luni, 29 decembrie 2008

Vremea vânătorilor

Ştiţi ce sunt astea?

"Publicaţii de vânzare" din vitrina Millenium Bank. 

În urmă cu foarte puţină vreme, pe 8 decembrie, portalul Frontnews a publicat un material în care era vorba de faptul că o bancă a scos la vânzare apartamentul unei familii din Bistriţa pentru o datorie de vreo 5.000 de euro.

Dacă aţi avea curiozitatea să mergeţi până la sediul executorilor Millenium veţi vedea că prima "publicaţie de vânzare" din cele de mai sus priveşte o datorie de vreo 15.000 de euro pentru care banca scoate la vânzare un apartament cu 2 camere evaluat, la prima strigare, la 83.000 de euro.

De acum vânătorii care au cash vor profita de disperarea oamenilor, cărora le vor putea propune răscumpărarea datoriei plus alte avantaje - cum ar fi tolerarea în continuare în locuinţă pe un timp limitat de 2-3 ani - contra actului de vânzare-cumpărare. Păi nu?

vineri, 26 decembrie 2008

Propunerea lui Sârbu e foarte bună. Eu nu vreau să plătesc ratele altora!

Ca tot omul, după ce m-am îndopat de Crăciun zic "hai să mai dau un ochi pe Hotnews să văd ce mai e nou".

Acolo, zarvă mare în jurul propunerii ministrului Marian Sârbu privind plafonarea indemnizaţiei pentru proaspetele mămici la maxim 2-3 salarii medii pe economie. Hotnews discută problema în 2 articole care au strâns împreună vreo 250 de comentarii (Ministrul Muncii... şi Reacţia cititorilor...).

Citind comentariile, rămâi siderat de 2 lucruri: primul, că numărul oamenilor care înţeleg cât de aberant ar fi să plăteşti 85% din orice salariu este foarte, foarte mic comparativ cu numărul celor care doresc ca şi mămicile cu salarii de 100 de milioane de lei (vechi) să ia 85%; şi doi, că în discursul celor care susţin sus şi tare că şi femeia cu 100 de milioane de lei (vechi) ar trebui să aibă dreptul tot la 85%, ca şi femeia de 30 de milioane sau amărâta care lucrează pe 8 milioane, în discursul acestora, aşadar, apare un lait-motiv esenţial: plata ratelor.

Câţiva cititori demonstrează cu cifre de ce este aberant (şi nedrept) ca beneficiara unui salariu mult mai mare decât media să beneficieze de indemnizaţia de 85%. În esenţă, pentru că ea, prin acea indemnizaţie, contribuie pentru mult mai puţine mămici care au salarii mai mici decât numărul oamenilor care ar trebui să contribuie pentru ea atunci când va deveni mămică. Raportul se pare ca e cam de 12,5:1,4 11,11:2,5 (pentru ca femeia de 100 de milioane să ia 85 de milioane indemnizaţia ca să stea acasă trebuie să muncească 11,11 oameni; atunci când femeia de 100 de milioane munceşte, CAS-ul ei nu plăteşte decât concediul a 1,4 mămici 2,5 mămici). Întrucât contribuţiile la stat nu se duc toate în CAS ci şi la şomaj, pensie etc. se pare că ar fi nevoie de zeci de ani de cotizare prealabilă pentru ca o mămică bogată să poată pretinde acei 85% întrucât "sunt banii ei". Tocmai asta e problema - nu sunt banii ei, sunt ai noştri, ai tuturor! Şi alţi cititori vin cu date şi informaţii din alte ţări. Interesantă mi s-a părut părerea cuiva din Canada (canadianu', poate îţi dai cu părerea!) care zice că în Canada indemnizaţia maximă e de 1600 CAD indiferent de salariul iniţial al mămicii.

Altcineva arată chiar şi în ce fel legea ar putea fi fraudată foarte uşor, naşterea unui copil transformându-se într-o "afacere profitabilă". Se aranjează frumos un megasalariu în cartea de muncă pe lunile de sarcină şi apoi se trăieşte dulce din banii de la stat.  

Aceste păreri raţionale şi de bun simţ sunt însă îngropate într-o maree de invective şi umori incredibile ale celor care ar vrea "să plătească statul, că de-aia e stat!". Ceea ce frapează însă în argumentaţia acestora este frecvenţa cu care revine lait-motivul ratelor: "v-aţi gândit că femeia aia are rate pe care nu le poate plăti cu 3 salarii medii?" ... "dacă ai rate, cum să mai faci un copil dacă nu plăteşti măcar 85%?" ... "v-ar conveni să faceţi un copil şi să nu mai puteţi plăti rata la casă?" etc.

Un deştept chiar are impresia că poziţia pe care o apără e "liberală" fără să aibă habar, aşa cum îi răspunde cineva, că adevărata poziţie liberală înseamnă un şut în fund şi roiu' la muncă a doua zi după naştere.

Problema care rezultă din aceste discuţii şi care ar trebui să dea de gândit tuturor e înverşunarea cu care unii se aşteaptă ca statul să le plătească ratele. Legea asta cu 85%, care în esenţă e bună câtă vreme se şi plafonează posibilul venit, nu exista în urmă cu 3 luni, atunci când majoritatea covârşitoare a celor care au credite la casă şi-au făcut creditul. Aşadar atunci cei creditaţi nu şi-au pus deloc problema că ar putea să-şi dorească vreodată un copil sau dacă şi-au pus-o, răspunsul e evident. Dacă ţin bine minte, până în urmă cu 3 luni se luau doar 6 milioane de lei vechi, deci nici cât te-ar costa scutecele şi laptele praf. Se pare însă că treaba asta nu i-a deranjat pe mulţi dintre cei dornici să se bage la un credit de casă, care la vremea respectivă şi-au sacrificat cu bună ştiinţă dorinţa de a avea copii în detrimentul dorinţei de a avea o casă. Iată însă că legea cu 85% i-a făcut să viseze că ar putea avea pe banii statului şi casă, şi copii, exact ca în comunism! Îmi pare rău, dar asta e o aberaţie. Eu nu am de gând să plătesc contribuţii, atât personal, cât şi prin intermediul salariaţilor mei, pentru ca unele familii de inconştienţi să aibă bani să-şi poată plăti ratele la casă şi să facă şi copii. Cine nu se ajunge cu banii în cazul naşterii unui copil nu are decât să-şi închirieze apartamentul şi să stea o vreme cu părinţii sau să se retragă într-o locuinţă mai mică, cu o chirie mică.

PS1. Incredibil. Discuţie pe Realitatea TV, chiar pe această temă. Psiholoaga Zivari nu are alt argument pentru plata celor 85% decât faptul că ... femeia de carieră sigur are rate mari la casă şi maşină! De parcă ar fi obligat-o cineva să-şi facă rate la BMW în loc de Logan, şi la casă în Pipera în loc de apartament în Drumul Taberei! Iisuse... mare ţi-e grădina...

PS2. Raportul iniţial de 12,5:1,4 l-am luat direct din comentarii, dar e un pic greşit. Să refacem însă calculul din acel comentariu: să zicem că femeia "bogată" de 10.000 de RON brut munceşte. CAS-ul ei e de 2.900 RON. În condiţiile în care salariul mediu net e vreo 1.350 RON, rezultă că o mămică "medie" va primi 1.147 RON, deci CAS-ul mămicii "bogate" va acoperi lunar 2,5 indemnizaţii ale unor mămici medii. Buuuuuun. La un moment dat mămica "bogată" rămâne însărcinată, veselie, veselie, naşte, stă acasă. La un brut de 10.000 de RON netul e de 7.100 RON, deci indemnizaţia de 85% va fi de 6.035 RON. La netul ei de 1.350 RON, o mămică "medie" plăteşte lunar CAS 543 RON. Ar fi nevoie aşadar de 6.035/543=11,11 mămici medii pentru a suporta lunar indemnizaţia mămicii bogate. Dacă mămica "bogată" ar suporta şi ea, la rândul ei, 11 femei timp de 2 ani de zile, nu aş avea nimic împotrivă să primească o răsplată pe măsură. Dar nu e cazul. Drept urmare, concluzia logică, etică şi cum mai vreţi voi e că plafonarea e absolut necesară. Atenţie! Plafonarea nu ar fi necesară dacă am avea o impozitare progresivă pe salariu şi salariul de 10.000 de RON ar fi impozitat cu un CAS mult mai mare!

PS3. Citiţi povestea "5 pâini" de Ion Creangă. Despre cum o răsplată corectă nu trebuie să fie neapărat proporţională cu contribuţia iniţială.

marți, 23 decembrie 2008

Crăciun Fericit!

E al doilea Crăciun cu prilejul căruia vă urez "Sărbători Fericite"! Să nu fiţi nervoşi şi să mâncaţi cu grijă!

sâmbătă, 20 decembrie 2008

Balonul salariilor si harta preturilor sustenabile

Despre preţurile sustenabile "am profeţit" aici, aici şi aici.

Am făcut 2 greşeli majore, prima - că am socotit peste tot în euro, deşi veniturile românilor se măsoară în lei, şi a doua că am presupus că situaţia economică din iunie 2008 ar putea fi cumva "îngheţată", "criogenată", cu tot ce înseamnă asta: creştere economică solidă, curs euro/leu stabil, şomaj redus etc.

Evident, m-am înşelat. Ultimele 6 luni au arătat că nu putem spera la niciun fel de "îngheţ".

Mai grav, situaţia din ultimele 6 luni - cu prăbuşirea pieţei auto şi a vânzărilor de electronice şi electrocasnice, disponibilizările care încep să se petreacă în bănci şamd - arată că în România  avem şi un balon salarial de proporţii. Practic, o mulţime de salarii au fost plătite din aceeaşi sursă, banii pompaţi de bănci prin credite. Acum, când pompa nu mai pompează, se dezumflă şi salariile. 

Fiind vorba de nişte costuri sociale şi de nişte drepturi câştigate ale angajaţilor, balonul salarial nu se va dezumfla după modelul balonului imobiliar - pe verticală, afectând întreg cuantumul pieţei - ci pe orizontală, prin "tăierea" angajaţilor inutili. Nu cred în scăderea salariilor, ci în eficientizarea angajaţilor cu potenţial şi în trimiterea în şomaj a celor ineficienţi. Nu vorbesc aici de industriile în care se practica mai mult sau mai puţin "plata la comision" şi care sunt deja afectate. Aici toată lumea va avea de pierdut. Vorbesc de grosul pieţei de muncă, inclusiv de angajaţii la stat. Dacă se va ajunge efectiv şi la scăderi de salarii, nu doar la disponibilizări, atunci înseamnă că situaţia e groasă rău. Ca în Zimbabwe! Mă gândesc totuşi că aderenţa la UE ne păzeşte de scenarii catastrofale.

Din păcate, în imobiliare nu poţi "concedia" o parte din construcţii pentru a păstra ridicat preţul celorlalte. Poţi cel mult să amâni proiecte, dar nişte proiecte inexistente oricum nu au cum să influenţeze preţurile.

De ce e important de ştiut acest lucru şi de făcut legătura între cele 2 tipuri de dezbalonare? Pentru că trebuie să fim conştienţi că salariile nete de 400-500 de Euro (media obişnuită) nu vor dispărea din România pe fundalul crizei. Vor fi în continuare o mulţime de oameni care vor câştiga aceşti bani. Salariile nu se vor întoarce la nivelul din 2002 (adică 125-150 de euro). Şomajul, poate! Implicit nici preţul caselor nu are cum să revină la nişte niveluri ridicole de genul 10.000 de dolari / apartament. Alea erau preţuri pentru o ţară în care venitul mediu lunar era pe la 200 de dolari, cu tot cu banii la negru, şi nu existau credite.

Un moment! Am zis... "euro" ? Ei bine, aici e greşeala. După media ultimului an, 4-500 de euro înseamnă cam 1500-1600 de RON. Corect ar fi să spunem: trebuie să fim conştienţi că salariile nete de 1500-1600 RON (media obişnuită) nu vor dispărea din România pe fundalul crizei.  Dimpotrivă, vor continua să crească, poate peste 2-3 ani media va fi chiar pe la 1700-1800 RON. Nimeni nu ştie însă cât va fi cursul EUR/RON în clipa aceea. Dacă euro va fi 5 lei în 2010, asta e. Înseamnă că, în euro, salariile vor da niţeluş înapoi. Nimic special: şi în Marea Britanie sau SUA salariile au scăzut faţă de euro în ultimii 2 ani, odată cu devalorizarea monedei naţionale. Dacă se întâmplă la case mai mari, evident că se poate întâmpla şi la noi.

