sâmbătă, 30 mai 2009

Leul sub control

Chiar azi am asistat la o discuţie tv între dl. Bogdan Chirieac, dl. Adrian Vasilescu şi dl. Pogea.

Dl. Vasilescu a ţinut să ne asigure că oricine vorbeşte de un euro la 5 lei "minte" şi că nimeni nu poate face niciun fel de previziuni cu privire la curs. Cu alte cuvinte, leul e sub control. Dl. Pogea i-a asigurat pe pensionari să fie liniştiţi, că pensiile vor veni la timp. Avem bani.

Să înţelegem, aşadar, că problema din aprilie s-a depăşit. Aşa ne anunţase dl. Boc. "Nu am fost departe de un asemenea moment [de a nu mai putea plăti pensiile şi salariile bugetarilor]. Am depăşit momentul, vârful acela, sper să nu mai apară altul. Dar am făcut eforturi, am echilibrat, am plătit salariile şi pensiile la timp, cu banii pe care îi avem în buget, cu prevederile bugetare", a spus Boc pe la începutul acestei luni (sursa).

Ok. Atunci de ce au apărut în luna mai pensii date în bancnote noi, cu serii succesive?

[informaţie preluată de pe forumul lui Alex şi verificată de mine personal cu pensiile celor pe care-i cunosc]

joi, 28 mai 2009

Niscaiva incertitudini

Trei sunt nelămuririle mele mari legate de programul "Prima Casă". Poate ne lămureşte userul Bejan, care pare să scrie cu degetele-i portocalii direct din Palatul Victoria.

1.  Cine şi cum va inventaria creditele date prin, sau în cadrul, sau sub pălăria programului "Prima Casă"? O să existe undeva vreo agenţie de stat care va număra până la un miliard de euro şi va ţine socoteala pe un răboj şi va anunţa oficial naţiunea când s-a consumat miliardul? Creditele "Prima Casă" vor fi centralizate undeva, în contractul de creditare se va spune: "ăsta e un credit Prima Casă", sau nu? Cât de transparentă va fi toată treaba?... să ştie şi fraierul de bobor ce, cum, cât, până când şi pentru cine. Nu de alta, dar una bucată de miliard de euro revine cam la 50 de euro pe cap de valah. Personal aş fi curios să ştiu pe ce se duc banii mei.

2. Cât de morală este participarea în acest program a unor bănci băgate până în gât în imobiliare? Sunt bănci care au susţinut în ultimii ani niscaiva investiţii imobiliare care se cam pregătesc de finalizare şi de fluierat a pagubă. Nu dau nume, să nu se interpreteze aiurea, dar le ştim cu toţii. Mă întreb şi eu: nu e pericol de suveică pe banii prostimii (including me)? Sau e ordin de la stăpânire ca băncile alea să nu înregistreze pierderi, că altfel ne ia mama dracului pe toţi?

Ca să fiu mai explicit: banca XYZ, să zicem Marmorosch Bank, îl finanţează pe Gigi Duru Construct să ridice un bloc cu 50 de locuinţe. Îi dă 5 milioane de euro pe treaba asta, Gigi trebuind să-i înapoieze în anul de graţie 2009, sau 2010, mă rog... pe acolo. Gigi Duru Construct a terminat blocul, dar cumpărători, ciuciu. Aşa că există pericolul ca Marmorosch Bank să rămână cu o gaură de 5 milioane de euro şi cu blocul inutil în braţe. Aici intervine statul, ţoc-boc, cu garanţiile lui. Cum necum, din pământ din iarbă verde, se găsesc 50 de inşi care să cumpere blocul în cauză, evident cu credite de la Marmorosch Bank. Gigi răsuflă uşurat, vinde apartamentele, dă băncii tainul, îşi reţine profitul şi dispare în ceaţă. Iar Marmorosch Bank, în loc să rămână cu o gaură de 5 milioane şi un beton inutil, imposibil de valorificat, va rămâne cu 50 de credite garantate de stat, risk free. Dintr-o situaţie considerabil de disperată, banca iese, hocus-pocus, considerabil de întărită.

3. Şi dacă nu se deblochează nimic, care e planul B?

marți, 26 mai 2009

Ce trebuie făcut pentru deblocarea pieţei imobiliare?

La câteva zile după ce guvernanţii au anunţat stupizenia cu sprijinirea creditelor subprime, o inventariere scurtă a reacţiilor declanşate de treaba asta arată că opinia publică nu a înghiţit găluşca (de natură electorală sau cum va fi fiind ea).

