a banilor va merge la BNR şi va ajuta, chipurile, la "relansarea creditării". BNR va reduce rezervele minime obligatorii şi băncile îşi vor lua angajamentul "pe cuvânt de pionier" că nu vor da fuga-fuguţa cu banii la băncile-mamă, ci îi vor băga în credite.  Râdeţi, vă rog! De fapt, băncile se vor asigura că şi dacă rata de default va ajunge la nişte cote alarmante, nu vor pierde banii investiţi pe aici. Cât de naiv, sau de cinic faţă de cei care te bagă în seamă şi te cred, să fii pentru a crede că pe fondul :

  • unui şomaj care creşte alarmant;
  • unei scăderi incredibile a preţurilor la imobiliare;
  • unui blocaj economic datorat lipsei de cerere în cele mai multe sectoare de activitate, lipsă de cerere atât internă cât şi externă;
  • in rezumat, pe fondul unei psihologii extrem de negative, complet opusă exuberanţei iraţionale din ultimii 3-4 ani;

se va relua creditarea? Câţi oameni vor mai fi atât de nebuni încât să se crediteze? Şi pentru ce? În România nu poţi lua credit, obiectiv vorbind, decât ca să produci deficit. Pentru că România nu produce nimic. Orice cumpărăm, cumpărăm din import. Până şi creditele pentru apartamentele ceauşiste produc deficit, pentru că, întrucât nu mai avem bănci româneşti, ne împrumutăm cu banii cetăţenilor austrieci, greci, francezi. Deci, cui slujeşte prostirea în faţă privitoare la "reluarea creditării" ?

Evaluările făcute de FMI au venit ca un duş rece. O scădere de 4% a economiei înseamnă că am mers un an înainte (2008) ca să ne întoarcem în 2009 doi ani înapoi (la nivelul lui 2007). Şi încă avem toate motivele să credem că experţii FMI se înşeală pentru că mare parte din evaluări au fost făcute, presupun, pe baza datelor furnizate de partea română, date pe care, tradiţional vorbind, ştim câtă bază se poate pune. Cam tot atâta câtă se punea în urmă cu 20 de ani pe raportările care indicau 8000 de kg de grâu la hectar. Mai ţineţi minte? Nu? Eu mai ţin! Şi pot să vă spun că şi în ziua de azi administraţia din România are asemenea apucături fanariote (zic "fanariote", pentru că nu Ceauşescu a inventat raportarea de aberaţii, ci fanarioţii).

Împrumutul de la FMI nu e bun nici măcar din perspectiva "disciplinării" economiei. Unii naivi se bucură şi îşi închipuie că, aflaţi sub tutela FMI, politicienii noştri vor fi obligaţi să respecte angajamentele pe care le-au semnat. Din nefericire, practica ne arată că ai noştri politicieni, în ultimii 20 de ani, "s-au făcut frate cu dracul" numai până când au trecut puntea, un singur acord din şapte fiind finalizat cu succes. În cazul de faţă "puntea" e reprezentată de alegerile europene din vară şi, posibil, de cele prezidenţiale din toamnă. Spun "posibil" deoarece, aşa cum am zis aici, circulă zvonuri serioase privind "mazilirea" lui Băsescu, deci alegerile din toamnă s-ar putea să nu mai aibă nicio miză. Nu avem niciun motiv să credem că de data asta va fi altfel, şi anume că politicienii vor lua în serios angajamentele semnate. Domnul Mihai Tănăsescu, căruia am avut prilejul să-i strâng mâna odată pe vremea când era ministru de finanţe, sper că le-a explicat negociatorilor FMI cum e cu angajamentele luate de domnitorii fanarioţi. Ca şi în perioada fanariotă sau ca în anii '90, oalele sparte (adică împrumutul) vor fi plătite tot de marea masă a populaţiei care va fi condamnată la încă un deceniu de privaţiuni, sărăcie şi înapoiere. Şi asta dintr-un singur motiv, pentru ca băncile străine care au aruncat în demenţă cu credite, să nu sufere pierderi în urma unor operaţiuni hazardate care în orice ţară civilizată ar fi fost taxate fără doar şi poate cu falimentul. 

marți, 17 martie 2009

Primul gând la închiderea Business Week

În urmă cu aproximativ un an am citit un editorial în Business Week în care autoarea îşi exprima îngrijorarea faţă de primul anunţ de scădere a preţurilor pe piaţa imobiliară. Dacă ţineţi minte prin iarna lui 2008 au apărut primele ştiri care ziceau că lucrurile nu mai merg chiar atât de bine în imobiliare, apoi Colliers au lansat BREI-ul şi prin martie s-a anunţat prima scădere.