Consideraţiile acestea mă fac însă să recalculez preţurile de aici. Atunci am zis că preţul la care piaţa va merge fără probleme e în jur de 50.000 de euro +/- 10% pe un apartament oarecare de 2 camere (confort 1, de 50 m2). Prin "euro" însă înţelegeam în jur de 3,6-3,7 lei, cât era atunci. Deci în lei era vorba de cca. 160.000-200.000 de lei. Momentan în anumite cartiere din Bucureşti sunt oferte destule cu 70.000 de euro, însă în condiţiile unui euro la 4 RON acest preţ încă este cu cca. 1 miliard de lei vechi mai mare decât nivelul avansat de mine. Ceea ce înseamnă că e în continuare un preţ inaccesibil, fiind cu cca. 30-40% mai mare decât ar trebui să fie pentru ca piaţa să se deblocheze.

Rămân în continuare la părerea că preţurile din harta de aici sunt realiste, dar euro trebuie socotit la o valoare de 3,6-3,7. De exemplu, într-un cartier precum Drumul Taberei pentru care am dat ca preţ ok 650-850 E / mp preţul corect va fi, aşadar, transformat în lei, de 2350-3150 RON / mp. Momentan preţul zonei e pe la 5-6000 de RON, ceea ce înseamnă că mai are de scăzut, gârlă.

Până ne lămurim ce şi cum cu criza oricum e timp... berechet.

PS. Vreau să mai atrag atenţia asupra unui lucru. Mulţi oameni, în diverse discuţii, exprimă următoarea idee: "E imposibil ca un apartament să mai coste cât o maşină mai de fiţe". Se vede treaba că pentru român casa şi maşina sunt sfinte, dar comparaţia asta e incorectă. Corect ar fi să se spună : "Va fi imposibil să mai cumperi o maşină de lux cu un apartament de ghetou." În primul rând că automobilul de lux este de import, are un preţ care se măsoară în euro şi se adresează unui gen de cumpărători care nu locuiesc în ghetou. Dacă un apartament dintr-un cartier de tip "dormitor" din Bucureşti va costa echivalentul a 35.000 de euro şi un Audi de nu ştiu ce fel 50.000, asta e, ghinion pentru apartament. Proprietarul apartamentului nu are decât să compare preţul proprietăţii sale cu maşini mai populare gen Renault, Skoda sau chiar Dacia Logan şi să tragă concluziile de rigoare.

joi, 18 decembrie 2008

Rate sau cadouri?

Euro aproape de 4 lei: momentul e cum nu se poate mai prost. De ce?

Anul ăsta poporul a tremurat de 2 ori, mai întâi în ianuarie, apoi în octombrie. În ianuarie, imediat după cheful de An Nou, tot românul a dat nas în nas cu un musafir nepoftit: Riscul Valutar. Până atunci Riscul ăsta Valutar fusese un individ nevăzut, necunoscut. E drept, cu un parcurs de la 3,1 în iunie 2007 la 3,55 în decembrie putem spune că domnul Valutar (sau Risc?) trecuse aşa, niţel, pe sub ferestrele românilor. Cei mai atenţi îl observaseră deja. Pentru majoritatea însă nu a fost decât o umbră, eh... oricum euro nu a stat prea mult la 3,1, şi oricum perspectiva pentru 2008 era de 3,3... Majoritatea au băgat-o pe mânecă însă atunci când cursul oficial a atins 3,82. Văleleu! Din fericire pentru ei a intervenit domnul Isărescu, gardianul stabilităţii noastre macroeconomice, care a aplicat un sănătos şut în fund Riscului Valutar, făcând ca toată lumea, de la vlădică la opincă, să răsufle uşurată. E drept, domnul Isărescu nu a pozat în Sf. Gheorghe faţă cu balaurul. Dimpotrivă. A făcut pe acrul şi a avertizat pe toată lumea că ar fi bine s-o lase mai uşurel cu creditele, mai ales cele în franci elveţieni.

În clipa aia a început fâsâirea balonului, pentru că multă lume care ar fi dorit să cumpere şi-a dat seama că lucrurile spuse în şoaptă, pe ici-colo (inclusiv pe acest blog), s-ar putea să nu fie chiar aşa stupide cum păreau la prima vedere.

Eh... noi să fim sănătoşi... când scapi ursul la borcanul cu miere, mai greu cu sfaturile. Şi uite aşa ne-am trezit în octombrie, cu "atacul asupra leului" şi cursul la 3,94. Efectul imediat a fost creşterea restanţelor la credite.

Şi în ianuarie, şi în octombrie, a fost evident că toate baloanele umflate în ultimii ani - balonul imobiliar, balonul creditării, balonul pieţei auto etc. - s-au bazat pe umflarea leului. De fiecare dată când leul s-a dezumflat numai un piculeţ, populaţia şi-a schimbat comportamentul de "bun platnic". Românul tipic e de fapt un soi de Frankenstein, până la 3,8 e cuminte, poartă pantaloni scurţi, nu scuipă şi nu înjură, iar după 3,8 îşi pierde capul, cumpătul şi disponibilitatea de a plăti ratele. Iată de ce momentul ăsta în care euro s-a apropiat iarăşi periculos de mult de 4 lei a venit cum nu se poate mai prost: este momentul în care oamenii fac cheltuielile tradiţionale de Crăciun. Ceea ce înseamnă că de undeva vor trebui să taie, ori de la rate, ori de la cadouri. Pentru sănătatea noastră, a tuturor, ar fi bine să taie de la cadouri - dar pe cât punem pariu că oamenii vor prefera să taie de la rate?

marți, 16 decembrie 2008

Ce vor face americanii?

Aud că în America încep să se formeze cozi la meniurile de 1 dolar. Mă întreb, dacă nici dobânda de 0,25% nu va revigora "creditarea", ce vor face politicienii de peste Ocean: o să le dea oamenilor bani în plus ca să ia bani? ... or să dea un Mercedes gratis la fiecare credit?... 

Interesante vremi.

duminică, 14 decembrie 2008

Promovez trendurile: Pentru cine bat clopotele

Textul de mai jos a apărut iniţial pe blogul "Trenduri economice". Prin preluarea sa răspund apelului lansat de autor în ultimul paragraf. 

"Iată că ceea ce estimam, începe să se întâmple. Profitând de cota de piaţă pe care o au, bancherii străini(în frunte cu austriecii, evident!) încep să ceară imperativ bani statului român. Asta în condiţiile în care instituţiile pe care le conduc sunt pur particulare, iar în luarea deciziilor lor de business nu a fost consultat sub nicio formă statul român(iar pe tine, în calitate de contribuabil, în mod sigur nu te-au consultat). Şi, în mod sigur, acţionarii acestor instituţii nu s-au gândit nicio clipă atunci când băncile dumnealor duduiau să împartă dividendele cu cineva.

Declaraţiile pe care le fac aceşti băieţi deştepţi ai finanţelor sunt halucinante. Herbert Stepic(CEO Reiffeisen International) a şi propus o sumă: "Pentru rezolvarea problemelor de lichiditate de pe piaţa românească estimez că ar fi suficient un pachet de 5 miliarde de euro, care poate fi discutat cu Bruxelles-ul"(cf. Ziarul Financiar şi Hotnews). În acelaşi ton, Răsvan Radu(preşedinte executiv al Unicredit Ţiriac Bank) spune: "Băncile din România au acţionari străini, dar sunt bănci româneşti pentru că finanţează economia României şi nu a altor ţări, pentru că lucreză cu angajaţi români şi contribuie la creşterea economică şi mi se pare normal să fie susţinute în caz de nevoie"(Ziarul Financiar). Cireaşa de pe tort aparţine lui Steven van Groningen(preşedinte Raiffeisen Bank Romania): "Este o greşeală să se spună <<>>. (...) Cu toţii am contribuit la situaţia de azi, inclusiv BNR, prin măsurile de reglementare şi nu se poate spune că este doar vina băncilor străine".

Mai mai că mă apucă plânsul. Din declaraţiile respectivilor "neprihăniţi" rezultă clar că ei, bieţii, nu s-ar fi aflat în situaţia asta dacă noi nu am fi existat. Au uitat oare domniile lor cum se priveau superior când mai apărea câte un nebun care le spunea că trebuie încetinită creditarea? Au uitat cine sunt principalii vinovaţi pentru bula imobiliară şi pentru creşterea isterică a consumului? Se pare că au memoria scurtă din moment ce acum vin pe un ton ultimativ trântindu-ne în faţă cota lor de piaţă şi ameninţându-ne cu probleme pe care le-ar putea avea economia noastră. Dincolo de acest şantaj este clar vorba de disperare. Însă oricât de mare le-ar fi disperare, nu cred că un contribuabil onest trebuie să plătească pentru că o bancă a finanţat construcţia unor complexe rezidenţiale care nu se mai vând. Sau pentru faptul că un amărât, ameţit de experţii financiaro-imobiliari, a plătit pe o garsonieră cât pentru un apartament cu 3 camere. Ca în orice business este vorba de asumarea riscului, iar cei care nu au fost capabili să-l evalueze corect trebuie să plătească. Nu cred că eu sau tu suntem vinovaţi pentru că o bancă a îndopat un individ cu zeci de produse de creditare, unul mai riscant decât celălalt. Dacă respectivul individ nu-şi plăteşte datoria este o problemă strict între el şi bancă, nu trebuie să intervină statul pentru acoperirea pierderii. Parcă asta e economia de piaţă, nu-i aşa domnilor bancheri? Sau economie de piaţă e numai când trebuie luat profitul, iar când sunt probleme trebuie să fim flexibili şi înţelegători?

Din păcate, în perioada imediat următoare vom asista la campanii impresionante de lobby, vor apărea analişti isteţi care să ne explice cât de multe avem de câştigat dacă vom acoperi găurile băncilor. Cât de frumos va fi dacă ne vom îmbăta cu apă rece şi vom accepta să ştergem toată prostia lor cu buretele nostru de euro. Şi, pentru a fi credibili, probabil vor apela ca şi până acum la figuri politice anoste din ţările lor de baştină care vor face vizite de curtoazie în anemica noastră ţară pentru a ne arăta unde e adevărul.

Acum trebuie să fim mai lucizi ca oricând şi să nu cădem în capcană. Nimeni nu ne poate garanta că Austria nu va fi "următoarea Islandă"(crede cineva că garantarea integrală a depozitelor din băncile austriece este altceva decât un slogan?), la fel cum e clar că dinspre Italia nu poate veni nimic bun atât timp cât la putere se află o figură politică dubioasă şi rudimentară. E timpul ca statul român să arate că e puternic şi să nu cadă pradă unor şantaje ieftine. Dacă sunt bănci cu probleme înseamnă că BNR trebuie să le pună sub supraveghere, iar dacă treaba nu merge, trebuie să se aplice legea(faliment sau naţionalizare, că tot e la modă)! Aşa cum am mai spus, nu trebuie repetată greşeala americană! Decât să se cheltuiască inutil bani pentru acoperirea unor găuri financiare mai bine se face un fond de creditare a economiei. Cu banii acestui fond poate fi creditată economia prin intermediul băncilor de stat, iar atunci efectele crizei vor fi atenuate.

Ştiu că trenduri.blogspot.com este un blog mic, care se adresează unui segment extrem de îngust, dar cred cu tărie că acum trebuie făcut ceva pentru împiedicarea unei prostii din partea autorităţilor. Aşa că vă îndemn în primul rând să vă exprimaţi opiniile prin comentarii la acest text şi, dacă aveţi un site, să promovaţi acest articol(fie printr-un link, fie prin copierea integrală a conţinutului său). Cu toate că nu prea sunt adeptul acţiunilor de acest gen, cred că putem face ceva pentru stoparea unui dezastru."

Promovaţi-l şi voi.

joi, 11 decembrie 2008

Cargo-cultul creditării

Hai să vă spun ce e ăla un "cargo-cult".

