Cate ceva despre terenuri

Cum tot m-a rugat Nenea Cora să abordez şi problema terenurilor (pe care totuşi am abordat-o aici) fac trimitere la două texte recente.

De la înălţimea celor 159 cm proprii şi personali, domnul Apetrei de la QCM, despre care unii zic că ar fi fost şofer de tir prin Marea Britanie înainte de a se apuca de real estate în România, ne comentează câte ceva despre piaţa terenurilor. Iată ideile principale ale interviului care mi se par destul de corecte:

• Investitorii aşteaptă alegerile: dacă iese PD-ul e "o afacere", dacă iese PSD-ul e "altă afacere". E şi normal. Abia după alegeri se va putea şti cu certitudine către cine să se direcţioneze şpaga.
  
• Vremea tunurilor a apus, profiturile vor fi de cel mult 30-40%. Tunuri se vor da de acum încolo prin Albania, Moldova şi alte locaţii de acest gen. Adică neatinse de piciorul speculatorilor.
  
• Piaţa imobiliară nu e în cădere, pentru că simptomele unei căderi ar fi "războiul, foametea şi cutremerele". Văleleu. Totuşi, aşa cum s-a zis pe blog de o grămadă de timp, căderea pieţei e una, şi căderea preţurilor e alta. Preţurile cad şi fără războaie şi ciumă.
  

Al doilea text care mi se pare foarte, foarte interesant e cel postat de Ilias Papageorgiadis: Billionaire without realizing how, Taran without understanding why... Ideea de bază e că miracolele se întâmplă rar, o dată în viaţă, şi nu în viaţa tuturor, ci pentru foarte puţini oameni.

Desigur, nu te împiedică nimeni să "investeşti" în câmp, ca la loterie, 50.000 de euro cu gând că vei vinde peste 5 ani bucata aia de pământ cu 1 milion de euro. Eu zic însă că dacă investeşti la loto câte 5 euro în fiecare săptămână, săptămână de săptămână, timp de 30 de ani, biletele te vor costa doar 2000 de euro şi ai şanse mai mari să iei milionul.