Ce se intampla?

Materialul de mai jos a apărut pe ProTV. În seara asta am văzut o emisiune pe Realitatea TV în care s-a discutat aceeaşi problemă. Realizatorul Radu Soviani chiar a declarat că a vrut să cumpere un asemenea apartament dar executorul judecătoresc, care scosese casa la licitaţie, l-a refuzat elegant, semn că proprietatea trebuia cumpărată de "cine trebuie".

Un proprietar smecher. Incep sa se vada executarile silite?

Proprietarul de mai jos se chinuie să vândă de circa un an. Întâi şi-a lipit pe geam un anunţ entuziast: "Vând! 07 ...." După câteva luni, când a venit iarna, entuziasmul i s-a mai temperat, şi-a renovat apartamentul, şi în loc de "Vând!" a apărut cuvântul "Vânzare", compus tot din litere scrise pe geam cu scoci alb. Fără succes... pare-se. Omul nu a disperat. A vorbit cu o agenţie şi pe balcon a apărut binecunoscutul mesh galben. Evident, scris în româno-engleză, că doar inglejii care tăbară cu geamantanele de bani înţelege "for sale", nu "de sale", şi nu care cumva să missduiască oportunitatea. Tot fără succes. No problemo. Se pare că proprietarul nostru s-a decis să vândă iar pe cont propriu şi după cum se vede din poza 2, a sucit pe dos meshul agenţiei (că na, tot era gratis...) şi şi-a pus propriul număr de telefon pe el. Sunt curios ce părere ar avea agenţia de chestia asta: de-asta am şi lăsat lizibil meshul în prima poza, pentru ca agenţia să-şi recunoască "balconul".



În altă ordine de idei, încep să apară în presă tot mai multe relatări privind executările silite. Dacă în urmă cu vreo săptămână relatase despre acest subiect un ziar (încă) marginal, Financiarul, azi e subiect de prima pagină în Cotidianul.

Nesimtirea lui Vosganian intrece orice limita

Domnul pseudo-ministru Vosganian, care în ultima vreme s-a remarcat numai prin declaraţii care mai de care mai cretină, se pare că vrea cu tot dinadinsul să ne convingă că nesimţirea politicienilor nu cunoaşte limite.

După ce încearcă să ne convingă că primul trimestru din 2008 a fost cel mai bun trimestru economic de după 1989 - stahanovist socotind, tot ce e posibil... - iată ce tâmpenie monumentală îi scapă dumnealui pe ţeavă:

"Această paritate arată cât poţi cumpăra cu un euro. În România, cu un euro poţi cumpăra tot atât cât poţi cumpăra cu doi euro în Uniunea Europeană, în ansamblu. Astfel, în prezent, avem un PIB pe cap de locuitor de 5.630 de euro. Ponderat, ajungem la 10.000 de euro pe cap de locuitor. Suntem la 41% din media UE, nivel care era prognozat pentru noi abia la nivelul anului 2010" [Cotidianul]

Domnule pseudo-ministru, poate pe ţăranii din Apuseni care n-au nici televizoare, nici telefoane, îi păcăliţi cu aberaţiile astea. Bucureşteanul de rând, care a mai ieşit la viaţa sa într-o Grecie, o Italie, o Spanie, şi care are de luptat zilnic cu scumpirile, mă tem că v-ar scuipa drept între ochii ăia bulbucaţi.

Înţeleg că e campanie electorală, dar totuşi: cât de proşti ne credeţi, domnule ministru?!

Poate ne spuneţi, dumneavoastră şi pelticul ăla împleticit de Păcuraru, de ce, dacă tot umblă câinii cu covrigi în coadă prin România, la minunatele burse din Italia şi Spania nu s-au adunat decât vreo câteva sute de amatori?...

Hai sictir. Şi ca să nu se creadă că îi sictiresc doar pe Vosganian şi pe liberali, hai sictir Băsescule, sictir pediştilor, sictir pesediştilor, sictir conservatorilor, sictir Vadime, sictir Becali, sictir la toţi. România ar fi mult mai frumoasă fără voi şi îmi doresc să apuc ziua în care veţi fi aruncaţi cu toţii la glina istoriei.

