duminică, 20 decembrie 2009

O altă perspectivă asupra şomajului

Priviţi harta de mai jos. Reprezintă şomajul din perspectiva densităţii de şomeri înregistraţi pe kilometrul pătrat.

După cum se vede, anumite ierarhii sunt răsturnate cu fundul în sus din această perspectivă. De exemplu Bucureştiul, care are un şomaj de "numai" 2,2%, deţine recordul absolut în privinţa densităţii: 101 şomeri pe fiecare kilometru pătrat. Cât timp Bucureştiul avea constant în jur de 17.000 de şomeri, în vremurile bune, densitatea celor care nu aveau de lucru era undeva sub 70 pe kilometrul pătrat. Asta înseamnă că fiecare 0,1% creştere a şomajului în Bucureşti mai aruncă pe fiecare kilometru pătrat din capitală 4,6 şomeri.

Un judeţ precum Tulcea, care în cifre absolute înregistrează un şomaj de 8,2%, peste media pe ţară, raportat la suprafaţă deţine recordul pozitiv: doar 0,87 şomeri la fiecare kilometru pătrat. Un judeţ ca Iaşiul, care are o medie de şomeri sub media naţională, se află pe locul 6 după densitatea acestora.

După Bucureşti, pe "podium" mai stau judeţele Prahova (5,68 şomeri pe kilometrul pătrat) şi Galaţi (5,21), majoritatea judeţelor având între 2 şi 3 şomeri pe kilometrul pătrat. Situaţia este în particular bună în Banat şi în particular proastă în estul Moldovei şi în centrul Munteniei (la nord de Bucureşti).

Consecinţele unui şomaj ridicat pe fiecare kilometru pătrat sunt simple de intuit: creşterea infracţionalităţii, creşterea nervozităţii generale şi a numărului de persoane nevrotice, cronicizarea (dacă eşti singurul şomer de pe scara blocului sau din sat, e de ruşine, dar dacă mai sunt 3 pe lângă tine, e ok).

duminică, 13 decembrie 2009

O noua intoxicare ia cu asalt mass-media: pretul terenurilor agricole "are potential de crestere"

Nu aş fi scris despre chestia asta dacă nu ar fi fost preluată în ultimele zile, absolut necritic, de toată mass-media. Mai concret, e vorba de ceea ce au spus nişte indivizi care au rămas în braţe cu vreo 6.000 de hectare de teren agricol, şi anume că preţul terenului agricol din România, care e de numai 2-3.000 de euro pe hectar, sigur se va alinia în anii următori la vreo 10.000 de euro, cum e, de exemplu, în Austria.

Compania "Solproiect", care a aruncat pe piaţă prostia asta (voi arăta imediat de ce e o prostie), doreşte să devină, conform site-ului propriu, "cel mai mare comasator de teren agricol din Ialomiţa şi Călăraşi". În realitate lucrurile sunt mult mai simple... domnii austrieci au cumpărat ca nehaliţii pârloage româneşti şi acum au rămas cu ele pe cap. Şi nu întâmplător ştirea a apărut la foarte scurt timp după ce Ziarul Financiar a anunţat falimentul mega-proiectului din Buftea, de pe urma căruia toată ţara a aflat că a mai rămas doar terenul ce va fi vândut de lichidator la un preţ cu 75% mai mic decât preţul din vârf de bulă. Genul acesta de falimente or să tot apară şi preţurile terenurilor se vor duce acolo unde le e locul. De aceea, e un moment tocmai potrivit ca să lansezi o ştire-bombă, din categoria Dan Diaconescu în direct - poate, poate s-or mai prinde 2 fraieri în plasă. După cum se vede presa tot tâmpită a rămas şi s-a uitat în gura lor fără să-şi pună nici cele mai mici întrebări.

Haideţi să ne uităm la fotografiile următoare:


Vizualizare hartă mărită

Deasupra sunt nişte pârloage austriece. După cum se vede, pârloagele sunt trasate cu rigla, totul dă senzaţia de rigoare, pământul e valorificat la maximum şi în plus au şi niscaiva eoliene pe ele, deci pământul produce nu doar mâncare, ci şi energie. 70% din suprafaţa Austriei e muntoasă, deci e normal ca terenurile agricole să fie mai scumpe: sunt rare şi trebuie să hrănească 8,2 milioane de oameni.

