vineri, 27 noiembrie 2009

Despre Dubai: a început faza a 2-a a recesiunii mondiale?

Contrar sentimentului public că ştirea zilei de ieri a fost pumnul pe care Traian Băsescu l-a aplicat (sau nu) unui copil, consider că dincolo de porcăria asta care s-o fi întâmplat (sau nu) cândva în 2004, adevărata ştire a fost aceea legată de intrarea în incapacitate de plată a oraşului Dubai.

Dubaiul a fost, cum probabil ştiţi, summa imobiliaria, cu investiţii care au dus la apariţia din neant a unor insule în forme de palmier şi a unor clădiri de dimensiuni gigantice (turnul Burj Dubai are înălţimea unui munte). Iată însă că în prag de 2010 emiratul, sau ce naiba o fi aşezarea asta - oraş, trib, colonie... - se autodeclară în incapacitate de plată şi cere creditorilor săi o păsuire de 6 luni. Nu ar fi nimic anormal, dacă datoria amânată nu ar însuma 80 de miliarde de dolari, care lasă descoperite o mulţime de entităţi financiare europene şi, dacă am înţeles bine, şi americane.

Personal, consider că avem de-a face cu un eveniment la fel de important precum căderea Lehman Brothers de anul trecut (sau izbucnirea crizei subprime din vara lui 2007, care a şi dus la deschiderea acestui blog). Falimentul Dubaiului reprezintă, probabil, falimentul definitiv al economiei de cazinou bazată pe imobiliare de dragul imobiliarelor. De aceea ne priveşte direct şi trebuie să ne temem. Dacă până acum România se putea scuza că "este atinsă de criză", acum este evident că a urmat o direcţie de dezvoltare greşită. Problema e că direcţia respectivă a mai fost urmată, mai mult sau mai puţin, şi de: 

  • ţările baltice
  • Ucraina
  • Bulgaria
  • Ungaria
  • Spania
  • Polonia (chiar dacă polonezii, din punct de vedere tehnic, au scăpat până acum de recesiune)

E de aşteptat, aşadar, o reacţie totală de mefienţă a capitalurilor internaţionale la tot ce se întâmplă în aceste ţări, inclusiv la noi. De aceea mă aştept la un al doilea val al crizei care va fi destul de dur pentru Estul Europei, inclusiv pentru România. În funcţie de această reacţie aşteptată a capitalurilor internaţionale, care probabil vor redeveni prietenoase abia după ce se vor înregistra câteva falimente răsunătoare prin zonă, e posibil să asistăm sau nu la intrarea într-o nouă fază a crizei mondiale (la fel cum falimentul Creditanstalt a declanşat faza a 2-a a crizei din '29).

De aceea putem concluziona că, în ciuda aşteptărilor anumitor politicieni, România nu va ieşi din "criză" când vor ieşi ţările din Vestul Europei (şi pentru că vor fi ieşit ţările din Vest), ci numai atunci când va reuşi să-şi regândească fundamentele economice - din imobiliare în altceva. Defaultul  Dubaiului face ca toată evoluţia României din ultimii 5 ani să se şteargă cu buretele.

Citiţi şi:

duminică, 22 noiembrie 2009

Nimic despre alegeri

Indiferent cine va ieşi preşedinte, eu sunt taaa[...]aare curios să văd de la anul:

  • la cât se va opri şomajul şi ce politici publice vor fi aplicate pentru absorbţia şomerilor şi a viitorilor absolvenţi;
  • cât vor mai rezista băncile, sau cel puţin unele dintre ele, cu bomba sub fund (mă refer la creditele neperformante, fireşte);
  • câte luni va reuşi noul guvern să reziste fără să reducă semnificativ cheltuielile cu personalul bugetar;
  • cât va fi inflaţia;
  • dacă vom avea mişcări sociale din toamna lui 2010, când majoritatea şomerilor din 2009 vor fi scoşi din plată;
  • dacă leul va ajunge 4,5 sau 5 (chestia cu 3,97 spusă de unii cu câteva zile în urmă mi se pare o prostie, câtă vreme economia e 99,99% euroizată şi continuă să se dea miliarde aiurea pe fel de fel pensii şi privilegii);
  • legat de imobiliare, sunt curios să văd unde se vor stabiliza chiriile, pentru că ele vor fi şi indiciul care ne va arăta unde se vor aşeza preţurile;
  • vom avea "mari" corupţi arestaţi?... traşi în ţeapă?... maziliţi?... 

duminică, 15 noiembrie 2009

Ce înseamnă 20 de miliarde de euro?

Andrei Stroescu mi-a trimis următorul text pe care îl consider la fel de pertinent ca şi restul intervenţiile sale făcute pe blog (chiar şi cele în care mă critica, mereu argumentat):

Ce pot însemna 20 de miliarde de euro?

Ce ar putea însemna 20 de miliarde de euro pentru un singur stat? Pentru statul Român de exemplu?

Ar putea însemna câte 2.000.000.000 (2 miliarde) de euro pentru 10 direcţii de dezvoltare (de exemplu pentru 10 ministere prioritare).

Ar putea însemna câte 1.000.000.000 (1 miliard) de euro pentru 20 de direcţii de dezvoltare (ministere, agenţii, institute, instituţii).

