Salut! O propunere pentru impozitul pe proprietate

Momentan ma aflu in vacanta si va spun sincer ca nici nu prea mai stiu ce e prin tara, pentru ca nu am nici posibilitatea nici disponibilitatea de a ma informa cu privire la ceea ce se intampla pe acolo, dar profit de faptul ca am gasit un hotspot pentru a-mi da cu parerea asupra unei teme deschise pe khris.ro chiar in ziua in care am plecat: impozitul pe proprietate.

Problema e urmatoarea: cata vreme grosul averii romanilor e formata din avutia imobiliara, marirea impozitelor datorate de pe urma acestei avutii e inevitabila. Marirea trebuie facuta insa in asa fel incat sa nu fie afectati oamenii care nu au nicio vina ca detin o proprietate.

Ma refer in primul rand la pensionari. Nu e vina lor ca au fost improprietariti in anumite conditii in urma cu 20 de ani si ca valoarea proprietatii lor a crescut halucinant in ultimii ani ca urmare a unei conjuncturi fericite (sau triste?) care nu se va mai repeta prea curand. Pensia medie a crescut in ultimii 6 ani de la 50 de euro la 140, deci de aproape trei ori, ceea ce inseamna ca marirea impozitului datorat pentru un apartament detinut continuu din 1990 incoace si aflat, probabil, in posesia cuiva la pensie sau in prag de pensie ar putea fi marit de 2-3 ori, dar nu mai mult. Adica, este normal sa soliciti pentru un astfel de apartament un impozit de 40-50 de euro pe an (ceea ce ar reprezenta aproximativ 3% din venitul anual al unui pensionar, adica un procent mai mult decat suportabil) dar nu 4-500 pe motiv ca pretul real al apartamentului e de 70-80.000 de euro.

In al doilea rand ma refer la cei care au achizitionat sau vor achizitiona un apartament inainte de aparitia indicelui imobiliar national de la anul. Acesti oameni trebuie considerati victime ale unui Caritas corupt (la fel ca pacalitii FNI) si nu e vina lor ca au platit mult prea mult pentru casa in care locuiesc, in conditiile in care piata a fost netransparenta si opaca. Impozitul trebuie corelat strict cu cresterea generala a salariilor care a avut loc in ultimii ani. Cum in anul 2000 salariul mediu net era de circa 100 de dolari/euro (1.900.000 lei vechi) iar acum e de 1400 de lei, adica vreo 330 de euro, rezulta ca un impozit marit de 3-4 ori pentru o proprietate cumparata dupa 2000 e foarte suportabil pentru proprietari.

Putem numi impozitarea de acest gen, o impozitare pe baza sociala. Nu prea e sanatoasa (suna a: "de la fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi" / cunoscutul slogan comunist), dar totusi statul are datoria morala de a proteja acele categorii sociale care nu au nicio vina ca piata a fost opaca sau ca li s-au acordat credite pe banda rulanta.

Un sistem sanatos de taxare are insa fundamente economice, nu sociale.

De aceea, dupa publicarea indicelui oficial este obligatoriu ca impozitul sa aiba la baza numai ratiuni economice si sa fie corelat cu valoarea de piata. Altfel zis, cu cat e cumparatorul dispus sa dea. Orice tranzactie ce se va face in noile conditii ar trebui, asadar, sa suporte un impozit pe masura. Multa lume vorbeste de 1% din valoarea de piata (care va fi, practic, valoarea data de indicele bazat pe tranzactii concrete) dar adevarul e ca in occident nu exista un procent fix, taxa pe proprietate diferind de la oras la oras. Asa trebuie sa fie si la noi. Poate ca unele municipalitati, pentru a atrage locuitori, vor decide ca e mai sanatos sa ceara o taxa de 0,01%. Cel mai simplu e ca o autoritate nationala - Ministerul Finantelor? - sa stabileasca niste normative pe baza de locatie, vechime, suprafata etc. si niste marje +/- in care sa fluctueze taxele iar municipalitatile locale sa isi determine propriile valori ale impozitelor in functie de marjele indicate de autoritate, dar nu mai mari decat acestea.

Pe masura ce o proprietate este vanduta, ea va trece automat din clasa de impozitare sociala, pre-2010, in cea economica, post-2010. Iar pentru imobilele care vor fi mostenite (deci nu tranzactionate) trecerea din fondul "social" in cel "economic" se va putea face foarte simplu, la succesiune. In acest fel ne asiguram ca intr-o perioada oarecare de timp, probabil nu mai mult de o generatie, impozitarea va ajunge sa fie facuta strict pe baze economice si pornind de la valoarea de circulatie, nu de la ce pensie sau salariu are proprietarul care, poate, locuieste intr-o casa pe care nu si-ar permite-o intr-o economie normala.