Dar iată cum arată şi nişte pârloage de prin Franţa. Parca ar fi o pictură de Kandinsky. Se vede de la o poştă că suprafeţele sunt mult mai mari, ceea ce le face cu atât mai valoroase pentru agricultură. Şi în cazul Austriei, şi în cazul Franţei, remarcaţi vă rog densitatea de şosele care asigură transportul rapid al mărfurilor către pieţele de desfacere.


Vizualizare hartă mărită

Şi acum hai să ne uităm un pic la pârloagele ialomiţene. Le luăm pe cele mai pârlăgioase, ca să zic aşa, pârloagele de pârloage, cele din preajma Autostrăzii Soarelui. Dacă derulăm mai la nord, cu cât ne îndepărtăm de autostradă peisajul e şi mai sumbru.


Vizualizare hartă mărită

După cum se vede, peisajul nu are nicio logică. Suprafeţe comasate coabitează fără probleme cu petice de pământ mai brăzdate ca spinarea unei zebre (din păcate tocmai suprafeţele comasate par abandonate). Reţeaua rutieră? Ultra-rarefiată. Despre irigare nu putem bănui decât că se face cu performantul sistem "Drăgaicele". Totul dă senzaţia de harababură. La nivel naţional, se vorbeşte de 6,8 milioane de hectare care zac necultivate.

În condiţiile astea e normal ca pârloaga românească să coste mai puţin decât cea austriacă. E mai prost delimitată, e mai prost muncită, are condiţii mai proaste de dezvoltare şi de valorificare şi în plus în România ai terenuri la discreţie, spre deosebire de mica Austrie.

Au aceste terenuri "potenţial" ? Sigur! Putem întrevedea potenţialul în orice. Până şi Congo are potenţial să devină cea mai mare putere maritimă a lumii. Întrebarea se pune: va deveni?

vineri, 11 decembrie 2009

Şomajul începe să se cronicizeze şi în Bucureşti

Şomajul de la lună la lună începe să devină cronic şi în Bucureşti, deşi în cifre absolute capitala are în continuare o situaţie foarte confortabilă, cu un şomaj de numai 2,2%. Imaginea de mai jos ne arată că a fost nevoie de aproape un de criză pentru ca în Bucureşti şomajul să evolueze de la lună la lună cu cifre cuprinse între 5 şi 10%. În ritmul ăsta prin martie Bucureştiul va avea peste 30.000 de şomeri - cât un orăşel de provincie.

miercuri, 9 decembrie 2009

Comentarii despre falimentul Flamingo?

Păreri? Presupuneri? Se vor restructura? Sau nu?

marți, 8 decembrie 2009

Înapoi la criza noastră: de la anul dispare ideea de microîntreprindere

Cotidianul titrează: "Şoc fiscal! Microîntreprinderile vor plăti impozit de 16% pe profit din 2010".

Nu e niciun şoc, începe distracţia. 2010 se va deschide cu un pumn în plex pentru firava clasa mijlocie din România. Se ştie că microîntreprinderile erau, adică mai sunt, o modalitate simplă pentru zeci de mii de angajaţi de a primi salariul fără a plăti tonele de impozite pe care le cere statul în cazul unui salariu normal. Exceptându-i pe cei câţiva (gen Andreea Marin) care primesc sume colosale pe micro, şi care probabil nu sunt afectaţi de niciun fel de regim fiscal pentru că oricum câştigă destul, cei care au ales să-şi deschidă "micro" pentru a-şi rotunji veniturile cu 1000 de lei pe lună s-ar putea să aibă o surpriză când se vor uita în buzunar. Una neplăcută.

PS Tot din Cotidianul: râdeţi, vă rog! Pe mine m-a distrat acest reportaj...