Crash imobiliar în zona Unirii?

Un cititor îmi atrage atenția asupra existenței unui thread pe forumul Softpedia unde se discută prețurile afișate pe site-ul Anuntul.ro: House price index .ro.

Se pare că utilizatorii forumului au creat un fișier care calculează automat mediile, astfel încât să se poată urmări ușor evoluția prețurilor.

În ceea ce mă privește am arătat deja că anunțurile acelea nu au nicio valoare statistică, de vreme ce pot fi măsluite investind o sumă minimă. În lipsa altor indici, totuși, sunt singurele instrumente cu care putem măsura piața.

Nu este lipsit de relevanță să remarcăm că în zona Unirii, care a fost timp de aproape un deceniu în topul scumpirilor, devansând prețul oricărei alte zone din București cu cel puțin 10-15% (în anii de început, chiar cu 50-60%!), se pare că asistăm, dacă ar fi să dăm crezare acelor anunțuri, la un adevărat crash. Iată situația de pe site:

Garsoniere cu 6 luni în urmă: 80.111 E
Garsoniere acum: 78.391 E
---
Scădere: -2,15%

2 camere în urmă cu 6 luni: 126.788 E
2 camere acum: 110.959 E
---
Scădere: -12,49% !

3 camere în urmă cu 6 luni: 157.241 E
3 camere acum: 127.333 E
---
Scădere: -19,03% !!!

4 camere în urmă cu 6 luni: 169.061 E
4 camere acum: 162.235 E
---
Scădere: -4,04%

Important de remarcat e și faptul că, dacă în urmă cu 6 luni zona Unirii reprezenta cea mai scumpă zonă din București, acum se pare că a ajuns... un cartier oarecare. Hm, în ciuda faptului că nici Parlamentul nu s-a mutat mai la vale, nici centrul nu a devenit mai periferic...

Desigur, explicația acestor scăderi "pe linie" e foarte simplă: în zona respectivă prețurile au atins prima oară plafonul maximal (peak-ul) și e normal să fie prima care dă tonul scăderilor. Dacă vă veți uita cu atenție pe statistici veți observa asemenea scăderi și pe anumite segmente din zonele adiacente, dar mult mai puțin evidente. Oricum, aștept cu interes statisticile din iulie, când se vor împlini 6 luni de la vârful vârfurilor, luna ianuarie 2008, și stagnarea / scăderea ar trebui să se reflecte indiferent de zonă. Iar pe termen lung, bineînțeles că nu se îndoiește nimeni că 2 camere în Unirii vor costa 110.000 E, iar în Militari, cartier mai periferic, mai ascuns, eh, o să fie cu 1000 mai puțin, vreo 109.000 E... (- vis erotic...)

Fraților, mai băgați SMS-uri la Anunțu' că se dezumflă balonul.

Românii nu ştiu să (se) vândă

Cunosc proprietari care încearcă să-şi vândă garsoniera sau apartamentul din dotare de peste 1 an. Fără succes. În tot acest timp au crescut preţul fiindcă aşa au auzit la televizor, că vor creşte preţurile.

Cunosc inşi care au câte o căsuţă pe la munte pe care încearcă să o vândă de mai bine de 2 ani. În tot acest timp au crescut preţul, ieri 30.000, azi 60.000, că na, vezi Doamne, "a crescut valoarea". Înjură printre dinţi că nu se vinde şi au impresia că vinovaţi de chestia asta sunt Dumnezeu, vremea, guvernul, NATO, bomba atomică din Coreea de Nord, numai ei nu. Probabil că dacă le-ai spune că proprietatea lor nu valorează mai mult de 10.000 de euro, fiindcă atât costă o căsuţă la ţară doar 200 km mai jos, la bulgari, ar rămâne şocaţi. Poate ar face şi infarct.

