Relaxare? Ce relaxare?

Aseară am vrut să pun un post în care să comentez aşa-zisa "relaxare", dar mi-am dat seama că în afară de formularea aceea sibilinică privind "garanţiile de bună calitate" nu prea ştim nimic. Se subînţelege doar faptul că băncile vor avea voie să accepte un grad mai mare de îndatorare, dar nu ştim nimic despre criteriile conform cărora o garanţie va fi socotită ca fiind "de bună calitate" (mai ales într-o piaţă ca asta). Aşa că m-am lăsat păgubaş. Deşi chestiunea ar fi putut fi importantă, cred că e, în cele din urmă, una minoră şi consfinţeşte, practic, capitularea pieţei.

În orice caz, în condiţiile actuale chiar nu văd ce ar fi putut face BNR-ul mai mult. Poate doar să asigure băncile sau clienţii împotriva scăderilor de preţ, dar asta ar însemna să se transforme în societate de asigurări, şi încă într-o societate de asigurări dispusă să asigure un risc destul de dubios, ca să nu zic mai mult. Responsabilitatea rămâne, ca şi până acum, în curtea băncilor şi a clienţilor lor. Şi problema de fond e aceeaşi: nu sunt bani. În condiţiile astea poţi să accepţi credite şi cu 90% îndatorare, că n-ai de unde şi n-ai cu cine.

Dacă ne uităm un pic pe dobânzile practicate la depozite vedem că tocmai în curtea băncilor care au alimentat caritasul imobiliar se practică cele mai bune recompense pentru economisire. Când dai dobândă la depozite în lei de 14% şi la euro de 6%, mă îndoiesc că vei mai putea da credite imobiliare cu dobânzi la fel de atractive ca în anii trecuţi.

Aici se opreşte comentariul meu. În continuare aş vrea să fac citez comentariul unui utilizator care cred că surprinde foarte bine esenţa aşa-zisei "relaxări":

:::

Comentariul lui Mihai (http://economiapentrutoti.blogspot.com/):

Față de relaxarea iresponsabilă a creditării din 2007, măsura actuală este inofensivă și fără efecte notabile, din următoarele motive.

1. Asaltul psihologic al crizei

Psihologia publicului începe să fie impregnată de veștile proaste. "Viitorul nu mai sună bine", locurile de muncă devin nesigure; nu sunt condiții propice pentru înhămarea la o importantă decizie financiară și mulți se vor gândi de două ori înainte să semneze contractul de credit.

2. Euro peste 4 lei

În anul 2007, EURO era la minimul istoric, banii investitorilor veneau în țară și finanțau ieftin deficitul de cont curent, adică bunăstarea furată (sau "împrumutată") de la alții. Salariile românilor creșteau în EURO cu fiecare lună de apreciere.

Acum s-a schimbat situația - căpșunarii și investitorii străini nu mai finanțează cu atâta larghețe deficitul de cont curent, corectând fundamental cursul EURO.

La un grad de îndatorare de 70% nu există loc de respiro - orice devalorizare neprevăzută a EURO poate duce la imposibilitatea plății ratelor.

3. Dobânzile uriașe la EURO

Dobânzile la EURO sunt insuportabil de mari. Lipsa de concurență de pe piață s-a împletit cu scumpirea finanțărilor în EURO și lichiditatea redusa din piață.

Concurența redusă din domeniul bancar duce la marje inimaginabile de 8% pentru creditele ipotecare în EURO. Scăderea rating-ului de țară la categoria "junk" (notă: România este singura țară din EU sub "investment grade") a scumpit finanțarea externă. Faptul că există și o lipsă de lichiditate în sistem care duce la dobânzi uluitoare la depozite nu ajută la acordarea în continuare de credite.

4. Garanțiile nesigure

Piața imobiliară locală este încă profund netransparentă, o piață de zvonuri și "ce-a făcut vecinul". Evaluatorii nu acces la prețuri de piață și nu pot estima corect valorile apartamentelor, estimând adesea garanțiile la cât e nevoie pentru a lua comisionul. Astfel, băncile nu au încă o bază solidă de estimare a valorii recuperabile a apartamentelor / caselor / terenurilor aduse ca garanție, ajungându-se până la situațiile din toamnă când nu se acceptau terenuri.

Astfel, măsura de relaxare nu va duce la creșterea puterii de cumpărare a populației și la revenirea pe un trend sustenabil de creștere a imobiliarelor, adică puțin mai mult ca rata inflației. Relaxarea va servi doar ca argument pur psihologic pentru vânzătorii ancorați în trecut să crească prețurile de strigare.

Suntem într-o situație de bull trap ca la carte, ce preceda o "revenire la normal". Urmează fear, capitulation, despair, asa cum e descris la http://romanianuda.blogspot.com/2008/11/fazele-balonului-imobiliar-pe-nelesul.html