Un calcul interesant

Citind acest articol, mi-a venit o idee. Să zicem că domnul Popescu e patron. Cam ce fel de firmă ar trebui să conducă domnul Popescu pentru a-şi putea permite un apartament cu 4 camere (85mp) în cartierul Aviaţiei din profitul pe 1 an?

Că, na, mă gândesc, Ionescu, care e amploaiat, are tot dreptul să fie client de credite, dar Popescu e ditamai patronul, ar trebui ca măcar oamenii ca el să îşi poată lua un apartament, fără probleme...

Păi dacă pe un apartament în acest binecunoscut cartier bucureştean se cer 200.000 de euro, şi dacă punem o rată decentă a profitului, să zicem 20%, hai să vedem cam în ce fel ar trebui să arate firma lui Popescu.

În primul rând 200.000 de euro înseamnă 290.000 de dolari. Deci ăsta e profitul. Aplicăm regula de 3 simplă, pac pac, vorba lui Gigi Becali, şi rezultă o cifră de afaceri de 1.450.000 de dolari.

Aşa. Pac pac, hai să vedem de câţi angajaţi e nevoie să atingi o asemenea cifră de afaceri. În România, fireşte. Păi, 1.450.000 / 13 => 111.538 ore/muncă, adică echivalentul a aproximativ 60 de angajaţi (am socotit 236 de zile de lucru pe an, 8 ore pe zi).

Hm, deci Popescu ar trebui să fie patron peste o firmă cu vreo 60 de angajaţi ca să poată spera că îşi va putea cumpăra un apartament cu 4 camere în cartierul Aviaţiei la finalul unui an glorios pentru firma sa. Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar eu zic că Popescu este un om, un şmecher destul de important, dacă are în subordine atâta popor.

Acum hai să facem socoteala şi pentru Fritz, care e neamţ. Fritz nu vrea un apartament la bloc ci o casă de 125 de metri pătraţi care se pare că în Germania costă 194.000 de euro (adică 281.000 de dolari). Păi la productivitatea neamţului de 50 de dolari / oră, rezultă că Fritz ar trebui să conducă o echipă de... 14 oameni. Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar eu zic că Fritz nu e nimic altceva decât un mic patron. Cu toate acestea, îşi permite casa respectivă.

Spre comparaţie, un mic patron din România asemănător lui (adică patron peste un atelier cu 14 angajaţi) poate spera la un profit de aproximativ 68.723 de dolari, adică vreo 47.395 de euro. Dacă la finalul anului închide taraba şi vrea să ia profitul, se pare că nu va fi în stare să-şi cumpere nici măcar o garsonieră în Dristor.

Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar eu zic că situaţia aceasta numai... iniţiativa privată nu o încurajează. Adică nu încurajează economia în general. Ce rost are să îţi pui mintea la contribuţie, să te speteşti, să tremuri după obţinerea de contracte, dacă la final nu te alegi cu mai nimic?! Nu mai bine renunţi la tot şi devii slujbaş ca oricine altcineva? Pe de altă parte, dacă toţi micii patroni şi-ar băga picioarele în ea de viaţă, oare câte încasări la buget ar dispare?