Pe la începutul secolului XX papuaşii din Pacific au dezvoltat o religie ciudată, care avea în centrul ei vapoarele europenilor. Vapoarele veneau numai când vroiau ele şi de regulă oamenii albi lăsau în urma lor bombonele, mărgele şi alte diverse bunătăţuri de acest gen. Mai târziu au apărut avioanele care paraşutau fel de fel de pachete din care oamenii albi le mai lăsau şi papuaşilor de-o ciorbă. Mmm, yummy! Crezând că revenirea periodică a vapoarelor şi a avioanelor poate fi provocată, papuaşii au început să dezvolte fel de fel de ritualuri. Religioase, fireşte. Ritualurile astea au primit numele generic de "cargo-cult".

Băncile sunt, la ora actuală, subiectul unui cargo-cult printre imobiliari. Reluarea "creditării" e aşteptată de toată lumea din imobiliare ca Sfintele Moaşte. Din păcate suntem nevoiţi să-i dezamăgim, pentru că : 

  • băncile nu vor mai fi în niciun caz darnice cu doritorii de apartamente pe credit, câtă vreme preţul acestora e în scădere;
  • peste 3-4 luni, intervalul cel mai scurt în care s-ar putea "relua" din nou creditarea, românii vor fi băgaţi în criză până peste cap şi numai de credite nu le va arde;
  • toate semnalele indică faptul că în primăvara-vara 2009 euro va fi pe la 4,1 - 4,2 ceea ce va restrânge enorm baza celor capabili să ia un credit;
  • până şi prognozele oficiale nu întrevăd creşteri salariale mai mari de 5% la anul; din piaţă vin deja informaţii despre mari companii multinaţionale care au simţit că s-a întors roata şi încep să-şi arate colţii la angajaţi; oamenii se vor gândi de 10 ori înainte să se mai împrumute iraţional, pe motiv că "oricum o să-mi crească salariul de 5 ori peste 3 ani".

Avem aşadar o mulţime de motive să credem că aşa-zisa reluare a creditării nu va ajuta, în cel mai bun caz, decât la  stoparea sau încetinirea scăderii preţurilor, într-un ritm similar cu cel înregistrat începând din februarie-martie, nicidecum la reluarea creşterii. Preţurile sunt încă departe de fundamente şi cel puţin în următorii 5 ani nu se întrevede o recăpătare a conjuncturii - politică şi economică - extraordinar de favorabilă din perioada ianuarie 2007 - ianuarie 2008. Tranzacţiile nu s-ar înmulţi, dar măcar s-ar dezgheţa.

Pentru jumătate dintre angajaţii din imobiliare cred că e mai cuminte să îşi caute deja altceva de lucru, fără să mai aştepte împlinirea cargo-cultului. Vor fi dezamăgiţi. Părerea mea...

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Bişniţmanul miorit

"Cand am anuntat lansarea acestui proiect (ianuarie 2008 - n.r.), criza nu exista pe piata imobiliara bucurestena. Intre timp, lucrurile s-au schimbat si cum nu aveam cui sa vindem locuintele am 'oprit motoarele' pentru moment, situatie in care sunt multi alti dezvoltatori de pe piata", a spus George Padure.

În ianuarie 2008, globul ăsta - ăăă, pardon, blogul - avea deja 5 luni vechime. Se pare însă că domnii bişniţmani nu prea sunt obişnuiţi cu legtura.

A naibii criza asta dom'le, cum ne-a lovit ea pe nepregătite şi fără niciun semn prealabil.

marți, 2 decembrie 2008

Unii n-au timp să ţină la preţ. Nimic despre alegeri!

"Păi nu vedeţi că preţul materialelor de construcţii se scumpeşte de la o zi la alta? Cum să se ieftinească apartamentele, ce, sunteţi nebuni?" (din gândirea recentă a oricărui mare imobiliar contemporan)

"Preţurile materialelor de construcţii se supun legii cererii şi-a ofertei, la fel ca orice altă marfă. Câtă vreme există dezvoltatori hulpavi care vor plăti preţuri mari pe materialele de construcţii gândindu-se că oricum clienţii lor finali le vor răs-cumpăra construcţia, evident că preţurile cresc." (din opera lui Manole, 27 august a.c.)

"Preţurile materialelor de construcţii s-au redus cu până la 30%, în ultimele două luni, pe fondul scăderii vânzărilor." (realitatea înconjurătoare, decembrie a.c.)

vineri, 28 noiembrie 2008

Sunt bancherii oameni?

De câte ori nu aţi auzit următorul fals argument atunci când îi puneaţi cuiva la îndoială oportunitatea unui credit: "Da' ce, bancherii sunt tâmpiţi? Păi mi-ar mai fi dat ei mie un credit de [o sumă cu multe zerouri] dacă nu ar şti că preţurile doar cresc?"

Nu, bancherii nu erau tâmpiţi. Doar îşi făceau meseria: să dea bani la tot neamul, fraieri şi deştepţi, laolaltă (dar mai ales la fraieri, hai s-o recunoaştem). Ia uite ce scrie Gândul de azi:

"La sfârşitul anului trecut bancherii erau siguri că locuinţele se vor scumpi. La începutul anului a început scăderea tranzacţiilor efectuate iar aşteptărilor lor privind scumpirea acestora s-a redus la jumătate. Acum însă, bancherii se aşteaptă într-o proporţie covârşitoare, aproape identică celei de la finele lui 2007, ca locuinţele să continue să devină din ce în ce mai ieftine, conform unui sondaj de opinie realizat de Banca Naţională a României (BNR) în rândul instituţiilor financiare." (Gândul)

După cum vedeţi bancherii sunt la fel de oameni ca noi toţi. Când cresc preţurile, zic şi ei că preţurile cresc, când scad, sunt şi ei de acord că scad. Şi la fel ca noi, când cresc preţurile... dau banii cu uşurinţă, când scad... văleleu! Ce, noi, oamenii simpli, nu facem la fel?

Hai să vă zic un secret: cam la 6 luni după ce se va atinge pragul cel mai de jos al preţurilor pe piaţa imobiliară şi când toată lumea va fi de acord că s-a atins acest prag şi preţurile stagnează, şi vor scrie până şi ziarele cele mai gunoiere (Libertatea, Cancan...) că preţurile stagnează, bancherii vor ţine o consfătuire foarte importantă în urma căreia vor concluziona că preţurile au scăzut cât s-a putut de mult şi e cazul să privească mai relaxaţi situaţia din piaţa imobiliară pentru că preţurile stagnează. 

Să nu vă închipuiţi că există la ora asta mii de superspecialişti în statistică şi istoria bulelor economice şi psihologia maselor care stau şi generează pe computere de ultimă generaţie evoluţia preţurilor la imobiliare, scenarii politice, probabilităţi economice, nebunii, cu gând să anticipeze cu 3 săptămâni înaintea concurenţei atingerea pragului de stagnare, 3 săptămâni care ar putea însemna acordarea cu 1000 de credite mai multe decât concurenţa, ceea ce ar genera venituri de...

Vise. Bancherii or să citească ziarele, aşa cum facem cu toţii şi la un moment dat când una din ştiri va deveni mult prea repetată, o vor repeta şi ei. Şi bancherii sunt oameni.

miercuri, 26 noiembrie 2008

Primul faliment răsunător : Gigant Construct

Momentan e doar o ştire dată original de ziarul Gardianul: http://www.gardianul.ro/Falimentul-imobiliarilor.-Criza-financiara-face-primele-victime-printre-constructorii-de-cartiere-rezidentiale-s125037.html.

Oferta în Pallady Towers scăzuse luna trecută cu 1000 de euro.

Conform ştirii din Gardianul, Gigant Construct nu mai poate plăti ratele la un credit de vreo 3 milioane de euro. Nu ştim despre ce bancă e vorba, dar dezvoltatorul părea a fi în relaţii bune cu Alpha Bank şi Credit Europe Bank.

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Ciprian Acatinca se sinucide. Criza începe să arate tot mai urât.

Aflu cu stupoare că s-a sinucis Ciprian Acatincă, patronul ieşean despre care presa spusese în ultima vreme că a înşelat o mulţime de oameni în cadrul Afacerii Mansardelor de la Iaşi, după care s-a internat la Socola pentru a fi declarat iresponsabil.

Paguba totală produsă de firma lui Acatincă era de circa 2 milioane de euro (cum pot să fac emoticonul ăla cu ochii gogonaţi care se vede în Yahoo! Messenger ?!) şi numărul familiilor ieşene păgubite e de vreo 60. La ora actuală pagina web a firmei Rom Consult Group pare a fi "suspendată pentru neplată". Asta în ciuda faptului că din înregistrările de la Ministerul Finanţelor (firma respectivă are CUI 14251657) rezultă că RCG a avut o cifră de afaceri de 4,3 milioane RON pe 2007 şi 4 milioane pe 2006, deci e greu de crezut că n-au 200 de lei să-şi reînnoiască abonamentul anual de găzduire.

Criza intră într-o fază nouă. Cazuri de genul ăsta erau oarecum comune în America prin '30-'31. Este incredibil însă cât de repede s-a ajuns la noi la aşa ceva (recunosc sincer că eu în locul acestui patron eram de mult pe Copacabana, cu un buletin nou!). Abia acum îi înţeleg pe cei care ziceau că România nu seamănă cu nicio altă ţară. Aveau, în felul lor, dreptate: nu, nu seamănă. Strâmbă era concluzia pe care o trăgeau din chestia asta, şi anume: "Staţi liniştiţi la locurili voastre!"

luni, 17 noiembrie 2008

Din nefericire (mică scrisoare către politicieni)

Dragii noştri politicieni şi politiciene,

Ştim cu toţii că, din nefericire pentru noi, pentru acest popor minunat şi aspru încercat de soartă de-a lungul vremilor, care vă suportă de atâţia ani în linişte preferând mai degrabă să dezerteze în masă din propria ţară decât să vă dea pe dumneavoastră afară cu un şut în fund bine plasat, ei bine, ştim cu toţii că din nefericire dumneavoastră aveţi capetele seci. Această secătuire a capetelor dumneavoastră e o faptă tragică, o realitate nefericită pe care o deplângem cu toţii, dar împotriva căreia, din păcate, nu avem ce face: din considerente obiective suntem obligaţi să luăm această secătuire a capetelor domniilor voastre ca pe un dat inexorabil, tot aşa cum soarele se plimbă pe cer de la răsărit la apus şi tot aşa cum ziua urmează întotdeauna nopţii. Nu poţi lupta împotriva vicisitudinilor naturii!

Totuşi, ştiind că pentru dumneavoastră verbul "a gândi" e asociat cu amintiri neplăcute precum: migrene, greţuri, vărsături, dorim să vă scutim de această neplăcută, infamă şi deloc nobilă îndeletnicire a gândirii în ceea ce priveşte consecinţele care ar putea să apară în cazul în care statul ar subvenţiona la grămadă prima achiziţie a unei locuinţe:

  • blocarea totală a construcţiilor noi de calitate;
  • reînflorirea speculei cu apartamente vechi, probabil nu la nivelul (şi nivelurile de preţ) din 2007, dar orişicât...;
  • înflorirea constructorilor ţepari,
...şi dorim să vă propunem ca, în cazul în care vă hotărâţi să daţi vreo lege prin care achiziţia primei case să fie subvenţionată de noi toţi, adică de vistieria statului, în acest caz, aşadar, dorim să vă propunem să introduceţi în textul legii următoarele, pe care, sincer, nu trebuie să le înţelegeţi (explicaţiile sunt oricum date în paranteza fiecărui punct), ci doar să le votaţi cu încredere:
  • subvenţia de stat să se acorde numai pentru achiziţia unei locuinţe construită în ultimii 2 ani de dinaintea achiziţiei (pentru a se încuraja industria de construcţii şi economia naţională);
  • subvenţia de stat să se acorde numai pentru achiziţia unei locuinţe care respectă anumite standarde de calitate şi de mediu (pentru a se încuraja construcţiile de calitate în care să locuiască oameni sănătoşi atât fizic, cât şi psihic);
  • subvenţia de stat să se acorde în paralel cu o actualizare a nivelului impozitelor pe proprietate la un nivel adecvat valorilor de piaţă precum şi cu o sporire a controlului chiriilor la negru (pentru ca statul să aibă cât mai mulţi bani disponibili pentru punctele de mai sus).
Vă mulţumesc. Şi dumneavoastră vă mulţumesc, domnule Tăriceanu, şi dumneavoastră, domnule Vosganian. Şi ţineţi minte: nu e nevoie să înţelegeţi... doar să votaţi.

duminică, 16 noiembrie 2008

Despre status, banii reziduali și viteza de dezbalonare

Datorită lui Renderman avem o imagine clară, matematică, a balonului imobiliar românesc care peste numai câțiva ani va fi recunoscut, fără îndoială, drept cel mai mare bubble speculativ din istoria României și, cine știe, poate unul dintre cele mai interesante bubble-uri speculative din istoria umanității.