PS2 Şi încă: 683.000 de şomeri. Bun ritm de toamnă, n-am ce zice: 1.000 de şomeri noi pe zi. Ţara arde şi babele votează.

luni, 7 decembrie 2009

Ce întrebări vor rămâne după 6 decembrie?

  1. Cum de au greşit majoritatea sondajelor de tip exitpoll, chiar şi ale institutelor care îşi dovediseră profesionalismul la turul precedent? Ce au păţit instrumentele lor de măsurare şi cercetare în decurs de numai 14 zile?
  2. De la un electorat preponderent urban şi educat, Băsescu a ajuns să fie votat în special de electoratul urban mai slab educat. Fieful său tradiţional, Bucureştiul, a fost pierdut. Cum de s-a schimbat aşa de radical, în numai 4 ani de zile, electoratul lui Traian Băsescu ?
  3. Cum a fost posibilă această premieră pentru România post-decembristă: în contextul unei crize economice evidente, populaţia cea mai afectată de criză (tineretul cu studii reduse, puţin adaptat pe piaţa muncii, probabil şomer) să voteze majoritar cu Puterea ?
  4. Cum a fost posibilă această premieră pentru România post-decembristă: în contextul unei crize economice evidente şi de proporţii, Puterea să nu iasă erodată, ci dimpotrivă, întărită (Băsescu a obţinut mai multe voturi ca în 2004)? Spre comparaţie, Ion Iliescu a pierdut între 20 mai 1990 (Duminica Orbului) şi 11 octombrie 1992 (turul 2) nu mai puţin de 4,8 milioane de voturi în condiţiile în care a câştigat detaşat ambele scrutinuri şi România încă nu intrase în teribilă criză din anii '90.
  5. În condiţiile în care studiile au arătat că electoratul care a votat în turul 1 cu un anumit candidat, a votat apoi destul de previzibil şi disciplinat în turul 2 (de exemplu 75% din liberali cu Geoană, cum era de aşteptat), rezultă că victoria lui Băsescu s-a bazat pe mobilizarea la vot a circa 550.000 de nehotărâţi. Cum se face că 550.000 de oameni care erau nehotărâţi în data de 22 noiembrie, au devenit unanim hotărâţi pro-Băsescu în doar 2 săptămâni?! Cum de nu s-a întâmplat aşa ceva: şi anume, ca Puterea în funcţie să atragă brusc şi irezistibil de partea sa, atâţia votanţi, nici în 1992, nici în 1996, nici în 2000, nici în 2004?! Ce reţetă secretă are Traian Băsescu?!
  6. Tot despre sondaje şi redistribuirea voturilor: dacă instrumentele de măsurare şi cercetare a institutelor de sondare a opiniei publice au fost foarte precise în perioada 23.11-5.12 în a ghici cum se vor redistribui voturile lui Crin Antonescu, Vadim, Hunor etc., cum se face că au fost aşa de imprecise în restul estimărilor, inclusiv la exitpoll?! Ce le-a făcut să ghicească aşa de bine un aspect al procesului electoral, şi să se înşele profund în altele?!
  7. Tot despre nehotărâţi: cum se face că turul al doilea al acestor alegeri este primul "tur 2", de când se fac alegeri în România postdecembristă, când prezenţa la vot nu scade, cum ar fi natural, ci creşte?!

Eu personal sunt convins la ora asta (21.44) că Traian Băsescu a furat sub diverse forme undeva între 500.000 şi 700.000 de voturi mai mult decât au reuşit să fure cei de la PSD pentru a putea câştiga - ceea ce înseamnă că maşinăria Puterii pe care a perfectat-o în ultimii ani e mai puternică decât ne închipuim. Cu el preşedinte mă aştept la o izolare de fier a României în următorii 5 ani, pentru că, probabil, electoratul cu puţine studii superioare al domniei sale o pune botul la rezultatele astea, dar cercurile financiare şi politice din Europa, mai puţin. Din păcate, izolarea lui va fi şi izolarea României, a românilor.

Şi totuşi, răspunsuri?