Acel editorial, care din păcate nu mai poate fi citit pentru că Business Week nu a avut niciodată o ediţie online - mare greşeală de marketing! - punea problema, pe scurt, astfel: "În 2007 - zicea autoarea - am făcut un împrumut pentru a cumpăra un apartament. Toată lumea m-a asigurat că nu fac nicio greşeală. Agentul imobiliar m-a privit în ochi şi mi-a zis că nici nu se pune problema scăderii preţurilor, dimpotrivă, vor continua să crească. Din păcate, prima ştire privitoare la scăderea preţurilor iată că vine acum ca un duş rece."

Mi-am adus aminte de chestia asta pentru că autoarea respectivă - al cărei nume, din păcate, nu îl mai reţin, dar presupun că era redactor-şef, sau aşa ceva, la BW - rezumă în mic destinul a sute de mii de oameni care, în timp ce ruleta se învârtea, au mizat pe culoarea necâştigătoare.

PS. Sper totuşi ca jurnalista respectivă să nu fi rămas şi şomeră în urma închiderii BW. Din câte ştiu se vorbea deja de vreo 2 luni de închiderea revistei, deci oamenii au avut timp să-şi găsească altceva de lucru.

luni, 16 martie 2009

Vila la tombolă

În România încep să se aplice toate metodele de vânzare testate prin alte părţi în perioadă de criză. A venit momentul să jucaţi la tombolă ca să câştigaţi o vilă în Prelungirea Ghencea.

Apropo, ştie cineva dacă spaniolul ăla a reuşit să-şi vândă apartamentul?

joi, 12 martie 2009

Interviul de pe Imopedia

Da, chiar eu am dat interviul acesta. Răzvan Muntean de la Imopedia e foarte amabil şi ideea a fost a lui. Special pentru comentatorul care se semnează "Gabi": nu sunt (nici) AristotelCostel, pe cuvânt de onoare.

PS. @ Andrei Văcaru: stimate domn, luaţi-vă un concediu într-o staţiune liniştită. Aţi scris un post kilometric ca să ne demonstraţi un singur lucru, că aţi rămas cu deformare profesională şi visaţi conspiraţii şi duşmani la tot pasul. Relax. Viaţa e mai frumoasă decât aţi învăţat la securitate.

marți, 10 martie 2009

Hoovervilles

Cine ar fi crezut?

luni, 9 martie 2009

Case de lemn. Schimbare de sondaj

Se pare că la ultimul târg imobiliar s-au bucurat de un real interes din partea oamenilor nişte case de lemn făcute după proiect american, al căror preţ ajunge (fără teren) pe la 15-20.000 de euro.

Nimic nou sub soare, într-o vreme era plin pe 1001case.ro de oferte româneşti de case de lemn care costau între 20.000 şi 100.000 de RON. Acum văd că la preţuri de genul ăsta se găsesc doar "case de vacanţă" în timp ce casele de "locuit" nu coboară sub 200.000 de RON (cca. 50.000 de euro). Oricum, destul de ieftin.

Marele avantaj al caselor de lemn e preţul redus, marele dezavantaj - durata mai mică de viaţă. Se zice că o casă de lemn rezistă maxim 100 de ani dacă e bine îngrijită şi casa de piatră minim 100 de ani dacă nu e îngrijită.

Cu prilejul acestei observaţii voi schimba sondajul de pe site. La ultimul sondaj întrebarea a fost: "La ce randament credeţi că ar merita să cumperi un apartament în condiţiile actuale de piaţă?" Răspunsurile cred că sunt relevante. 72% au votat un randament de peste 9%, 11% unul de 7-8% şi numai 13% un randament de 5-6% (cum e acum).