Mie începe să-mi semene mai degrabă a intenţie pokeristică, a cacealma ieftină încercată de Boc. De atâta vreme s-a tot spus pe blogul ăsta că statul va sări în ajutorul clientelei; mişcările începute în decembrie 2008, când primăriile de sector din Bucureşti au început să achiziţioneze apartamente (noi) de pe piaţa liberă păreau să confirme intuiţia noastră. E posibil însă ca în clipa asta să fi devenit clar tuturor că primăriile nu au puterea financiară de a răscumpăra tot ce s-a construit aiurea şi să se încerce păcălirea băncilor după o strategie de genul: "Daţi banii! Să moară mama dacă ăştia nu vă plăteşte! Pe cuvântu' meu!".

Cine le garantează însă bancherilor că promisiunile guvernului Boc vor mai sta în picioare peste un an, sau după ce este lichidat stocul de locuinţe care zac nevândute la ora actuală? E un lucru mai mult decât evident că guvernul Boc este un simplu apendice al lui Traian Băsescu, şi dacă Băsescu nu este reales în toamnă, Boc se va evapora de pe scena politică. Odată cu promisiunile sale.

Problema pieţei imobiliare, aşa cum s-a spus pe blogul ăsta încă din primele posturi, din toamna lui 2007, e una legată de solvabilitate. Nu ai piaţă câtă vreme cererea nu e solvabilă. Nu criza a îngheţat piaţa imobiliară, pentru că piaţa e îngheţată din martie 2008 şi criza a venit abia în toamnă, ci solvabilitatea redusă a clienţilor. La un moment dat preţurile ajunseseră atât de rupte de fundamente (salariile reale şi productivitatea românilor) încât nimeni nu mai putea cumpăra "prima casă" (first time buyerii se epuizaseră). Ori, dacă nu ai first time buyeri, cumpărători de "prima casă", nu ai nici cumpărători de a doua casă ("upgradişti", cum li se spune popular) şi implicit nici cumpărători de locuinţe nou construite. În martie 2008 schema Ponzi şi-a epuizat resursele. Prin programul "prima casă" guvernul pare că a înţeles problema principală, şi anume absenţa din piaţă a "first time buyerilor", dar în prostia lui îşi închipuie că o poate rezolva trăgându-i de păr în sus către preţuri pe cumpărători, aşa cum se scoate baronul Münchhausen din băltoacă, nicidecum lăsând preţurile să se coboare către puterea de cumpărare a cumpărătorilor.

De aceea marea problemă a jocului de poker practicat de Boc e că nu rezolvă problema fundamentală: corelarea preţurilor cu fundamentele. Şi din cauza asta orice "credit cu garanţie" nu ar fi decât o mare ţeapă pe care băncile şi posibilii clienţi şi-ar trage-o singuri. În clipa în care preţurile locuinţelor muncitoreşti, populare - apartamentele de bloc, casele de mahala - vor fi iarăşi corelate cu veniturile reale ale publicului lor ţintă, "first time buyerii" vor putea reintra la cumpărare, banii vor reîncepe să circule natural, fără "ajutor binevoitor" din partea statului, iar piaţa imobiliară se va relansa. Până atunci rămâne cum am stabilit.

miercuri, 20 mai 2009

Programul "Prima casa", subprime pe banii statului

Guvernul nostru o comite iar ca la Turtucaia şi anunţă cum se va desfăşura şi ce va însemna programul "Prima casă", un adevărat subprime pe banii statului.

Îmi place că Boc e foarte sincer: "Prin acest program dorim să îi sprijinim în mod direct pe toţi cei care se află în faţa achiziţionării primei case. Ştim ce dificultăţi există. Fie nu există banii necesari pentru plata avansului, fie uneori nu există salariu suficient pentru a-ţi putea plăti ratele la bancă."

Altfel zis, acest guvern de descreieraţi vrea să-i ajute să-şi cumpere case pe unii care:

  • nu sunt capabili să economisească (ok, şi atunci, cum naiba ar fi capabili să plătească ratele băncii?!);
  • au salarii mici, deci sunt slab calificaţi profesional şi social, deci nu prea sunt "creditabili" din principiu.
Pentru ajutorarea acestor două categorii există modalităţi mult mai simple şi mai practice de acţiune:
  • băncile pentru locuinţe - pentru cei dispuşi să se ajute pentru a fi ajutaţi, economisind activ;
  • reconversie profesională, cursuri de calificare, servicii de educaţie pentru cei slab calificaţi, care să fie ajutaţi astfel să se perfecţioneze şi să-şi găsească nişte joburi mai bune.
Un vechi proverb chinezesc spune: "Dacă vrei să-i faci un bine, dă-i omului undiţa şi învaţă-l s-o folosească, nu-i da peştele." Alde Boc promite exact peştele. Deh, vin alegerile.