PS. pentru incredulii care nu cred că se pot fura sute de mii de voturi, urmăriţi această înregistrare care se pare că vine direct din culisele partidelor. Am preluat-o de pe blogul http://blog.imperiaonline.me (nu ştiu cine eşti, omule, dar sunt convins că eşti de acord cu difuzarea înregistrării). Acolo se sugerează şi nume - eu mă abţin, vă rog doar să aveţi în vedere cât de infernal de simplu e mecanismul de fraudare descris acolo:


Se încearcă fraudarea alegerilor?

Poate că mă înşel eu, dar situaţia de acum nu seamănă câtuşi de puţin cu cea din 2004, invocată de Traian Băsescu în urmă cu 4 ore, când a susţinut discursul prin care nu-şi recunoştea înfrângerea.

În 2004 se întâmplau următoarele:

  • toată mass-media era la picioarele lui Adrian Năstase;
  • alegerile erau organizate de guvernul PSD condus de... Adrian Năstase;
  • la exitpolls nu s-a pus deloc problema victoriei lui Adrian Năstase, adică a organizatorului; dimpotrivă, dacă ţineţi minte toate sondajele o dădeau cotită (50-50) şi Adrian Năstase era destul de negru de supărare, în timp ce outsiderul jubila;
  • hm, amănunt important: atunci nu eram ţară UE şi, dacă nu mă înşel, existau şi oarece observatori europeni - numărătoarea supravegheată de aceştia a arătat într-adevăr că Traian Băsescu câştigase în faţa organizatorului. La diferenţă mică, dar câştigase.
În 2009 asistăm la următoarele:
  • mass-media e împărţită; Băsescu se poate plânge că e persecutat de anumite televiziuni, dar de aici până la a se pretinde complet persecutat de mass-media e cale lungă (şi multă nesimţire);
  • alegerile au fost organizate de un guvern PD-L, aflat la discreţia lui Băsescu;
  • exitpollurile, cu excepţia unuia afişat de B1TV, arătau destul de categoric victoria lui Geoană, adică a outsiderului, cu 2-3 procente peste adversarul care a organizat alegerile;
  • hm, amănunt destul de important: suntem membri UE?... mai avem observatori europeni?... sau nu?... atunci cine va număra voturile?... cumva, cei care organizează alegerile?
Deci nu, domnule Băsescu, this is not the same picture as in 2004. Pur şi simplu cele două situaţii nu se pupă. Etic vorbind. Ba chiar sunt două situaţii fix opuse. Una, în care David îl bate pe Goliath, cealaltă, în care Goliath este învins de David şi apoi ia la bătaie arbitrul şi îl obligă să-l dea învingător. În 2004 Băsescu era David - astăzi e Goliath.

O vorbă românească spune: "Cui pe cui scoate." Să înţelegem că Băsescu vrea să combată comunismul cu... metoda comuniştilor brevetată la alegerile din 19 noiembrie 1946?! Sau avem de-a face cu ieşirea tristă din scenă a unui personaj controversat? Mă duc să mă culc, vedem mâine... adică azi.

Dimineaţa: ha ha ha, da cea mai tare veste a dimineţii, Băsescu a recuperat miraculos procentele... Mda. Numai în România te trezeşti cu unul preşedinte, te scoli cu altul şi se petrec răsturnări de scor mai senzaţionale ca la fotbal.

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Uite că unii mai sunt interesaţi de imobiliare

Ei, da, via blogul lui Aristotel, am ajuns şi eu să lecturez notele de discuţie "incendiară" dintre parlamentarul Iulian Urban şi un bancher. Nu ştim nume, nu ştim despre cine e vorba dar părerea mea - şi din păcate aici trebuie să fiu în dezacord cu Aristotel -  e că sunt mai mult de 90% şanse  ca discuţia asta să fie o simplă intoxicare.