Noua întrebare este: Cui vreţi să vă lăsaţi casa moştenire? Variante de răspuns:

- copiilor (>50 de ani)
- nepoţilor (>100 de ani)
- strănepoţilor (>150 de ani)
- casa nu e a mea, ci a urmaşilor urmaşilor mei în veacul veacurilor! (> Apocalipsa)

miercuri, 4 martie 2009

O veste care a trecut neobservată

Avem în februarie inflaţie de 1,2% în zona euro, în uşoară creştere faţă de luna ianuarie: http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-5460224-zona-euro-inflatie-1-2-februarie-dupa-1-1-ianuarie.htm. În condiţiile astea nu cred că vom vedea prea curând EURIBOR în intervalul 0-1%, cum speră unii.

mic update: avem datele despre creşterea economică, +2,9% pe trim. 4 şi +7,1% pe tot anul 2008. De aici.

duminică, 1 martie 2009

Fata tatii

Umblă de ceva vreme un zvon pe la SRI: cică americanii l-ar fi rugat politicos pe Băse să se calmeze din toamnă şi să nu se realeagă. Motivul invocat de aceştia ar fi natura maladiv-conflictuală a marinoiului şi faptul că prezenţa sa în fruntea unui stat membru NATO riscă să compromită relaţiile cu Rusia. Nici Putin cică nu ar fi străin de această manevră, acesta promiţându-le americanilor că va continua să se joace cu robinetul de gaz câtă vreme mai sunt susţinute personaje politice de teapa lui Băsescu sau Saakashvili (prostănacul ăla din Georgia care îşi halea cravata vara trecută).

Ieri am aflat cu toţii din mass-media că progenitura mai mică a Băsescului, juna Elena, o tânără speranţă care s-a făcut remarcată până acum prin:

  • faptul că ţine prima pagină a revistelor de rahat cu aventuri de pe la mare, din cluburi, de la prezentări de modă etc. ;
  • faptul că a avut o relaţie de câţiva ani cu fi-su lui Hrebenciuc, băieţaşul ăla de bani gata cu feţişoară de mormoloc pe care l-a făcut, după ce l-a părăsit, "molatec" şi "fetiţă";
  • gafele monumentale de vorbire, alea cu "succesuri", "euroclick" etc. care până şi pe Vanghelie l-ar fi făcut să pălească de invidie (apropo de Vanghelie, domle', să ştiţi că ăsta chiar s-a mai cizelat în ultimii ani, l-am auzit cu urechile mele folosind corect, într-un context corect, un cuvânt destul de complicat, "iniţiere")
aşadar, această... persoană supracalificată, candidează la europarlamentare. Dar ce ar putea-o recomanda pentru o astfel de funcţie?
  • profesional, cică a lucrat vreo 2 ani "consilier marketing" la unii care făceau lămpi; dacă vreţi să ştiţi ce face (în România) un "consilier marketing" într-un departament de marketing (din România), vă spun eu: lipeşte plicuri cu limba, face liste pentru promoţii, dă telefon la agenţia de publicitate şi cere raportări pe care le înaintează apoi şefului. De-astea. Experienţa profesională a domnişoarei Băse se confundă, cred, cu experienţa altor 4 milioane de români. Nimic deosebit.
  • educaţional, cică a făcut un stagiu la Parlamentul European, unde s-a plimbat şi ea vreo juma' de an printre picioarele parlamentarilor de-acolo. Deci a dus tava la un nivel mai înalt, carevasăzică, nu doar la firma de lămpi. Bun aşa.
Aşadar, această persoană care nu ştie să vorbeşte nici măcar româneşte (se sperie gândul la ce ar putea ciripi o asemenea juneţe pe franceză sau engleză), care are cultura generală cizelată în cluburi de mare fiţe şi care până la o vârstă destul de matură - 29 de ani - a muncit de a dat în brânci timp de ... 2 ani de zile (studenţii care muncesc normă întreagă de la 18 ani ca să-şi poată plăti chiria nu au intrat niciodată în planurile dumneavoastră cu "să trăiţi bine", domnule Băsescu, aşa-i?) vrea să ne reprezinte în Parlamentul European. Păi să ne reprezinte bine, dacă e aşa!

Candidatura, ridicolă până la absurd, confirmă însă indirect că Băsescu are probleme şi nu m-ar mira ca zvonul amintit la începutul articolului să fie adevărat. Ce rost ar avea să-i asigure mândruţei un loc călduţ pe 4 ani de zile la Strasbourg (unde, mai ştii, o da Dumnezeu să se mărite cu vreun franţuz) dacă nu îi este frică de toamna electorală?

PS. la mulţi ani tuturor doamnelor şi domnişoarelor care citesc blogul !

Rezultatul recensământului 2011 va accelera scăderea prețurilor pe piața imo?