Ar putea însemna câte 200.000.000 (200 de milioane) de euro pentru 100 (sau câte 100 de milioane de euro pentru 200) de entităţi economice, politice, financiare, de afaceri sau de orice alt fel.

Ar putea însemna câte 20.000.000 (20 de milioane) de euro pentru 1.000 de entităţi pecum cele de mai sus, sau pentru 1.000 de oameni, persoane fizice.

Ar putea însemna câte 2.000.000 (2 milioane) de euro pentru 10.000 de persoane juridice sau fizice.

Ar putea însemna câte 200.000 de euro pentru 100.000 de persoane juridice sau fizice. Sau ar putea însemna câte 100.000 de euro pentru 200.000 de oameni.

La situaţia de vârf de bulă imobiliară, ar fi putut însemna 200.000 de locuinţe a 100.000 de euro pentru 200.000 de oameni. Ar fi acoperit necesarul de locuinţe la nivel naţional?

La situaţia de acum, când se găsesc locuinţe la 50.000 de euro ar însemna 400.000 de locuinţe pentru 400.000 de oameni. Ar acoperi necesarul de locuinţe la nivel naţional?

Ar putea însemna câte 20.000 de euro pentru 1 milion de oameni. La o cerere de 1.000.000 de locuinţe, pentru 1 milion de oameni, s-ar putea obţine un discount de volum astfel încât o locuinţă să coste 20.000 de euro? (la Braşov există ofertă de garsoniere noi la 26.000 euro cu TVA cu tot). Ar acoperi cifra de 1 milion de locuinţe necesarul la nivel naţional?

Ar putea însemna câte 10.000 de euro pentru 2.000.000 (2 milioane!) de oameni. Câte o maşină de 10.000 euro (de exemplu Skoda Octavia Tour) pentru 2 milioane de oameni. Nici nu cred că ar fi cerere pentru atâtea maşini (şi nu neapărat Skoda Octavia Tour în particular, ci orice fel de maşini în general).

Ar putea însemna câte 1.000 de euro pentru 20 de milioane de oameni. Cam cât populaţia României. Cu alte cuvinte, dacă împrumuturile publice ale României pentru următorii ani ajung la suma de 20 de miliarde de euro, asta înseamnă aproximativ câte 1.000 de euro pentru fiecare român, de la bunicii care au trecut suta de ani, până la bebeluşii de câteva clipe. Cum nu s-a pus problema ca fiecare român să primească câte 1.000 de euro, asta nu poate să însemne decât că fiecare român va avea de plătit în următorii ani câte 1.000 de euro + dobânzile aferente. Da, e vorba de fiecare român. De mine, de tine, de părinţii noştri, de bunicii noştri, de copiii noştri, de nepoţii şi strănepoţii noştri, de fiecare om care trăieşte în clipa de faţă în România sau va trăi în următorii ani, indiferent de vârstă, sex, religie, rasă, opinii, dorinţa de a face sau nu ceva, de fapt indiferent de orice criteriu la care v-aţi putea gândi.

Ar putea însemna câte 100 de euro pentru 200 de milioane de oameni, sau câte aproximativ 27 de euro pentru 731 de milioane de oameni, adica populaţia estimată a întregii Europe (în 2005), conform Wikipedia.

Ar mai putea însemna câte 10 euro pentru 2 miliarde de oameni sau câte 2 euro pentru 10 miliarde de oameni. Să zicem că întreaga omenire este destul de aproape de cifra asta...

În fine ar mai putea însemna câte 1 euro pentru 20 de miliarde de oameni. Nici măcar nu suntem atâţia pe întreaga planetă şi va mai dura destul până vom fi atât de mulţi.

În concluzie, România a împrumutat bani (sau urmeaza să o facă) cât să dea la fiecare (fiecare!!!) locuitor al ei câte 1.000 de euro, de la cel mai tânăr până la cel mai bătrân. Cât să acopere probabil întreg necesarul de locuinţe la nivel naţional, sau cel puţin o bună parte din el (în condiţiile în care cumpără direct, nu construieşte). Nu se va întâmpla acest lucru, însă cu siguranţă fiecare roman, de la cel mai tânăr până la cel mai bătrân va avea de plătit datoria facută şi în numele său de statul Român, cei 1.000 de euro plus dobânzile aferente. În aceste condiţii am o singură întrebare: eu, soţia şi copilul meu pe ce dăm banii ăştia? Avem dreptul să ştim...

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Dreptul la replică

Am văzut aici:

http://www.imopedia.ro/run/2009/11/un-nou-sport-national-aruncarea-cu-noroi-in-agentii-imobiliari/

că un personaj foarte supărat pe viaţă se plânge că pe blogul ăsta nu ştiu ce agenţi imobiliari nu au avut nu ştiu ce drept la replică, nu ştiu când.

Din câte ţin eu minte - dar poate m-o fi lăsat memoria, cine ştie - comentariile au fost 99% din timp libere. Deci oricine putea să dea replici cui dorea, până se sătura. Dacă totuşi cineva simte nevoia să dea un anumit drept la replică, n-are decât să mi-l trimită pe adresa oficială a blogului şi să spună şi ce anume i-a cauzat. Până acum însă nu am primit niciodată nimic.

Rezultatul recensământului 2011 va accelera scăderea prețurilor pe piața imo?

Continut video

Loading...