"Subtilităţile" acestui interviu care pe mine mă pun gânduri:

  • Discuţia musteşte de teoria conspiraţiei, cum că băncile au complotat malefic împotriva românului de rând şi a ţărişoarei ca să ne îndatoreze pe 30-40 de ani. Chestiile astea mi se par aiureli. Pentru mine, bula imobiliară e mult mai simplă şi se datorează 99% prostiei generalizate şi amatorismului din sistemul bancar românesc. Nu avem oameni pregătiţi, nu avem teoreticieni, nu avem oameni care să se fi confruntat vreodată cu o bulă speculativă. Avem doar ex-funcţionari CEC ajunşi pe la bănci private şi "ofiţeri bancari" cu diplomă de Spiru Haret sau ASE cu teste grilă. Prostia inerentă sistemului s-a suprapus peste lipsa de educaţie a populaţiei şi tot acest melanj de pseudo-inteligenţă a fost vegheat cu grijă de Proasta supremă, Clasa Politică.
  • Ideea că bancherii străini speculează sistematic şi finuţ pe ternele şi cenuşiile apartamente gri ceauşiste e de-a dreptul tâmpită. Nu domnilor, aţi înghiţit o găluşcă şi acum vă stă în gât. V-aţi dat seama că aţi creditat ca imbecilii nişte cutii de carton fără să ţineţi cont de precaritatea acestor cutii, de puterea de cumpărare a populaţiei sau de perspectivele economice reale ale României. Acum aşteptaţi să se aşeze apele şi veţi începe cu adevărat executările silite după ce veţi fi încasat suficiente rate de "dobândă" (adică nu... de "principal"), de la actuala generaţie de creditaci. După 3-4 ani de rate la dobânzile uriaşe practicate în România, orice credit poate fi lejer executat, pentru că banii se vor recupera cu siguranţă. Acum e prea devreme: abia a apucat populaţia creditată să plătească 1-2 ani de rate (punctul maxim al bulei speculative fiind atins în 2007 - inceputul lui 2008). Dar, aşa cum sugerează şi materialul domnului Urban, mai vedem de la anul încolo. Eu aş zice chiar că în toamna lui 2010, deci cam de acum într-un an, va fi măcel curat.
  • Bancherii care se implică în alegerile din România, asta e chiar bună. Dacă Băsescu va pierde alegerile, le va pierde pe mâna lui, ca fraierul, deoarece anul ăsta a comis prostie după prostie: alianţa PSD-PD-L, numirea incapabilului Boc premier, refuzul de a accepta iminenţa crizei şi apoi justificarea împrumutului de la FMI, campania pentru EBA, refuzarea soluţiei Johannis, bâlbâielile penibile din campanie. Poate că bancherii i-or fi luat minţile, mai ştii...
  • Una peste alta interviul musteşte de lucruri deja ştiute de cei care citesc (pe unde apucă) articolele semnate de Ilie Şerbănescu sau de Adrian Panaite. Există într-adevăr o serie de analişti economici care au fost constant marginalizaţi sau nebăgaţi în seamă de presa mainstream, dar presa mainstream publică întotdeauna ceea ce se vinde, şi de vândut se vând chestiile călduţe, optimiste, nicidecum alea care te ameninţă cu moartea.
  • Pe de altă parte, inexactităţile (ca să nu zic prostiile) pe care un analist de talia lui Ilie Şerbănescu nu şi le-ar permite (ceea ce îmi arată mie că interivul ori e făcătură, ori bancherul e prost rău) sunt evidente, dar mă voi opri doar asupra uneia:
    "Tinerii romani vor avea doar doua optiuni : angajati la stat, sau angajati la  multinationalele straine." - greşit: mai există şi varianta "luat picioarele la spinare şi emigrat la vest de România"!
  • Dintre chestiile pe care interviul a uitat să le precizeze: Klaus Johannis e marioneta  francmasonilor, pe uşa băncilor va bate Vântu şi dacă va pierde alegerile, Băsescu sigur va pleca pe un vapor cumpărat în leasing.

Mă rog, ideea de bază a articolului cred că e corectă. În 2010 va veni nota de plată pentru anii electorali 2008-2009, indiferent cine va ieşi preşedinte. Senatorul Urban putea însă să-şi expună ideile direct, că nu se supăra nimeni.

Rezultatul recensământului 2011 va accelera scăderea prețurilor pe piața imo?

Continut video

Loading...