Despre Adrian Sobaru

Gesturile extreme nu ajută la nimic.

Cel care ar fi trebuit să se arunce de la balcon este Traian Băsescu, dar nu mă aştept la un asemenea gest de bun-simţ de la el, aşa că singura soluţie este să aşteptăm cuminţi alegerile din 2014 când, să sperăm, românii se vor mobiliza mai bine, civic şi tehnic, şi vor împiedica fraudarea alegerilor.

Apropo de fraudare: păi o vină imensă a tragediei acestui om o poartă şi PSD-ul, care după "ciuruiala" din 6-7 decembrie a băgat coada între picioare şi nu a mai zis nimic, deşi imediat după noaptea de pomină se bătea cu pumnul în piept că o să facă şi-o să dreagă. "Dosarele personale" au fost mai importante decât interesul naţional. De-asta ajung unii oameni să recurgă la gesturi disperate, pentru că unii îşi bat joc de ei şi alţii i-au trădat.

Dar, repet, gesturile extreme nu ajută la nimic.

Hai să vă fac o mărtusire. Din sutele de posturi de pe blogul ăsta, o singură dată am avut un "post plătit". Banii, 2000 de lei, nu i-am încasat eu, ci i-am pus pe cei care au vrut să cumpere postul să-i doneze către "Salvaţi Copiii".

Astăzi există o foarte frumoasă campanie dusă de WorldVision România: "Dăruieşte o masă caldă unui copil sărac". 50 de lei pot face fericit un copil sărac timp de o săptămână, dar cine îşi permite poate dona şi 100, 200 sau chiar 400 de lei.

Ideea e următoarea. Nu trebuie să aşteptăm de la animalele astea de politicieni să ne "dea". Putem să ne "dăm" singuri. Şi dacă avem probleme nu trebuie să ne ducem imediat la animalele astea să ne "dea". Există oameni, semeni de-ai noştri care fac operă de caritate şi care ne pot ajuta. Chiar dacă totul pare negru de jur împrejur, nu toţi oamenii sunt aşa animale ca politicienii care ne conduc. Depinde numai de noi să-i vedem, să-i găsim pe oamenii aceia care se comportă ca oamenii, şi să ne alăturăm acţiunilor lor.

Gesturile extreme nu ajută la nimic. Vă urez tuturor Sărbători Fericite şi sper să priviţi cu optimism la 2011!

În sfârşit, moş Isărescu a înţeles cum devine treaba

Pentru mult popor Mugur Isărescu este părintele indirect al pseudo-bunăstării de până la jumătatea lui 2008. El a preluat guvernarea în 1999, într-o situaţie dezastruoasă (răscoalele minerilor din Valea Jiului, cafteala de la Costeşti, erau evenimente care mai aveau un pic şi transformau ţara într-un Zair al Europei) şi a reuşit să o stabilizeze. Anii guvernării sale (1999-2000) au fost primii de creştere economică după foarte mult timp şi practic guvernarea sa a pregătit terenul pentru Năstase şi Tăriceanu. Din păcate pentru micul Boc nu a mai rămas nimic de ronţăit şi de-asta România are pantalonii oarecum murdari la ora actuala.

Isărescu a dat atunci direcţia de dezvoltare a României pe care ăilalţi doi au continuat-o şi pe care o regretă acum Boc, care constată că a ajuns degeaba prim-ministru. Privatizăm tot şi orice, ca să atragem "investitori", ţinem bine de cheltuieli, ca să nu derapăm în deficite, şi din suceala banilor (ca în anecdota cu oaspetele care lasă 10 dolari pe tejgheaua hotelului şi cât timp se duce să vadă camera, banii ăia sunt rotiţi şi răs-rotiţi în economia de proximitate de ai zice că sunt 1 milion de dolari, nu 10) ardem la taxe până nu se poate, şi cu taxele alea susţinem cheltuielile statului.

Un perpetuum mobile perfect, s-ar zice. Păcat că a făcut "poc" taman când s-a găsit şi Boc să devină prim-ministru. Nu are rost să discutăm aici despre fundamentele greşite ale acestei abordări (o minte luminată ar fi trebuit totuşi să se întrebe ce se va întâmpla atunci când nu va mai fi nimic de vândut în România?). Am reamintit modelul.