Renderman a publicat 2 grafice care fac cât 1000 de cuvinte:

O singură precizare aș avea, și anume legată de întrebarea care dă titlul celui de-al doilea grafic: Cum distingem un bubble? Un bubble nu cred că înseamnă neapărat o îndepărtare a prețurilor față de anumite fundamente. Prețul petrolului de exemplu (în ciuda ultimelor evoluții) probabil va crește din ce în ce mai mult pentru că e o resursă perisabilă, din ce în ce mai rară. Așa cum am mai subliniat pe blog un bubble are un important fundament speculativ-psihologic, în sensul că subiectul bubble-ului este cumpărat de multe ori doar de dragul cumpărării, nu că ar îndeplini o nevoie reală sau că ar deveni din ce în ce în ce mai rar.

Caracterul balonat al pieței din România e indicat, astfel, de un lucru foarte simplu:
  • cu 3,5 milioane de români plecați definitiv în ultimii 6-7 ani în Occident, e ridicol să crezi că fondul locativ (pe care Ceaușescu îl gândise în perspectiva unei Românii cu 25 de milioane de locuitori) va ajunge să fie insuficient. Sigur, există un deficit de locuințe sociale și locuințe de lux în România, dar nu de locuințe în general.
Tocmai din acest motiv toată piața imobiliară din România a fost în ultimii ani o piață de status. Oamenii au cumpărat / construit locuințe nu că ar fi avut neapărată nevoie de o altă locuință, ci pentru că vroiau să dovedească ceva, și anume că "au cu ce". Proprietatea e status. A fi înseamnă a avea și a avea, înseamnă a fi.

Provincialul vroia să se laude la el în sat că fi-su e mare domn la București și are casă. Bucureșteanul vroia să se laude că e mare șmecher și are casă nu știu unde. Etc. Totul e status și îmbățoșare. Așa cum păunii, ca să pară mai mari decât sunt, își umflă penele din coadă, tot așa românii s-au umflat în apartamente de bloc. Proprietatea le-a dat falsul sentiment al apartenenței la o clasă privilegiată, care poate.

Bun. Avem însă o problemă. Dincolo de un status se află alt status. După ce ai luat o garsonieră de 14m2, superofertă, trebuie să ai și un BMW în fața scării și o plazmă pentru rarele momente în care vine un prieten la tine să vadă un meci. Fără astea degeaba ai acces la un rang dacă... nu poți să-ți ții rangul. Și dă-i consum!

În mod normal la câți bani s-au învârtit prin imobiliarele astea carpato-danubiene-pontice ar fi trebuit să asistăm la un declin lent al prețurilor datorită existenței unei oarecare cantități de bani reziduali, adică bani care să provină din tranzacții făcute pe vârf de balon și care să fie acum ascunși prin depozite sau prin seifuri. În loc să se întâmple așa am avut prilejul să asistăm într-un interval de numai 8 luni (februarie-octombrie 2008) la cele mai mari scăderi de prețuri înregistrate într-o criză imobiliară într-o țară așa zis civilizată, pe timp de pace. Mie mi se pare cam de râsu'-plânsu' ca o garsonieră în Dristor - să zicem... - să coste azi 90.000 de euro și peste numai 2 anotimpuri, cu 33% mai puțin, adică numai 60.000! Copilul obraznic al Europei, Riga, a înregistrat o scădere de 37% în cca. 14 luni, deci într-un interval de timp aproape dublu față de cel de aici. Păi de acum în 6 luni la ce ne putem aștepta?! În afară de : "Doamne, ce prost am fost!" ce altceva să mai zică ăla, săracul, care a cumpărat pe vârf de balon și care poate nici nu a apucat să-și amenajeze noul locșor că deja valoarea i s-a redus cu 33%, adică de vreo 5 ori mai mult decât l-ar costa amenajarea!?

Scăderea asta abruptă, nemaiîntâlnită nicăieri în lumea civilizată, începută încă din perioada creditelor relaxate și definitivată acum de noile norme de creditare, arată că sistemul e în realitate golit de banii reziduali. Mai pe românește spus, dacă o bancă a dat 80.000 de euro acum un an lui Gigel, drept credit pentru casă, Gigel a dat mai departe banii ăștia lui Ionel, proprietarul inițial, iar Ionel, care ar fi trebuit să se comporte cât de cât responsabil cu o asemenea sumă, i-a spart mai repede decât ai zice "pește". Ce a făcut Ionel cu banii?... Nu știu... întrebați-l pe el, dar eu bănuiesc că:
  • fie și-a cumpărat o locuință nouă;
  • fie i-a spart pe plazme la toată familia, Nokia Ngage-uri, Iphone și Samsung Omnia;
  • fie i-a spart pe un BMW second (luat dublu decât dacă și l-ar fi cumpărat direct din Germania de la un dealer autorizat second hand), un Smart pentru nevasta și o excursie (cu poze!) la Paris.
Chestii de-astea. Uitați-vă la ce se întâmplă (și) la noi pe piața auto și în retailul de electronice/electrocasnice: dezastru. Încă o dovadă că România este perfect cuplată la ceea ce se întâmplă în afară și România nu e câtuși de puțin, cum le place unor inconștienți să creadă, un caz aparte în economia mondială. Dacia își închide porțile, Emag concediază zeci de oameni, Depozitul de Calculatoare închide zeci de magazine, Flamingo amână investiții. Dealerii auto au început mai recent să vâneze proprietarii de rable, doar-doar or mai găsi pe vreunul să vrea mașină nouă în schimbul rablei vechi. Etc. Este un indicator foarte clar că sistemul e golit de banii reziduali, care ar fi fost atât de importanți în asemenea momente critice. Când băncile au fost forțate să pună frână freneziei cu care dădeau credit oricât, oricui, oricum, visul frumos al românilor a luat sfârșit. Și asta în ciuda faptului că buzunarele le sunt pline. Pline de datorii! De aceea cred că scăderea prețurilor (viteza de dezbalonare) de abia de acum va intra pe o pantă cu adevărat descendentă și mai cred că fundul sacului e atât de jos, încât dacă lași o piatră să cadă... vor trece minute bune până vei auzi chelălăitul unui ecou.

PS: dedicație pentru Olandezu:



Sursa: APIA.ro. Hm. Se vede cam prost. Documentul meu original e aici: http://spreadsheets.google.com/pub?key=pjL6CbMT4qZuy3PKm0FPrdQ

vineri, 14 noiembrie 2008

Guest post: Greşeli care se fac când se vorbeşte despre criză

de Alex Dumitraşcu

Denumirea frecventă de "criza creditelor subprime", este improprie, şi generatoare de confuzii, mutând atenţia asupra sistemului bancar.

În fapt, sistemul bancar, creditarea, nu a fost decât suport de creştere pentru piaţa imobiliară, iar creditele care au intrat în dificultăţi de rambursare/recuperare, au fost creditele imobiliare ipotecare. Criza a fost provocată strict de creditele imobiliare, nicidecum de creditul de consum sau de producţie.

Să vedem prin ce se caracterizează aceste credite ipotecare nesănătoase.

În primul rând prin perioada mare de derulare. S-a ajuns în unele cazuri la credite pe 30 de ani, sau chiar pe două generaţii.

S-a ajuns în aceasta situaţie, deoarece s-a pornit de la o premisă falsă, şi anume de la ipoteza că economia va creşte la infinit, cu un ritm cel puţin constant.

În realitate, istoria arată caracterul ciclic al creşterii economice, iar perioda cea mai probabilă a acestui ciclu în condiţiile geoeconomice actuale, era de...10 ani.

În al doilea rând, gradul de îndatorare mai mare de 50-60%.

Gradul de îndatorare de max. 50-60% din venit, rezulta din observarea "coşului de consum" al principalelor regiuni economice implicate. Acest cos arată un necesar de cel puţin 40% din venit, pentru subzistenţa absolut obligatorie, hrană, energie, transport.

De aici rezultă şi acel preţ "economic corect" al unei locuinţe pentru o zonă economică anume, de care am tot vorbit în ultimul timp, adică de 5-6 venituri medii anuale din zona respectivă, adică 10 ani de îndatorare 50-60%. Remarcăm faptul că piaţa imobiliară a crescut în principal pe seama valorii tranzacţiilor, şi mai puţin pe seama numărului de tranzacţii.

Adică locuinţe cât mai puţine şi cât mai scumpe. Cel puţin în România, aspectul ăsta a fost pregnant. Se vorbea veşnic despre "clasa medie" şi despre cererea care depăşeşte oferta, fără a se studia însă solvabilitatea cererii. În felul acesta s-a creat prin monopolul imobiliar şi prin promovare agresivă, o falsă impresie de piaţă liberă, prin amputarea ofertei în zona inferioară a preţurilor, şi ignorarea cererii în aceeaşi zonă.

Această manevră a indus ideea creşterii iminente şi nelimitate a preţurilor, şi a exacerbat entuziasmul speculativ.

Sistemul bancar a fost prins în angrenaj şi a început să dezvolte creditatea, pe baza unor aşa zise preţuri "ale pieţei" care de fapt erau manipulate aşa cum am arătat mai sus.

Pe baza acestor "preţuri formate prin mecanismul cererii şi ofertei" băncile au făcut evaluarea ipotecilor, ceea ce le-a dus la imposibilitatea recuperării în contextul actualelor dificultăţi de rambursare.

Astfel, aşa zisa "criză a creditelor subprime" nu este altceva decât un efect al crizei sistemice din piaţa imobiliară, nicidecum o criză de sine stătătoare.

Practic, speculatorii din piaţa imobiliară au jucat şi împotriva băncilor, şi împotriva propriilor clienţi. Câştigurile consistente au fost marcate în perioada de creştere artificială a preţurilor, iar valoarea totală a acestora se regăseşte în prezent în cantitatea de bani "lipsă" din sistemul financiar, adică în ceea ce este de fapt criza de lichidităţi.

Vedeţi că într-un fel sau în altul, legea conservării materiei funcţionează şi în economie. În spatele banilor, există totuşi mărfuri şi servicii, pentru asta au fost inventaţi banii, pentru a facilita schimbul acestora. Chiar dacă există variaţii şi speculaţii, fundamentul rămâne.

Aşa că ce lipseşte acum din resursele economiei mondiale, se regăseşte sigur la acei imobiliari care au câştigat în timpul boom-ului. Banii ăştia sunt irecuperabili, aşa că guvernele îi vor acoperi din taxe şi prin austeritate, populaţiile prin diminuarea consumului, băncile prin falimente sau prin irosirea provizioanelor, adică ... recesiune.

Dacă este să dăm o denumire crizei corespunzător cauzelor ei, ar trebui să-i spunem cinstit criza imobiliară mondială.

marți, 11 noiembrie 2008

"...Să ceri maximul cât poate suporta cererea..."

Individul ăsta sintetizează perfect ceea ce s-a petrecut pe piaţă în ultimii ani:

" '...în capitalism regula este să ceri maximul cât poate suporta cererea, nu minimul care îţi asigură profit', apreciază Andrei Sandu, directorul firmei de consultanţă imobiliară Media City." (http://www.zf.ro/companii/articol-3472544/)

Ceea ce-l salvează e faptul că o fi învăţat capitalismul, probabil, pe Dâmboviţa, unde regula s-a aplicat sau se aplică nu doar în imobiliare, ci în multe alte domenii.

vineri, 7 noiembrie 2008

Guest post: Dream Village, satul din curtea fabricii!

...de AristotelCostel

"Dream Village va fi un ansamblu rezidenţial plin de viaţă, de bucuria jocurilor copiilor, deci de spaţii verzi amenajate impecabil", arată developerul proiectului, ENG Internaţional. ENG reprezintă unul dintre cei mai mari importatori de zahăr pentru industria grea, industria uşoară, retail şi sectorul arab.