Adevărul e că oamenii nu ştiu să vândă. Românii nu au avut de-a face niciodată cu o piaţă liberă şi de aceea comerţul ambulant - fiindcă piaţa imobiliară este un comerţ ambulant - s-a dezvoltat ca într-un bazar turcesc. Se cer bani la pleaznă,... proşti să fie! Numai că oamenii nu înţeleg, pe de-o parte, că au un comportament de bazar turcesc şi, pe de altă parte, că proştii... s-au cam terminat. Şi ca în orice bazar, cine vrea cu adevărat să vândă trebuie să fie "deschis la negocieri".

Atunci când vinzi ceva ar trebui să ai în vedere dacă (mai) există public pentru bunul tău, la preţul cerut. O afacere ar da imediat faliment dacă ar activa pe o piaţă pe care nu există cumpărători. De exemplu, să le vinzi produse de slăbit somalezilor, eventual Herbalife, care costă în draci.

Pe o piaţă liberă vânzătorii care şi-au gândit prost strategia de vânzare ori se vor reprofila, ori vor lăsa la preţ, ori vor vinde pe bucăţi etc. ... Din păcate pentru proprietarul imobiliar un apartament supraevaluat nu poate fi nici vândut pe bucăţi, nici nu poate transformat în altceva. Proprietatea imobiliară e parşivă fiindcă te ţine captiv: aşa cum ai luat-o, la fel trebuie să scapi de ea.

Românii încă nu sunt conştienţi de toate aceste lucruri fiindcă sunt inculţi şi sunt obişnuiţi să aibă un salariu de-a gata care vine de undeva din cer. Şi, vorbind strict de imobiliare, s-au mai obişnuit în ultimii ani să audă că preţurile "doar cresc", deşi nu şi-au pus niciodată întrebarea de ce vecinul de la 5 nu vinde de mai bine de 6 luni.

Aceste reflecţii mi-au fost prilejuite de următorul anunţ pe care l-am găsit pe un site oarecare: "Vand garsoniera Drumul Taberei langa BILLA et. 6/10 confort 1, decomandata, usa metalica, gresie, parchet, repartitoare, apometre, aer conditionat, aproape de scoala, piata si parc, merita vazuta".

Omul care a postat anunţul face parte clar din clasa celor care habar nu au să vândă şi nu-şi înţelege marfa şi, implicit, publicul ţintă. Ceva îmi spune că încearcă să vândă de foarte multă vreme şi că a ajuns la o uşoară disperare, deoarece caută să-şi găsească singur avantaje inexistente. Hai să facem o mică analiză pe text:

- Drumul Taberei lângă BILLA: Drumul Taberei nu are metrou, deci trebuie să arătăm un avantaj pentru faptul că vă veţi muta la mama dracului;
- aproape de şcoală, piaţă şi parc: ăăă... făceţi-mă să înţeleg: proprietarul respectiv se aşteaptă să vândă o garsonieră unei familii cu copii?! Se pare că da!

Despre ce "calitate" şi câţi bani ar putea avea o familie care ar accepta să locuiască într-o garsonieră cu copiii din dotare nici nu mai zic. Sigur o asemenea familie are 77.000 de euro, uite-aşa, pac pac, vorba lui Becali.

Să-i urăm vânzătorului succes, că va avea nevoie.

Pont pentru o investiţie proastă: imobiliarele

Vă recomand să citiţi cu creionul în mână articolul ăsta: Pont pentru o investiţie proastă: imobiliarele .

Desigur, optimiştii nu care cumva să-şi închipuie că lucrurile spuse acolo de autor sunt cunoscute de oamenii cu bani. Chiar dacă iei acum un apartament construit de bunicul Ceauşescu la un preţ la care şi Lică Bărbulescu ar fi căzut pe spate, oricând se va găsi Zânul Măseluţă care să ţi-l răscumpere de 10 ori mai scump. Că doar România e Noul Ierusalim, nu?

Sintagma noua in limbajul bancherilor: "cererea solvabila"

Hopa, ia te uită ce cuvinţele au învăţat bancherii noştri: ce-re-rea sol-va-bi-lă. Cică "cererea solvabilă de locuinţe este mult mai redusă decât cererea totală".