Alternativa la acest model de "succes", predicat de altfel şi de diverşi băieţi isteţi din America, ar fi fost, desigur, calea tradiţională, muncitorească: produci ceva şi vinzi peste graniţe în valoare mai mare decât ceea ce imporţi. Şi în felul ăsta numărul banilor care se sucesc în interiorul graniţelor tale creşte, ceea ce va duce şi la creşterea bunăstării. A, mă scuzaţi, aşa ceva cerea timp, planificare, viziune şi mai ales punerea osului la chestia aia neplăcută numită "muncă". Mai uşor era să vinzi ce ai prin casă.

Tocmai de aceea sunt surprins să constat că moş Isărescu declară azi că trebuie să consolidăm branduri româneşti şi că modelul de dezvoltare din ultimii 10 ani a fost greşit. Deh, omul devine mai înţelept cu cât înaintează mai mult în vârstă - păcat că a ajuns înţelept abia acum, când e în prag de pensie (preferam să fie înţelept în urmă cu 11 ani şi să-l lovească alzhaimaru' astăzi, nu invers). Culmea e că omul are dreptate şi, contrar a ceea ce s-ar putea crede vizavi de acest blog (cum că aş fi negru în cerul gurii şi că mă bucur de dezastrul altora, în speţă al adidaşiştilor care-şi ziceau "agenţi imobiliari dă succes") şi eu cred că lupta pentru România nu e pierdută şi că avem încă timp să dezvoltăm o economie bazată pe profituri nete.

În acest sens vreau să salut apariţia unor gadgeturi româneşti: primul ereader "românesc", Evobook (produs de Evolio), şi primul tablet pc românesc, AllDro (produs de Allview). Astea se adaugă unor iniţiative momentan subţirele în domeniu, cum ar sistemul GPS Smailo (produs de Arobs Transilvania) sau telefoanele dual-sim produse tot de Allview.

Care-i şmecheria? Evident că nimeni nu e aşa prost încât să creadă că firmele astea româneşti au fabrici de componente electronice. Nu, ele îşi fabrică marfa în China apoi o ştampilează cu brandul propriu şi o scot la vânzare. Nu ştiu toate dedesubturile afacerii, dar e posibil ca în ţară să se facă inclusiv designul pe care chinezoii doar îl execută. Afacerea e foarte bună: la cantităţi mari (să zicem peste 10000 de bucăţi), gadgeturi care pe piaţă pot ajunge la 2-300 de dolari se pot fabrica în China chiar şi cu numai 20-30 de dolari.

Nu vă faceţi probleme, aşa fac toţi. Când cumpăraţi un IShit cu 5-800 de dolari, la poarta fabricii din China care îl produce efectiv nu ajung decât aprox. 170 de dolari. Restul intră pe marele lanţ de distribuţie dar grosul profitului e luat, evident, de "producător", adică Apple.

Ei, uite genul ăsta de companii ar trebui sprijinite prin politici deştepte. Până la urmă, dacă piaţa de IT&C se ridică undeva la 1-1,2 miliarde de euro / an, României nu i-ar strica să păstreze în ţară grosul profiturilor generate pe această piaţă. S-ar putea iniţia o lege care să ofere nişte avantaje companiilor care reuşesc să comercializeze un anumit număr de produse proprii. De exemplu, dacă piaţa de tablete PC e de 30000 de bucăţi pe an şi Allview ar reuşi să vândă la anul 1500 de bucăţi (adică 5% din piaţă) e clar că produsul e viabil şi le-aş oferi nişte incentive ca să producă mai mult şi să vândă inclusiv în restul UE. Şi tot aşa. Mă rog, sună cam protecţionist ceea ce zic eu, dar până la urmă criza e criză şi trebuie să scoatem bani cumva, nu?

Ce face băieţii?

Am (re)vizitat adineauri forumul Softpedia şi nu mi-a venit să cred citind ceea ce scrie moderatorul Paradigmatic (l-or fi dat afară pe Punkt?):

"Atunci cînd faci o estimare, nu doar relaxarea creditării este cauza unor improbabile creşteri de preţuri. Relaxarea creditării este doar o componentă destul de neimportantă în acest moment, aş spune chiar insignifiantă.