Sursa: http://www.dreamvillage.ro/despre-noi.html

Astfel, se îmbină zonele de atracţie maximă pentru copii - locuri de joacă special amenajate -, cu alei liniştite şi gazon atent organizat. Întregul ansamblu este astfel proiectat încât să aibă în inima sa o oază de verdeaţă şi de relaxare, mai arată dezvoltatorul.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/dream_village_aduce_672_de_apartamente_in_iasi-29415.html

Cât costă o viaţă în câmpul muncii ieşene bonusată cu o odihnă pe cinste noapte de noapte în visul de mai sus (se poate opta şi pentru demisol!)?

1. Aceste apartamente ar fi trebuit sa aiba intre 60 si 121 mp, iar pretul celui mai spatios apartament era prognozat la 60.000 euro.

Sursa: http://www2.hotnews.ro/pp_articol_16338-Dream-Village-=-un-arab-ascuns-intre-evrei.htm

2. Apartamente de lux - Dream Village - 14 blocuri (demisol, parter şi 11 etaje) - Canta
1 cameră: de la 57.000 euro (cu TVA)
2 camere: de la 82.000 euro
3 camere: de la 99.800 euro

Sursa: http://old.ieseanul.ro/articol/ziar/iasi/au-luat-o-razna/17780/

3. Apartament 2 camere 60mp utili Tip B pret 93.646 euro.(COMISION ZERO!!!)
Sursa: http://www.apartamenteiasi.ro/Dream_Village/plata

Eh, n-a fost să fie ca în studiul de fezabilitate, 60 k Euro pentru 120 mp, dar e bine şi 90 k Euro pentru 60 mp. În fond, scădem 50% din metrii pătraţi şi punem 50% la preţ, aşa că procentele se recuperează!!!

Dacă v-aţi hotărât să cumpăraţi acum un apartament şi nu vă mai puteţi stăpâni setea de imobiliare de lux, efectiv nu ştiu dacă puteţi plăti cu VISA Electron. Poate ar fi mai bine să vă... duceţi la biroul lor de vânzări situat pe strada... căii ferate:


Cred că tot ei v-ar putea ajuta şi cu mersul trenurilor:

Din ce se vede în film, s-ar părea că realitatea a fost trucată! Oază de linişte? Relaxare? De ce au pus în film atât de aproape bloacele de calea ferată... când era atâta tarla după Bahlui? Şi blocul A1 se învecinează la nord, 15 m - calea ferată, est, 15 m - bloc A2, vest, 10 m - râpă, sud, 50 m - râu Bahlui. FOARTE SLABE TRUCAJELE ÎN FILMUL ĂSTA!!! Şi ce era hala aia industrială lângă ceea ce va fi "bucuria jocurilor copiilor"?

Totuşi, eu sper că nu v-aţi pierdut încrederea şi trag nădejde că nu veţi lua în seamă toţi invidioşii care ponegresc investitorii de succes:

"Dream Village" = un arab ascuns intre evrei
Sursa: http://www2.hotnews.ro/pp_articol_16338-Dream-Village-=-un-arab-ascuns-intre-evrei.htm

Bomba Dream Village face ravagii pe piaţă
Sursa: http://www.iasicastiga.ro/anchete-analize-si-reportaje/bomba-dream-village-face-ravagii-pe-piata

Una din cele mai mari investiţii străine în Iaşi e cu un picior în groapă 
Sursa: http://www.iasicastiga.ro/anchete-analize-si-reportaje/una-din-cele-mai-mari-investitii-straine-iasi-e-cu-un-picior-groapa

P.S. Părerea mea... se vorbeşte în articolele astea de 100 de cumpărători, iar de când s-a dat drumu' la şeptel în blocul A1, eu am identificat doar 2 care utilizează curentul electric, deci, MARFĂ, mai sunt apartamente de vânzare!!!

miercuri, 5 noiembrie 2008

Preturile in imobiliarul nou nu scad nici cu pistolul la tampla.

Nu scad. Doar îngheaţă cursul valutar la valoarea de 3,5 RON.

"Green Vista revoluţionează piaţa imobiliară: Sunteti ingrijorat de cresterea ratei de schimb a monedei Euro? Iata revolutia: noi va protejam impotriva cursului instabil al monedei Euro, asigurandu-va ca va puteti bucura de un curs stabil si scazut la valoarea de 3.5 RON." (Sursa)

Şi aţi ghicit, în urma acestei inginerii care practic leagă preţul apartamentelor de leu, nu de euro, indicele BREI nu va da niciodată valoarea "imobiliarului nou" cu minus în faţă. Va da în continuare "bine". Că doar cursul e "îngheţat".

Obama, presedintele SUA

Barack Obama a câştigat alegerile, e oficial. El e noul preşedinte al SUA. Părerea mea e că trăim un moment de o intensitate maximă, ceva se va schimba în America, nu va mai fi aceeaşi.

Obama e văzut ca un reformator. Rămâne de văzut ce, cum şi cât se va reforma din America. În ceea ce priveşte cestiunile imobiliare, iată cu ce fel de om avem de-a face:

  • are de gând să suspende executările silite timp de 90 de zile (şi după aia?!)
  • are de gând să reducă taxele pentru familiile care câştigă sub 200.000 USD pe an (să aibă oamenii bani să-şi plătească toate cele)
  • vrea să reducă taxele şi să acorde stimulente financiare pentru companiile care creează locuri de muncă (nu care cumva ipotecaţii să rămână fără job?)

Toate chestiile astea le-am luat din celebrul filmuleţ electoral de jumătate de oră care a fost difuzat în urmă cu o săptămână. Să-l vedem la treabă...

duminică, 2 noiembrie 2008

7 motive pentru care chiriile vor scadea

Mulţi oameni încă mai speră că actuala "criză" e un soi de îmbolnăvire temporară, un soi de răceală financiară, care va dura un pic, maxim un an, după care toate lucrurile vor reveni la normal (adică preţurile vor reîncepe să crească galopant).

Teoria pe care o tot vehiculez pe blogul ăsta de ceva vreme zice că nu avem de-a face cu o simplă îmbolnăvire, ci cu o boală mult mai gravă, comparabilă cu un cancer sau cu un infarct, o boală din ghearele căreia vom scăpa dar după care viaţa nu va mai fi deloc aceeaşi. Dacă ştiţi, unui om care a scăpat de un cancer sau de un infarct doctorul îi spune: "Nu mai ai voie să bei, nu mai ai voie să fumezi, nu mai ai voie să... să... etc." O grămadă de "nu mai ai voie" care înainte de a se îmbolnăvi făceau parte din tabieturile zilnice. Evident că viaţa nu va mai fi deloc aceeaşi.

De aceea multă lume speră "să-şi scoată pârleala" cu chiriile. Mulţi îşi zic: "las' că îl bag la închiriat, mă scot până trece criza, îl vând după aceea". Despre chirii am mai zis: ele vor avea aceeaşi soartă ca şi preţurile în general. Se pare însă că nu am fost suficient de explicit, de aceea voi trece în revistă 7 motive pentru care chiriile vor scădea... nu că vreau eu, ci că vor ele.

  1. Pe măsură ce tot mai mulţi proprietari vor avea dificultăţi la vânzare, piaţa chiriilor va fi alimentată de un stoc tot mai mare de locuinţe.
  2. Componente cheie ale creşterii economice din ultimii 5 ani - construcţiile, imobiliarele, intermedierile financiare - îşi vor încetini evoluţia (chiar vor intra în declin, vezi imobiliarele, posibil şi construcţiile) şi vor produce şomeri. Bucureştiul are momentan un şomaj de sub 2%. Şomajul are toate şansele să crească spre 4% la anul pe vremea asta, adică suficient cât să nu mai fie o tentaţie pentru orice necalificat să se aciueze pe aici. Vom constata cu surprindere că hoardele de năvălitori care stau ca jaguarii la pândă dincolo de zidurile cetăţii ca să ocupe o garsonieră în Bucureşti se vor face ... nevăzuţi!
  3. În ultimii ani mulţi oameni au cumpărat în rate locuinţe pe care nu şi le permiteau. În mod normal, o familie oarecare cu un venit de 1.000 de euro pe lună nu îşi permite nici măcar cu ajutor de la bancă să cumpere o proprietate de 80-100.000 de euro; dar oamenii şi-au cumpărat. Acum mulţi sunt strânşi cu ratele şi, supriză-surpriză, la serviciu şeful e cam posomorât şi bate un vânt de dat afară! Treaba asta începe deja să se vadă şi se va vedea din ce în ce mai mult. O bună parte din aceste locuinţe cumpărate de oameni care în mod evident nu aveau capacitatea de a se înhăma la credite pentru asemenea valori, va alimenta piaţa chiriilor, pentru că oamenii vor dori să-şi recupereze o parte din rată primind în schimb chirie.
  4. Speculatorii, de-alde Hauge şi Topolinski, dezvoltatorii care vor rămâne cu 35.000 de apartamente în braţe, vor ajunge în cele din urmă să alimenteze piaţa chiriilor.
  5. Obiectiv vorbind, o firmă din Bucureşti nu poate oferi un salariu de start mai mare de 1000-1200 de lei, indiferent de domeniul în care activează. Ori, cam atât e acum chiria unei garsoniere, ceea ce înseamnă că un salariu de start nu poate asigura subzistenţa unui tânăr. Asta înseamnă că firmele din Bucureşti nu pot atrage forţă de muncă nouă, ceea ce înseamnă că nu se vor putea dezvolta. Dacă nu se vor putea dezvolta e de aşteptat să asistăm pe viitor la foarte multe falimente. Cum multe firme ocupă apartamente (sunt "firme de apartament") o componentă importantă a presiunii pe chirii va scădea.
  6. Când piaţa e în contracţie oamenii au tendinţa să amâne momentul achiziţiei până când sunt convinşi că s-a atins bottom-ul. Cum suntem încă departe de bottom, e foarte posibil ca atunci când se va atinge, o garsonieră să poată fi cumpărată cu o rată de 150-200 de euro pe o perioadă medie de creditare. Oamenii vor prefera mereu o rată de 200 unei chirii de 300, deci chiriile vor coborî obligat-forţat sub nivelul minim al ratei. Creşterea generală a preţurilor a fost de altfel şi motivaţia principală a creşterii chiriilor, care au profitat practic de lipsa de alternativă a chiriaşilor (singura alternativă a chiriaşului la scumpirea chiriei era să se bage la nişte rate şi mai mari).
  7. În ciuda bătăliilor BNR cu speculanţii (mai rău ca la Verdun sau Stalingrad, zău aşa...) leul se devalorizează, încet-încet. Cineva care suportă, probabil, o chirie de 450 de euro la un cost al euro de 3,5 RON s-ar putea să nu o mai suporte la un cost al euro de 4,0 RON sau, Doamne-fereşte, 4,5 RON. Ceea ce înseamnă că oamenii vor căuta alternative mai ieftine. Şi le vor găsi, pentru că omul e un animal adaptabil, iar proprietarii vor fi nevoiţi să micşoreze chiria.

Lista rămâne deschisă. Ceea ce rămâne de văzut e amploarea scăderii. Dacă la preţuri am prezis că vor scădea cu minim 50% faţă de vârf, la chirii bănuiesc că scăderea va fi mult mai mică... probabil undeva pe la maxim 25-30%. Şi asta deoarece, de bine de rău, chiriile au fost ţinute în frâu de puterea reală de cumpărare, nu cea dopată cu credite, singurele resorturi ale creşterii fiind creşterea generală a preţurilor (v. paranteza finală de la pct. 6 de mai sus) şi creşterea reală a salariilor.

PS. recitind postul vechi am regăsit un nou şi pertinent argument (8) postat la vremea aia de Marona: "Miile de firme de apartament (central si semicentral) care se vor muta in cladiri de birouri, unde e supraoferta si pretul a cazut (vezi semnele tot mai uriase si dese cu for rent)." După cum ştiţi pe birouri e superofertă şi... continuă să se construiască.

miercuri, 29 octombrie 2008

Din ciclul: "Daca doriti sa revedeti..." sau "Sa nu uiti, Darie!"

Domnul Stobbs de la Creditlink - Rez.ro - Autoo.ro etc. a fericit audienţele mondiale în urmă cu aproximativ un an susţinând următoarea prezentare care mi se pare memorabilă deoarece conţine toate clişeele care circulau la vremea aia pe piaţă.

