7 motive pentru care chiriile vor scadea

Mulţi oameni încă mai speră că actuala "criză" e un soi de îmbolnăvire temporară, un soi de răceală financiară, care va dura un pic, maxim un an, după care toate lucrurile vor reveni la normal (adică preţurile vor reîncepe să crească galopant).

Teoria pe care o tot vehiculez pe blogul ăsta de ceva vreme zice că nu avem de-a face cu o simplă îmbolnăvire, ci cu o boală mult mai gravă, comparabilă cu un cancer sau cu un infarct, o boală din ghearele căreia vom scăpa dar după care viaţa nu va mai fi deloc aceeaşi. Dacă ştiţi, unui om care a scăpat de un cancer sau de un infarct doctorul îi spune: "Nu mai ai voie să bei, nu mai ai voie să fumezi, nu mai ai voie să... să... etc." O grămadă de "nu mai ai voie" care înainte de a se îmbolnăvi făceau parte din tabieturile zilnice. Evident că viaţa nu va mai fi deloc aceeaşi.

De aceea multă lume speră "să-şi scoată pârleala" cu chiriile. Mulţi îşi zic: "las' că îl bag la închiriat, mă scot până trece criza, îl vând după aceea". Despre chirii am mai zis: ele vor avea aceeaşi soartă ca şi preţurile în general. Se pare însă că nu am fost suficient de explicit, de aceea voi trece în revistă 7 motive pentru care chiriile vor scădea... nu că vreau eu, ci că vor ele.

1. Pe măsură ce tot mai mulţi proprietari vor avea dificultăţi la vânzare, piaţa chiriilor va fi alimentată de un stoc tot mai mare de locuinţe.
2. Componente cheie ale creşterii economice din ultimii 5 ani - construcţiile, imobiliarele, intermedierile financiare - îşi vor încetini evoluţia (chiar vor intra în declin, vezi imobiliarele, posibil şi construcţiile) şi vor produce şomeri. Bucureştiul are momentan un şomaj de sub 2%. Şomajul are toate şansele să crească spre 4% la anul pe vremea asta, adică suficient cât să nu mai fie o tentaţie pentru orice necalificat să se aciueze pe aici. Vom constata cu surprindere că hoardele de năvălitori care stau ca jaguarii la pândă dincolo de zidurile cetăţii ca să ocupe o garsonieră în Bucureşti se vor face ... nevăzuţi!
3. În ultimii ani mulţi oameni au cumpărat în rate locuinţe pe care nu şi le permiteau. În mod normal, o familie oarecare cu un venit de 1.000 de euro pe lună nu îşi permite nici măcar cu ajutor de la bancă să cumpere o proprietate de 80-100.000 de euro; dar oamenii şi-au cumpărat. Acum mulţi sunt strânşi cu ratele şi, supriză-surpriză, la serviciu şeful e cam posomorât şi bate un vânt de dat afară! Treaba asta începe deja să se vadă şi se va vedea din ce în ce mai mult. O bună parte din aceste locuinţe cumpărate de oameni care în mod evident nu aveau capacitatea de a se înhăma la credite pentru asemenea valori, va alimenta piaţa chiriilor, pentru că oamenii vor dori să-şi recupereze o parte din rată primind în schimb chirie.
4. Speculatorii, de-alde Hauge şi Topolinski, dezvoltatorii care vor rămâne cu 35.000 de apartamente în braţe, vor ajunge în cele din urmă să alimenteze piaţa chiriilor.
5. Obiectiv vorbind, o firmă din Bucureşti nu poate oferi un salariu de start mai mare de 1000-1200 de lei, indiferent de domeniul în care activează. Ori, cam atât e acum chiria unei garsoniere, ceea ce înseamnă că un salariu de start nu poate asigura subzistenţa unui tânăr. Asta înseamnă că firmele din Bucureşti nu pot atrage forţă de muncă nouă, ceea ce înseamnă că nu se vor putea dezvolta. Dacă nu se vor putea dezvolta e de aşteptat să asistăm pe viitor la foarte multe falimente. Cum multe firme ocupă apartamente (sunt "firme de apartament") o componentă importantă a presiunii pe chirii va scădea.
6. Când piaţa e în contracţie oamenii au tendinţa să amâne momentul achiziţiei până când sunt convinşi că s-a atins bottom-ul. Cum suntem încă departe de bottom, e foarte posibil ca atunci când se va atinge, o garsonieră să poată fi cumpărată cu o rată de 150-200 de euro pe o perioadă medie de creditare. Oamenii vor prefera mereu o rată de 200 unei chirii de 300, deci chiriile vor coborî obligat-forţat sub nivelul minim al ratei. Creşterea generală a preţurilor a fost de altfel şi motivaţia principală a creşterii chiriilor, care au profitat practic de lipsa de alternativă a chiriaşilor (singura alternativă a chiriaşului la scumpirea chiriei era să se bage la nişte rate şi mai mari).
   
7. În ciuda bătăliilor BNR cu speculanţii (mai rău ca la Verdun sau Stalingrad, zău aşa...) leul se devalorizează, încet-încet. Cineva care suportă, probabil, o chirie de 450 de euro la un cost al euro de 3,5 RON s-ar putea să nu o mai suporte la un cost al euro de 4,0 RON sau, Doamne-fereşte, 4,5 RON. Ceea ce înseamnă că oamenii vor căuta alternative mai ieftine. Şi le vor găsi, pentru că omul e un animal adaptabil, iar proprietarii vor fi nevoiţi să micşoreze chiria.

Lista rămâne deschisă. Ceea ce rămâne de văzut e amploarea scăderii. Dacă la preţuri am prezis că vor scădea cu minim 50% faţă de vârf, la chirii bănuiesc că scăderea va fi mult mai mică... probabil undeva pe la maxim 25-30%. Şi asta deoarece, de bine de rău, chiriile au fost ţinute în frâu de puterea reală de cumpărare, nu cea dopată cu credite, singurele resorturi ale creşterii fiind creşterea generală a preţurilor (v. paranteza finală de la pct. 6 de mai sus) şi creşterea reală a salariilor.

PS. recitind postul vechi am regăsit un nou şi pertinent argument (8) postat la vremea aia de Marona: "Miile de firme de apartament (central si semicentral) care se vor muta in cladiri de birouri, unde e supraoferta si pretul a cazut (vezi semnele tot mai uriase si dese cu for rent)." După cum ştiţi pe birouri e superofertă şi... continuă să se construiască.