1. Stocul de locuinţe goale, cel puţin în Bucureşti, este foarte mare, de ordinul miilor, la care se adaugă şi alte mii prin Ilfov.
2. Moneda de tranzacţionare din piaţa imobiliară, adică euro, este foarte sus.
3. Piaţa muncii, cea care produce clienţi solvabili, este amorţită ... îngheţată. Aportul de potenţiali noi proprietari este inexistent.
4. Chiriile, acele valori care demonstrează într-un mod cît mai sincer, capacitatea de plată lunară a unui om posibil interesat de achiziţia unei locuinţe, sunt mici, în declin.
5. Programele de restructurare a angajaţilor bugetari, inclusiv cei din ministere cu venituri mai mari, încă nu s-a terminat. Vor urma şi alţi şomeri, de ordinul zecilor de mii. Aceşti oameni sunt preponderent locuitori ai oraşelor.
6. Politicile de risc ale băncilor, cel puţin în prezent, sunt foarte preventive. Nivelul refuzaţilor este mare. Poate că aceste politici se pot schimba, dar deficienţele celorlalte argumente de mai sus le fac inutile. Un probabil program Prima Casă 3 cu un plafon mai mare decît cel actual, nu schimbă cu nimic datele problemei. Media creditelor accesate prin Prima Casă este undeva la 40.000 euro, deci clar lucru că această valoare reprezintă un magnet pt. preţuri pt. că se pare că doar la acest nivel, cumpărătorii pot accesa credite."

De aici. Nici eu n-aş fi ştiut să explic aşa de bine.

Un pic de feng-shui n-ar fi stricat la City Mall

View Bird's Eye

Acum, nu că aş vrea să fiu rău sau că aş fi mare amator de chinezării, dar:

• intrarea din stânga dă nas în nas cu un cimitir;
• intrarea din dreapta dă nas în nas cu un alt cimitir;
• mall-ul e amplasat la capătul unei intersecţii în Y, fără nicio apărare faţă de energia negativă care vine drept spre el (benzinăria nu se pune, fiindcă e prea joasă)

...nu e cam mult ca să te aştepţi la o afacere profitabilă? :)

Un moment de cotitură: ultimatumul FMI

În timp ce se afunda tot mai tare în rahat, ţara asta a fost condusă numai pe bază de cancanuri, scandaluri, arestări fără finalitate, interceptări securistice aiuritoare, şantaje la opoziţie şi ameninţări la adresa presei. Nu e de mirare că susţinerea de care se mai bucură preşedintele în funcţie şi primul ministru a ajuns sub 10%.

Oamenii aceştia au ocultat timp de 2 ani de zile adevăratele probleme ale ţării făcând ca agenda publică a ţării să fie dominată de fel de fel de idioţenii. Nu altfel s-a întâmplat în ziua de 9 septembrie când agenda publică era dominată de arestarea lui Vântu în timp ce guvernul, cu pixul lui Boc în mână, semna un angajament în faţa FMI prin care promitea solemn că OUG 50 nu va fi aplicată retroactiv. În afară de mine nimeni nu a scris despre acest lucru pe post de "ştirea zilei". Probabil tuturor li se părea mai importantă arestarea fâsâită a lui Vântu decât vânzarea pe tavă a poporului român.

Au fost, sunt, sute şi mii de oameni care şi-au pus speranţa în acea OUG 50 pentru a beneficia de nişte rate corecte. Efortul lor durează din vară, au trecut deja vreo 3 luni de când au început să se organizeze şi să lupte pentru aplicarea corectă a ordonanţei. Recunosc, eu nu simpatizez cu prostia lor - pentru că prostia de a fi luat nişte împrumuturi într-un moment prost, în momentul în care monopolul informaţional fusese spart şi se puteau informa corect despre ceea ce va urma, rămâne o prostie - dar nu pot să rămân indiferent la traficarea lor ca sclavi pentru că regimul acesta vrea să se menţină cu orice preţ la putere şi are nevoie obligatorie de banii FMI.

Azi sunt traficaţi creditacii, mâine o să fim vânduţi toţi.

De aceea, dacă mai are un dram de demnitate, regimul actual ar trebui să pună piciorul în prag şi să-şi precizeze clar poziţia: este de partea populaţiei sau a FMI şi a băncilor? De fapt, ce se speră? Băncile au făcut mari greşeli în România şi unele dintre ele, chiar dacă nu vor da faliment în 2011, vor da sigur în 2012 sau în 2013 chiar şi cu ajutorul FMI. Nu vor scăpa. Sau poate vor fi recapitalizate de băncile-mamă din vest şi atunci vor scăpa, dar dacă e să tragă nădejdea pe ce se întâmplă şi se va întâmpla în România, sigur vor avea mari probleme. Poţi să iei două piei de pe un om, trei, şapte, dar nu o sută. La un moment dat nimeni nu-şi va mai plăti ratele, indiferent de riscurile presupuse de acest gest.