Stau şi mă gândesc, oare ce speranţe mai pot avea mărunţeii care au investit fără să fie conştienţi că o fac în fază de "overheating", nu de "heating"? Să luăm cazul cuiva care a "investit" 120.000 de euro într-un apartament cu 2 camere în urmă cu cca. 10 luni şi care în ianuarie 2009 vede că investiţia mai valorează doar 75.000 euro (şi încă scade). Să presupunem că bottom-ul se va atinge la o valoare de 60.000 (deci cam 1/2 din "investiţie"). Cum să-i explici coerent unui asemenea om că anii 2003-2007 în care s-au înregistrat creşteri succesive de 2 digiţi au fost, din punct de vedere istoric, o anomalie planetară cu care probabil nu ne vom mai întâlni nici noi, nici copiii noştri? Profeţia mea "doom" este că un apartament care va atinge bottom-ul la 60.000 va reatinge o valoare de 120.000 de euro în minim 15 ani de zile, şi asta numai în condiţiile în care inflaţia la euro va fi constantă de cca. 5% în toată această perioadă şi acel 5% NU va fi un indicator de stagflaţie prelungită! Dacă inflaţia va fi undeva pe la 2-3%, acel apartament va reatinge valoarea de 120.000 abia după minim 25 de ani de la atingerea bottom-ului!

Un cocktail financiar de genul celui întâlnit la nivel mondial până în acest an: abundenţă de bani la nivel mondial + norme relaxate de creditare + psihoză imobiliară (=delir) nu se va mai întâlni prea curând, pentru că nu mai sunt resurse. Nici financiare, nici, mai ales, psihologice. Poate că istoricii viitorului vor reuşi să pună cap la cap anumite fapte şi vor descifra misterul din spatele creşterilor de pe piaţa imobiliară mondială (care s-a gonflat, cum se zicea în The Economist, în acelaşi timp în mai multe locuri de pe planetă). Gurile rele zic că americanii aveau nevoie de bani ca să-şi finanţeze războaiele şi nu ştiau cum să-i tipărească fără să provoace inflaţie în propria ogradă. Poate că Japonia anilor '80 a fost un simplu preambul, o simplă repetiţie în vederea unei piese de teatru mult mai ample. Cine ştie? În orice caz, e o iluzie să crezi că la finalul crizei - în 2009, sau în 2010, sau în 2011... - preţurile vor creşte iar, pac pac, cu 20% pe an, timp de câţiva ani. Chestia asta numai un cioban o poate crede.

marți, 28 octombrie 2008

Realtor.com se reface

Nu prea mă uit eu pe site-urile cu case din SUA, dar am auzit că portalul Realtor.com (cel mai mare site de imobiliare de la americani) tocmai a fost relansat.

Din materialul pe care l-am citit am reţinut următoarele:

  • utilizatorii văd acum cu 40% mai multe proprietăţi decât pe vechiul site;
  • utilizatorii văd cu 12% mai multe fişe individuale decât pe vechiul site;
  • utilizatorii care contactează un agent imobiliar sunt cu 37% mai mulţi decât pe vechiul site;
  • utilizatorii care navighează către site-urile agenţilor sunt cu 10% mai mulţi decât pe vechiul site.

Aha. De ce vă zic toate astea? Nu ştiu, e una din chestiile interesante pe care le-am aflat azi şi care mi se pare demnă de menţionat. 

A doua chestie interesantă pe care mi-a şoptit-o cineva: Cosmopolis se pregăteşte să închidă, sau a închis deja, magazinul de prezentare de la Piaţa Muncii. Ştie cineva ceva? Sau... hm... or fi vândut tot?!

PS: Şi am o vorbă şi pentru Voestalpine, Mercedes, alo, se aude acolo-n spate, investitorii? Domnilor! Iată o superofertă, să nu vă mai plângeţi că n-aveţi pământuri în ţara românească...

luni, 27 octombrie 2008

Scurte

Am promis săptămâna trecută că mai bag o poză şi am uitat. Inglish, plizz: four sale!


S-a încheiat şi sondajul început în urmă cu o lună. Conform voturilor voastre, cele mai credibile bănci sunt:

  1. ING - 28% din voturi (344 de voturi)
  2. Banca Transilvania - 18% (225 de voturi)
  3. BCR - 12% (150 de voturi)
  4. BRD Soc. Gen. - 7% (90 de voturi)
  5. CEC Bank - 6% (73 de voturi)
La coada clasamentului, băncile care se bucură de cea mai mică încredere din partea cititorilor Balonului Imobiliar sunt:

1-2. OTP - 0,3% (3 voturi)
1-2. Carpatica - 0,3% (3 voturi)
3-4. Banca Leumi - 0,9% (10 voturi)
3-4. Millenium Bank - 0,9% (10 voturi)
5. Banca Românească - 1,1% (14 voturi)
6. Credit Europe Bank - 1,15% (15 voturi)
7. Volksbank - 1,5% (18 voturi)

Celelalte bănci incluse în sondaj au obţinut aşa:
  • Alpha Bank - 25 de voturi
  • Unicredit Ţiriac - 27 de voturi
  • ABN Amro / RBS - 31 de voturi
  • Bancpost - 44 de voturi
  • Raiffeisen - 60 de voturi
Sondajul următor va avea următoarea temă: credeţi că factorii implicaţi în decizia de majorare a salariilor profesorilor pot fi acuzaţi de subminarea economiei naţionale?

joi, 23 octombrie 2008

Mercurial imobiliar

De fapt, toţi cei care sperau ca preţurile "să se alinieze" la cele din afară, mai precis din anumite locaţii din afară, nu făceau altceva decât să agite vechea teorie economică a mercurialului.

Nu contează ce, cum, unde şi de ce se vinde: preţurile vor îngheţa peste tot la acelaşi nivel (ridicat, fireşte). Păi asta e ideea de mercurial.

Frumos este că ideea de mercurial chiar se va manifesta în imobiliare, dar nu sub forma sub care îşi închipuie şmecherii. Piaţa imobiliară europeană n-are cum să dea naştere unui mercurial (decât într-o situaţie de monopol, dar nu e cazul). Întrucât mercurialul e de obicei o politică economică impusă de stat, mercurialul se va manifesta acolo unde are statul puterea de a decide: în impozitare. Vom plăti şi noi impozite ca în Vest. Şi o vom face vrând nevrând, fiindcă trebuie să ne aliniem la normele europene.

Momentan în România impozitul pe un apartament construit în "Epoca de Aur" e de câteva zeci de euro. Probabil e unul dintre cele mai mici impozite din Uniunea Europeană, dacă nu cel mai mic. Din câte ştiu valoarea în ţările occidentale e undeva pe la 0.5-1%, ceea ce înseamnă că un apartament normal, pentru clasa medie, e impozitat cu câteva sute de euro.

Acum, închipuiţi-vă că proprietarii din România vor trebui să plătească anual câteva sute de euro impozit. A, şi de la anul se bagă şi asigurarea obligatorie a locuinţei (va fi o sumă modică, dar va fi). Sună a SF, nu? Cine să plătească toate aceste sume? Pensionarii? Salariaţii care vor câştiga ei înşişi câteva sute de euro?

În realitate lucrurile vor sta mult mai simplu. Se aşteaptă anul 2011 şi atunci preţurile vor fi de aşa natură încât valoarea impozitelor nu va reprezenta o povară pentru nimeni, nici măcar pentru pensionari.

sâmbătă, 18 octombrie 2008

(P) Manole va sfatuieste sa cumparati, casele au ajuns foarte ieftine

Dragi cititori, întrucât în ultima vreme anumite persoane au arătat cu degetul către "făuritorii de zvonuri" de pe internet atunci când a fost vorba să nominalizeze cauzele pentru care piaţa rezidenţială are acum mici  probleme, care sunt, cu siguranţă, temporare, mă văd obligat să mă disociez de orice asemenea zvonuri şi vă îndemn cu tot dragul să cumpăraţi acum, cât mai puteţi beneficia de actualele preţuri scăzute, pentru că mâine s-ar putea ca preţurile să difere.

Ar fi păcat de altfel, să nu profitaţi de actuala superofertă. Vedeţi că preţurile nu vor mai sta multă vreme aşa!... dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Mai ţineţi minte poza cu giulgiul Contempo? Ei, în clădirea respectivă au apărut şi frăţiori. Păi nu-i păcat să faceţi grevă?


duminică, 12 octombrie 2008

Cum calculează "specialiştii" cererea solvabilă?

Asta e din categoria "no comment", pentru că ne lasă cu gura căscată:

"In lipsa unor date oficiale, necesarul de locuinte doar din Bucuresti a fost estimat spre exemplu prin raportarea suprafetei totale a cladirilor de birouri, de aproximativ un milion de metri patrati; la o medie de zece metri patrati disponibili pentru fiecare angajat, ar rezulta ca in jur de 100.000 de persoane lucreaza intr-o cladire moderna de birouri doar in Bucuresti - persoane care ar trebui sa aiba macar in proportie de 50% venituri peste media locala si care ar avea nevoie de o noua locuinta."

--

Sursa: Business Magazin

vineri, 10 octombrie 2008

Unde-mi greşeşte profeţia?

Greşeala nr. 1: am presupus (fără să vreau) că situaţia din afara ţării va rămâne stabilă, cam aşa cum e acum, şi corecţia va avea loc doar în România. Evident, m-am înşelat. Ce înseamnă asta? Înseamnă că la fiecare 3 procente de scădere din Europa s-ar putea să trebuiască să punem vreo 6 pentru România. Cu cât situaţia va fi mai albastră în restul Europei, cu atât va fi mai neagră aici.

Asta înseamnă că preţurile pe care le-am avansat în posturile precedente despre profeţie s-ar putea să trebuiască niţeluş revizuite...

Greşeala nr. 2: e legată de nr. 1. Preţurile avansate de mine erau sustenabile dacă piaţa ar fi îngheţat la momentul iunie 2008; dar piaţa nu a îngheţat la momentul iunie 2008, dimpotrivă, a continuat să se deterioreze.

luni, 6 octombrie 2008

"Negative equity"

Tehnic vorbind, "negative equity" e termenul care desemnează situaţia în care Gigel Popescu ajunge să plătească la bancă rate pentru un apartament (sau casă, teren etc. ) a cărui valoare ajunge să fie mai mică decât creditul care trebuie plătit.

În clipa asta, deşi nu avem un indice imobiliar oficial, este un fapt evident că majoritatea celor care au cumpărat prin credit după octombrie 2007 sunt deja pe "negative equity", indiferent de zonă şi de segmentul achiziţiei (jos, mediu, lux). Nici măcar fluctuaţia cursului valutar (de la 3,50 în octombrie 2007 la 3,90 în octombrie 2008) nu mai poate masca evoluţia negativă a "investiţiei". 

Până în vara lui 2009 estimez că vor fi atinşi de "negative equity" şi cei care au achiziţionat după octombrie 2006. Se pare că diferenţa majoră dintre balonul imobiliar românesc şi bubble-urile din alte părţi va fi dată de cantitatea enormă de cumpărători care vor ajunge, asemeni japonezului amintit aici, prizonieri, nu locatari.

Întrebarea e, "ce se va întâmpla atunci?". Unii prevăd că foarte mulţi oameni, când îşi vor da seama că au făcut o investiţie proastă, "vor pune cheile pe masa băncii". Chestia asta sună foarte a l'americaine dar rămâne de văzut dacă într-adevăr se va întâmpla aşa. Alţii zic că lucrurile vor evolua de aşa natură încât banca va veni să-şi ia cheile singură. Cert este că problema înghiţirii pe nemestecate a găluştii fierbinţi începe să-i roadă din ce în ce mai tare pe oameni:

"Ioana", cititor Adevărul, 18 septembrie 2008 : "Eu personal am cumparat anul trecut in august un apartament vechi (nici macar nu are importanta cat de mare si pe cati bani) dupa care au tot aparut zvonuri ca aoleo pica piata imobiliara, scad preturile. Dupa ceva vreme alte articole cu au picat preturile la case, s-au ieftinit casele bla bla. Cert este ca de frica sa nu raman cu un credit la banca neacoperit si cu o ipoteca pe casa de mai mult decat face casa am urmarit si preturile la case si NU AU SCAZUT." Evident că pentru greşeala proprie sunt vinovaţi alţii, misterioşii manipulatori (teoria conspiraţiei are mereu lipici la simplime) : "Sunt niste rahaturi menite sa creeze panica si sa manipuleze preturile. Evident ca daca or sa continue in stilul asta or sa reuseasca sa faca ce vor, asta mi se pare cel mai trist." (v. http://www.adevarul.ro/articole/casele-se-intorc-la-preturile-din-2006/pagina-3.html#comentarii)

Unii ajung chiar să se plângă, pare-se, la pseudo-instituţiile de protecţia consumatorului, precum acest Mirel din povestea relatată de avocatul Iulian Urban: "Mirel s-a adresat echipei de la www.AsistentaPentruConsumatori.ro cu aceasta problema : " Sunt terminat. Am luat credit de la Credit Europe si am cumparat un apartament cu doua camere pe care am dat 89.000 euro. Am platit 12 rate insa acum am ramas socat cand am mers la o agentie imobiliara din cartier si mi s-a spus ca, daca il vand , o sa iau pe el maxim 80000 de euro. Adica daca il vand acum nu imi acopar nici creditul luat de la banca. Daca pretul va mai continua sa scada pretul , cred ca o sa incetez sa mai platesc ratele la banca ca oricum este mai dezavantajos pentru mine sa continui sa platesc rate ... " (v. http://www.urbaniulian.ro/2008/09/18/pretul-apartamentelor-in-cadere-libera-cei-mai-afectati-sunt-romanii-care-au-cumparat-locuinte-cu-credite/)

Om trăi şi-om vedea.

miercuri, 1 octombrie 2008

Dacă vă interesează

Confidenţial, dar să ştim cu toţii:

Property Secrets, cei care în urmă cu un an de zile s-au făcut remarcaţi printr-o lungă înşiruire de prostii pe metru pătrat, caută să angajeze un consultant pentru România, român. Salar atractiv, să cunoască bine piaţa şi proiectele locale, să fie dispus să călătorească.

Oare şi-au dat seama că au nevoie?

sâmbătă, 27 septembrie 2008

Legenda lui Mucius Scaevola (semnal de alarma, NU avertisment, pentru confraţii imobiliari)

În urmă cu vreo 2-3 săptămâni am făcut trimitere în cadrul unui comentariu la următorul articol care se baza pe citate luate din gura lui Bordei Ionuţ (Eurisko):

"Pretul apartamentelor din blocurile si vilele vechi continua sa creasca in ritm ametitor. Se preconizeaza ca, in urmatorii ani, preturile acestora vor creste pina la o valoare de zece ori mai mare decit cea actuala. Adica, ceea ce costa astazi 100.000 de euro poate sa ajunga, in citiva ani, la un milion de euro.

Motivul acestui trend? Iminenta integrare in Uniunea Europeana si de aici, alinierea preturilor inclusiv cele de pe piata imobiliara. Preturile apartamentelor in blocurile vechi sint corecte si vor continua sa creasca, in paralel cu cele ale locuintelor din imobilele noi, cel putin asa cred specialistii de pe piata imobiliara romaneasca.


"Preturile apartamentelor vechi sint acolo unde trebuie sa fie, iar acestea se vor majora in continuare, desi nu se va mai inregistra aceeasi evolutie spectaculoasa de pina acum un an sau doi", spune Ionut Bordei, directorul departamentului vinzari al companiei imobiliare Eurisko."

- 7 plus, 6 iulie 2006 (eu am preluat articolul acum via Hotnews: http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1169552-pretul-locuintelor-inzecit.htm)

Stăteam şi mă gândeam zilele astea, oare câţi tineri şi-or fi luat câte o cotineaţă comunistă în ultimii 2-3 ani, de multe ori cu sacrificii enorme (credit pe 30 de ani, strâns de gât părinţii, socrii etc.), cu credinţa sinceră că investiţia lor se va înzeci în următorii ani?

Mulţi. Foarte mulţi. Acum însă totul se dovedeşte un balon de săpun.

În contextul ăsta nu e de mirare că blogul meu ajunge să aibă un trafic halucinant şi articolele ziarelor care comentează situaţia din piaţa imobiliară ajung să adune zeci, sute de comentarii de la cititori mai mult decât pasionaţi de domeniu. Este clar că în ultimii ani "investiţiile" imobiliare au devenit un sport de masă în România, sport pe care românii l-au practicat cu frenezie... până mai ieri.

Tot în acest context aş vrea însă să fac referire la o legendă din Roma antică care e plină de tâlc în duritatea ei. Legenda lui Mucius Scaevola.

Când regele etrusc Porsena a atacat Roma, romanii, care nu erau prea pregătiţi din punct de vedere militar, s-au gândit că modalitatea cea mai simplă de a respinge atacul e să-l omoare pe atacator. Aşa că l-au trimis pe un tip, Mucius Gaius, să îl asasineze pe regele etrusc. Mucius s-a strecurat într-o noapte în tabăra etruscă şi din greşeală a omorât pe altcineva.

Porsena, furios, a ordonat uciderea lui Mucius. În timp ce-şi aştepta pedeapsa acesta a fost văzut de gardieni cum îşi ţinea cu nonşalanţă mâna dreaptă deasupra focului de tabără, lăsând-o să ardă. Intrigaţi de comportamentul lui Mucius s-au adresat lui Porsena care l-a luat la rost pe prizonier. "De ce îţi arzi mâna? Nu te doare?" La care Mucius i-ar fi răspuns: "Îmi ard dreapta pentru că te-a ratat. Sper ca următorul roman să nu mai greşească aşa cum am greşit eu." Înspăimântat la vederea tăriei de caracter a acestui soldat roman, Porsena l-a întrebat: "Şi mai sunt mulţi 'asasini' care se pregătesc să mă omoare?" Răspunsul lui Mucius a fost: "E o listă cu vreo 300. Eu eram primul. " Porsena a dat ordin imediat ca Mucius să fie eliberat şi trimis înapoi la Roma şi chiar în acea noapte a ridicat asediul, gândindu-se că dacă pe urmele lui mai sunt alţi 300 de asemenea soldaţi romani, cu siguranţă unuia îi va reuşi misiunea. Mucius a devenit un erou legendar al Romei antice şi a fost supranumit ulterior "Scaevola", adică "Stângaciul" - fiindcă rămăsese beteag de dreapta.

Bun, ce vreau să zic cu asta? Păi eu zic că legenda e plină de tâlc. Domnilor imobiliari, nu vă jucaţi cu focul!

Zecile, sutele de comentarii pe care articolele pe tema preţurilor le adună pe internet arată cantitatea imensă de ură care s-a strâns împotriva voastră de-a lungul timpului din partea unei întregi generaţii! Nu vă mai jucaţi cu declaraţiile, că nu e de joacă!

Gabriel Zamfir, de la UNIM, declară public în vădită batjocură faţă de ceea ce se întâmplă în realitate în piaţă:

"Preturile la apartamentele si casele noi nu vor scadea mai mult decat sunt acum in targuri. Cine asteapta sa scada piata ca sa cumpere mai ieftin se inseala. Va cumpara mai scump, sau se va duce catre o oferta capcana si-si va lua teapa. Cumparatori, cautati sa cumparati acum, faceti o analiza, sunt suficiente oferte, uitati-va la istoricul firmei, fiti atenti si cumparati", transmite Gabriel Zamfir." - Hotnews

Ce reacţie trezesc declaraţiile lui Zamfir (una din multele...)?

"de te-as prinde...
ce ti-as mai sifona fata, Zamfire!

Din cauza ca au existat interese s-au dat diverse legi de guverne care te-au ajutat pe tine si pe altii (dupa cum dicta interesul).
[...]
Da-te-n mamica ta [...]
" - comentariul lui Ovidiu, anonim.


Domnilor "lideri" imobiliari, ar fi bine să înţelegeţi că destul de mulţi oameni care fac parte din generaţia tânără vă urăşte urăsc [mersi Elzorab!] mai rău ca pe Ceauşescu. Fiţi responsabili în primul rând pentru voi înşivă şi familiile voastre şi nu mai declaraţi tâmpenii! Astăzi încep să apară reacţii de genul ăsta pe forumuri (=violenţă de limbaj), mâine s-ar putea să vă treziţi în faţa blocului cu cineva "nervos" nu doar din gură, şi o palmă virtuală să devină un sănătos şut în fund real.

Spre deosebire de Ceauşescu nu vă protejează nimeni. Nu uitaţi că v-aţi expus mutrele prin toate ziarele. Case la suprapreţ nu au cumpărat doar tinerii cuminţi care preferă să mănânce margarină pe pâine ca să-şi poată plăti rata ci şi rackeţi de la Craiova sau manelişti din Valea Jiului. La o întâlnire faţă în faţă cu asemenea indivizi s-ar putea să aveţi dificultăţi majore în a le explica noţiuni complicate precum cererea solvabilă, criza financiară internaţională, balon imobiliar, declaraţii de marketing.

Chiar aşa de iresponsabili aţi ajuns, să nu vă mai pese nici de voi?!

PS [în loc de comentariul cu numărul 13:] Da, postul de mai sus e dur. Uitaţi-vă însă ce reacţii încep să apară din partea oamenilor simpli (nu cred că "Ovidiu" ăla o fi vreun politician de top care stă să comenteze articole online) în discuţiile despre piaţa imobiliară. Trăim într-o ţară în care violenţa fizică e la fel de prezentă ca flegma pe care ţi-o iei la stop dacă ai demarat cu 1 secundă de întârziere după ce se pune culoarea verde. În urmă cu câteva zile un om a fost omorât în bătaie într-o gară pentru simplul motiv că a îndrăznit să sară coada la casa de bilete. Femeile din România sunt bătute sistematic şi metodic de un procent important al soţilor lor. Pe zebră rişti să fii făcut terci de vreun handicapat care trebuie neapărat să gonească cu 120 km/h (şi care de obicei nu primeşte nicio pedeapsă). Certuri banale, între vecini sau prieteni, se lasă cu împuşcături (mai deunăzi televiziunile au transmis în direct înmormântarea acelui interlop din Craiova care a fost împuşcat de amicul lui pe care l-a fraierit la cărţi). Etc. Nu zic mai mult. Cine vrea să înţeleagă ceva, n-are decât.

luni, 22 septembrie 2008

Imobiliarii cersesc indurare?

În general sunt calm, dar articolul ăsta m-a umplut de furie.

Carevasăzică dl. Pogonaru cerşeşte, în numele tuturor cretinilor care au umflat cu lăcomie balonul, îndurare.

Personal, nu înţeleg de ce trebuie să salvăm un sector economic dominat de semidocţi cu ghiul pe deget care timp de ani de zile nu au făcut altceva decât să submineze economia ţării prin specula generalizată pe care au impus-o pe piaţă.

Sau, ca să fiu şi mai dur, ce au făcut marii oameni de afaceri din domeniul imobiliar pentru ţară ca să merite să le fie salvat fundul?

De ce nu donează dl. Pogonaru însuşi banii din contractele de sute de milioane cu statul de pe vremea când patrona ECDL-ul? Că şi aşa umbla vorba-n târg că banii ăia erau "mizilic", "distracţie"... grosul venind dinspre BCR.

Unor asemenea luări de poziţie trebuie să li se dea peste bot mai înainte de a apuca măcar să îşi facă auzit glasul.

sâmbătă, 20 septembrie 2008

Prostii despre Bucuresti

Prostia 1. În Bucureşti e nevoie în clipa asta de 200-300.000 de locuinţe.
Contraargumentul a. la prostia 1. Dacă o locuinţă revine la 2 persoane înseamnă că în clipa asta Bucureştiul are 400-600.000 de homleşi. Eu nu-i văd.
Contraargumentul b. la prostia 1. Un asemenea deficit, care se poate măsura în sute de mii de locuinţe, se întâlneşte numai în perioade de război. România nu a mai purtat un război pe teritoriul propriu de 64 de ani.

P 2. Bucureştiul are în realitate vreo 4 milioane de locuitori, care creează o cerere imensă de locuinţe.
C a. 2. Dacă Bucureştiul are 4 milioane de locuitori atunci ar trebui să ofere cam 3,1 milioane de joburi. Adică 60% din totalul joburilor la nivel naţional. Rămâne de aflat în cazul ăsta cine mai lucrează în restul ţării.
C b. 2. Momentan sunt înregistraţi în Bucureşti vreo 18.000 de şomeri. Asta ar însemna, la 3,1 milioane de angajaţi, un şomaj de cca. 0,5%. Aşa ceva se întâlneşte numai în 2 situaţii: într-o plimbare prin pădurea adormită sau în economiile planificate socialiste.