Ce se poate întâmpla?

Vor executa silit toate casele din ţara asta?
Vor veni ca la Moromete, să le ia pernele şi păturile din casă? Şi ce vor face cu ele, şi le bagă-n fund?

Să recapitulăm un pic ceea ce a făcut puterea Băsescu-Boc în favoarea populaţiei în relaţia cu băncile:

• a blocat explicit adoptarea legii falimentului personal: astfel milioane de români care au fost păcăliţi să consume un produs toxic (creditele cu supradobândă) sunt acum, literalmente, sclavii băncilor deşi starea de facto a lor şi a familiilor lor e cea de faliment.
• şi-a luat explicit angajamentul că OUG 50 nu va fi aplicată retroactiv, ceea ce înseamnă că aplicarea ei ar fi fix frecţie la picior de lemn.
• a menţinut explicit nişte preţuri umflate pe piaţa imobiliară autohtonă, complet rupte de realitatea salarizării medii sau a randamentului din chirii, blocând bani publici şi alocând resurse administrative în programul subprime "Prima Casă 1-2" al cărui singur avantaj dovedit a fost că a ajutat băncile să păstreze valoarea activelor la nişte niveluri care să dea bine în bilanţuri. În rest nu a creat locuri de muncă şi nu a stimulat piaţa construcţiilor.
• a menţinut explicit euroizarea pieţei imobiliare autohtone, prin pragurile oficiale de 60-70.000 de euro, care îi supun în continuare pe românii care mai îndrăznesc să se împrumute riscului valutar. Bine, băncilor care au dat împrumuturi în euro le convine de minune euroizarea.

Deci putem trage concluzia că  până acum guvernul Boc a fost guvernul băncilor, nu al populaţiei. Poate e cazul să pună cineva piciorul în prag şi să le reamintească cineva lui Boc şi Băsescu că au fost trimişi acolo de oameni, nu de bănci. Sau, şi mai bine, poate ar fi cazul ca Boc (sau Băsescu... mie nu mi-e clar nici acum cine, de fapt, negociază cu FMI) să pună piciorul în prag şi să spună FMI-ului să-şi ia mâna de pe bănci.

Repet: ce se poate întâmpla dacă se ajunge la o rată de default de 30%? Sau de 50%?

Vor executa silit toate casele din ţara asta?
Vor veni ca la Moromete, să le ia pernele şi păturile din casă? Şi ce vor face cu ele, şi le bagă-n fund?
Or să ridice toate maşinile? Păi au deja zeci de mii de maşini pe care nu le cumpără nimeni.
Văleleu, ne exclud din UE? Ei, na...

Băncile trebuie să îşi asume responsabilitatea prostiilor făcute în ultimul deceniu. Regimul Băsescu-Boc trebuie să-şi precizeze clar poziţia şi să spună de partea cui e, a populaţiei sau a băncilor. FMI trebuie să explice dacă a venit pe capul nostru să ne acorde asistenţă financiară pentru ieşirea din criză sau pentru a salva sectorul bancar de la faliment.

Ia de la tata, ia şi de la Franks

Ia te uită ce declară Franks, de la FMI, în Ziarul Financiar:

"Suntem îngrijoraţi de aplicarea retroactivă a prevederilor Directivei Europene. Am cerut să se gândească aplicarea numai pentru contractele noi, întrucât la utilizarea pentru vechile contracte există riscuri pentru economie şi efecte negative pentru România."

Adică, sclavii ar putea mişca în front? Această luare de poziţie are cumva legătură cu "Scrisoarea pentru familia Fazan"?

PS. interesantă lectură şi ultimul post de pe "A doua Mare Depresie": Apartament de 190.000 de euro, vândut cu 525.000

Bani

Luaţi d-aici bani dă pensii şi salarii. De azi. E proaspeţi. Mai citiţi flăcăi şi din Cărtărăscu, poate îl terminaţi într-o zi şi ne lăsaţi în pace.

Special pentru acel blogger-vuvuzelă, care preia teme discutate şi răsdicutate aici făcând pe originalul: preţurile imobiliarelor "popularisch" vor scădea din momentul ăsta exact cât au ele chef să o facă. Şi la cât de maronii sunt banii de mai sus, 40-50% s-ar putea să fie prea puţin. Încă 1-2 ani cu Băsescu şi Boc şi vă garantez că se va ajunge la -80%.