P 3. Preţurile apartamentelor din Bucureşti se vor alinia la nivelul celorlalte capitale europene.
C a. 3. "Celelalte" capitale europene nu au câtuşi de puţin aceleaşi preţuri (piaţa imobiliară nu e mercurial!). Între Monaco, Londra, Budapesta, Copenhaga etc. există mari diferenţe de preţ. Comparat strict cu capitalele vestice, momentan Bucureştiul e peste Amsterdam, Viena, Bruxelles, Berlin şi Lisabona. (v. studiu) Şi peste orice altă capitală est-europeană, exceptând Riga.

P 4. Chiar dacă suferă momentan o corecţie, poate chiar o prăbuşire, pe termen lung preţurile nu pot merge decât în sus, deci imobiliarele rămân o investiţie bună.
C a. 4. Pe termen lung poţi face ceva mai util cu banii decât să-i blochezi în nişte active al căror preţ este posibil să revină la nivelurile maxime înregistrate în iarna 2007-2008. Singura justificare serioasă pentru achiziţionarea unei locuinţe într-o perioadă de spargere a balonului rămâne necesitatea.

P 5 (legat oarecum de P1). În Bucureşti există în clipa asta o cerere imensă de locuinţe. Pe mesele primăriilor sunt 300.000 de cereri de locuinţă.
C a. 5. Şi eu i-am scris lui Moş Crăciun în Laponia că aş vrea un Lamborghini în torpedoul căruia să găsesc un Vertu. Totul moka, ... dacă înţelegeţi ce vreau să zic.

[după o zi, la sugestia unui cititor] P 6 În străinătate nu oricine îşi permite o casă, de ce ar fi în Bucureşti altfel?
C a. 6. Asta e una din imbecilităţile cele mai mari care circulă la ora actuală. "Străinătatea" aceea în care nu oricine îşi permite o casă e formată probabil din Republica Centrafricană, Swaziland, Lesotho, Haiti, Bolivia şi alte asemenea ţări minunate.

Dar în străinătatea spre care pretindem că ne îndreptăm oricine munceşte îşi permite o casă, atâta doar că nu toată lumea îşi doreşte o casă. Dacă vedem milioane de francezi, nemţi, olandezi etc. care stau cu chirie nu înseamnă că toţi ăştia nu îşi permit să cumpere ci că, din diverse motive, nu vor sau nu au motivaţia necesară pentru a cumpăra. Ceea ce este o mare diferenţă! Cine confundă neputinţa de a cumpăra cu lipsa motivaţiei de a cumpăra e un biet oligofren. Repet cuvântul: o-li-go-fren.

Statele Unite sunt chiar dovada clară că oricine, chiar şi cei care nu muncesc, îşi permit o casă. Mai întâi cu credite subprime, iar acum... cu 1 dolar.

Cum îşi pot permite oamenii simpli să cumpere, e altă poveste. Cu credit pe 20 sau pe 30 de ani... soluţiile există pentru oricine. Momentan în România în general, în Bucureşti în particular, soluţiile există doar pentru cei care câştigă cca. 5000 RON / lună. Pentru unul care câştigă 2000 RON /lună, un salariu oarecare, probabil ar trebui inventat creditul pe 100 de ani.

sâmbătă, 13 septembrie 2008

Fantasme imobiliare cu Boc

Din Cluj ţin minte foarte puţine lucruri. Că semăna cu o mică Viena, că avea o stradă lungă şi frumoasă care ducea de la gară până în centru, că Grădina Botanică era mai frumoasă decât asta din Bucureşti şi că la statuia lui Matei Corvin erau săpate nişte gropi.

A, şi oamenii erau foarte liniştiţi. Era pe vremea lui Funar. Pe atunci echipa fanion era U Cluj şi CFR cred că juca prin divizia C.

Între timp clujenii s-au europenizat şi a dat şi-n ei febra imobiliară. Febră care nu se manifestă numai prin temperaturi ridicate şi dureri de cap, ci şi prin:

- fantasme umede: chipurile Cluj-Napoca e "Silicon Valley-ul" României; Emil Boc/Poc/Cioloboc, acest Hercule de buzunar, acest Naim Suleymanoglu al politicii româneşti, dă interviuri imobiliare şi e lăudat ca fiind "unul dintre cei mai puternici politicieni români"; ia uitaţi ce zice Hercule: "Ui ar eibl to ofăr cip uorc fors, not onli cip, băt treinid."; oooo, aaaaaa, Cluj, acest Bangalore al României...; populaţia Clujului se va dubla în următorii ani (acum lămuriţi-mă şi pe mine, populaţia Bucureştiului se face de 4 milioane, Clujul ajunge la 1 milion, în restul României cine naiba mai rămâne?!...); etc.

Clujeni, vedeţi că micul Hercule îşi umflă muşchii şi vă mută râul. "Ui ar going to change dă curs of dă rivăr... Someş rivăr."

Clujeni, dacă nu ştiaţi, micul Boc e al doilea om ca putere din România, după El Presidente Băse. Parol d'onoare, vă zic inglejii ăştia.

Clujeni, cumpăraţi acum, cât mai e timp, că în 2 ani preţurile de la voi se vor dubla. Aşa zice un agent de la Remax. Pentru că, aşa cum zice şi micul Hercule, Clujul va deveni oraşul-cheie al Estului Europei în următorii 10 ani.

Mă rog. La finalul filmului, totuşi, agenţii publicitari se spală pe mâini:

"DISCLAIMER: Obelisk makes no representation and gives no warranty as to the accuracy of the information in this video..."

Fantasma umedă continuă până pe 1 octombrie, când vine Chelsea. Părerea mea e că după ziua de 1 octombrie o să dispară fantasma şi va rămâne doar umezeala.

În rezumat să remarcăm că din ingredientele care au compus filmuleţul comentat mai sus nu lipseşte niciunul din cele clasice pe care le-am expus aici (în urmă cu aproape 1 an):

  • năvălesc hoardele de studenţi;
  • năvălesc hoardele de străini care abia aşteaptă să investească la Cluj, în frunte cu Nokia;
  • Clujul e o piaţă izolată, un mic paradis est-european în care timpul se scurge după legi proprii şi, eventual, nu omul se supune naturii ci natura se supune omului (vezi ce zice Poc Boc despre mutarea râului);
  • există o cerere hămesită, care ar hăpăi dintr-o falcă nu un bloc, două, ci zece blocuri (păi cum să nu, dacă populaţia va ajunge la1 milion în câţiva ani?);
  • etc. etc. etc.
- acum hai să privim un pic realitatea din teren: "Criza face victime în rândul agenţiilor imobiliare clujene" (1 septembrie). Asta e dintr-un ziar, Informaţia de Cluj, care , ca şi fratele mai mare - Evenimentul Zilei - scoate păsărica pe gură şi apoi se face că nu a scos-o are probleme cu arhiva. Linkul original către articol era aici: http://www.informatiacluj.ro/arhiva/208_1069/economic/criza_face_victime_in_randul_agentiilor_imobiliare_clujene. După cum vedeţi, n-a mai rămas nimic din el aşa că, dragi clujeni, îl redau integral aici:

--

Criza face victime în rândul agenţiilor imobiliare clujene

41 de agenţii imobiliare au falimentat în primul semestru al anului la Cluj-Napoca. În comparaţie cu anul trecut, numărul falimentelor a crescut de şase ori. Potrivit jucătorilor, înmulţirea falimentelor este datorată stagnării activităţii pe sectorul rezidenţial şi a lipsei serviciilor imobiliare din partea celor mai multe agenţii imobiliare. Pe de altă parte, această evoluţie este o consecinţă directă a scăderii interesului pentru domeniul imobiliar, a scăderii dramatice a tranzacţiilor cu active imobiliare şi mai nou a problemelor de finanţare.

„Numai în primele şase luni au dat faliment 41 de agenţii imobiliare, ceea ce reprezintă de peste şase ori mai mult decât anul trecut. Deşi s-a construit mai mult, fapt reflectat şi în numărul de firme de construcţii deschise, vânzările din imobiliare merg din ce în ce mai prost”, a declarat pentru Informaţia de Cluj Maria Fomin, director în cadrul direcţiei Registrului Comerţului Central Computerizat Cluj. Potrivit calculelor noastre, anul acesta au intrat în procedura de faliment circa 15% din totalul agenţiilor imobiliare care activau pe piaţa clujeană.

„Era de aşteptat”

Creşterea alarmantă a falimentelor în rândul agenţiilor imobiliare nu este însă o surpriză pentru cei care activează pe piaţa imobiliară clujeană. Aceştia spun că această evoluţie este firească în condiţiile în care cea mai mare parte din agenţiile imobiliare din Cluj erau strict axate pe sectorul rezidenţial – sector care se confruntă cu o scădere a cererii şi că nu ofereau servicii imobiliare în adevăratul sens al cuvântului. „Era de aşteptat ca piaţa să se regleze. Pot fi evidenţiate însă câteva cauze ale acestei evoluţii. Cea mai mare, parte dintre agenţiile care activau pe piaţă erau strict axate pe sectorul imobiliar şi odată cu stagnarea vânzărilor acestea au rămas fără afaceri. În al doilea rând, aceste agenţii de apartament nu ofereau servicii imobiliare ci se rezumau la a citi ofertele din ziar şi a le oferi mai departe clienţilor”, a comentat Doru Lupeanu, directorul de vânzări al agenţiei imobiliare clujene Grup de Lux.

Piaţa imobiliară trece printr-o corecţie

În ceea ce priveşte piaţa imobiliară clujeană, jucătorii spun că schimbarea perspectivei este deja evidentă în piaţă. În comparaţie cu creşterea generalizată a preţurilor din trimestrele precedente, agenţii imobiliari vorbesc despre reevaluarea activelor imobiliare. Ajustările sunt puse şi pe seama incertitudinii generate de evoluţiile mediului financiar internaţional. „Ne confruntăm cu o scădere a tranzacţiilor şi o reajustare a evaluărilor pe de-o parte şi cu o expectativă a jucătorilor datorită noilor norme de creditare impuse de BNR, care vor afecta în mod negativ dinamica împrumuturilor bancare”, apreciază Lupeanu.

Cu toate că datele indică faptul că în Cluj sectorul imobiliar se confruntă cu probleme, activitatea în construcţii îşi continuă avansul. Astfel, potrivit reprezentanţilor Registrului Comerţului Cluj, în 2008 s-a dublat numărul societăţilor comerciale nou deschise care activează în construcţii. „Cu toate că activitatea în domeniul imobiliar a scăzut drastic, construcţiile şi-au continuat ritmul de creştere. Din statisticile noastre rezultă că activitatea în construcţii se menţine la cote înalte, iar numărul societăţilor noi ce au ca principal domeniu de activitate construcţiile s-a dublat anul acesta”, a mai punctat Fomin.


(mulţumesc cititorului care mi-a trimis articolul)

- şi iată ce informaţii ne mai dă şi cititorul nostru "clujeanul":

"spargerea balonului o sa vina mai repede decat se astapta unii
intr-un cartier de la marginea clujui, o tarla frumoasa cu 10 vilisoare la stadiul de "rosu", incepute cu un elan nebunesc acu vreo 7-8 luni, isi asteptau cumparatorii "potenti" ca olandezu, care detineau o suma mai mare de 150000 euroi. Ieri, trecand prin zona, nu am mai vazut din zecile de muncitori decat unul singur care o lalaia pe acolo. -Dom'le, cat e vila...???
-Acuma zice patronu ca e o suta, da daca te intereseaza o da si mai eftin, ca e in faliment, nu a mai platit muncitorii si i-au plecat toti... tre sa dea ratele la banca, si nu a venit nimeni sa cumpere, sa poata plati sefu..."


- şi câte ceva despre mirabilele investiţii din edenica zonă Floreşti: Primele probleme în "raiul Floreşti" (10 septembrie). Aaaa, nimic deosebit. Construcţii îngrămădite, fermă de păsări sub ferestre de lux, construcţii abandonate, finanţare ciuciu, "investitori" care au luat banii în avans la fraieri şi acum nu-şi mai pot respecta promisiunile. Un fleac... i-au ciuruit. Parcă aşa era vorba, nu?

Rezultatul recensământului 2011 va accelera scăderea prețurilor pe piața imo?

Continut video

Loading...