Să presupunem, totuşi, că năstruşnicia asta chiar e serioasă. Cine va avea de câştigat?
  • în primul rând, dezvoltatorii cu averile blocate: la o primă vedere, dintr-un miliard de euro şi cu valoarea maximă a garanţiei de 60.000 de euro, se vor acoperi în jur de 20-25.000 de tranzacţii. Cam câte apartamente "noi" or să zacă goale la anul pe vremea asta "de la Nistru pân'la Tisa" (mă rog, e o figură de stil). Hm, a naibii potrivire...
  • în al doilea rând, băncile: vor putea da credite riscând foarte puţin (doar 20% din valoarea împrumutului, dacă am înţeles bine, adică doar 12.000 de euro la un împrumut de 60.000)
Cine va avea de pierdut?
  • noi toţi: după ce creditaţii subprime se vor trezi "proprietari", vor capota în 2 timpi şi 3 mişcări, băncile vor încasa imediat garanţia de la stat, iar noi vom rămâne să plătim gaura dată statului;
  • IMM-urile, pentru că din fondurile destinate lor se doreşte finanţarea aiurelii; asta înseamnă că relansarea economică se amână pentru la anul (şi la mulţi ani!);
  • piaţa imobiliară în ansamblul ei: invazia bruscă a pieţei cu o masă de subprimeri şi degrevarea băncilor de riscurile presupuse de 80% din împrumut, va face ca executările silite să devină normă şi băncile să-şi permită să accepte chiar şi oferte de 21% din împrumutul acordat pentru a-şi acoperi pierderea generată de un credit neperformant. Cu alte cuvinte, dacă o bancă a acordat unui asemenea subprimer 45.000 de euro ca să-şi cumpere un apartament de 55.000 de euro, atunci când îl va executa silit îşi va permite să vândă apartamentul chiar şi cu 10.000 de euro pentru a-şi recupera paguba. Restul de 35.000 vor veni de la Stat. În condiţiile astea, ghici ciupercă în ce direcţie o vor lua preţurile? Vorbim acum de prăbuşire? Aveţi răbdare! Se pare că nu am văzut încă nimic!
Ce nu se va întâmpla şi care vor fi efectele nefaste?
  • nu se va "relansa" sectorul construcţiilor: niciun dezvoltator nu va mai fi aşa de tâmpit încât să înceapă proiecte rezidenţiale; cin' s-a fript cu ciorbă, suflă şi-n iaurt; băieţii deştepţi vor încasa banii şi ne vor trimite bezele de pe Coasta de Azur;
  • se vor încuraja corupţia generalizată şi moriştile dezvoltator-bancă: să presupunem că Popescu - dezvoltator - are la vânzare 5 apartamente în valoare de 80.000 de euro bucata. Apartamentele se achiziţionează cu 20.000 avans şi 60.000 - împrumut. Popescu îşi cheamă 5 nepoţi, pe care îi trimite la Bancă să ia credite; Banca se cunoaşte cu Popescu şi le dă creditele; Popescu încasează 300.000 de euro şi scapă de apartamente; creditaţii pun cheile pe masa băncii şi îşi bagă picioarele; banca ia de la stat 240.000 de euro şi apoi scoate la vânzare cele 5 apartamente, preţ de pornire - 18.000 de euro; elegant, Popescu le cumpără pe toate cu 90.000 de euro. La final, Popescu rămâne cu 5 apartamente şi cu 210.000 de euro în buzunar, banca bagă 300.000 de euro şi scoate 330.000 (mai frumos ca la bursă, ce mama dracului...), iar statul rămâne cu o mare gaură de minus 240.000 de euro.

Zău aşa, nici măcar Boc nu cred că e atât de prost încât să accepte o asemenea aiureală. Spuneţi-mi că e doar încă o porcărie electorală din şirul celor începute în toamnă.

Update 22.05: între timp au apărut şi alte amănunte, semnalate prima oară în comentarii de userul Bejan: guvernul le pune băncilor două condiţii, avans de maxim 5% şi dobânzi mici (v. aici). Dacă treaba cu dobânzile mici e de înţeles - asta îşi doreşte oricine! - avansul ridicol de 5% ne dovedeşte clar că guvernul Boc vrea să sacrifice un miliard de euro pentru a organiza o piaţă de stat subprime care să salveze de la înec amicii din imobiliare.

marți, 19 mai 2009

Scurte şi iluzii

Interviul ăsta de pe DailyBusiness e tot cu mine. Curioşii pot afla un pic mai multe despre mine.

Pe de altă parte, se observă timid că bate un vânt de primăvară pe ici colo în ştirile imobiliare. Iluzii. Aseară n-am avut ce face şi am calculat câţi bani ar fi necesari pentru cumpărarea tuturor locuinţelor disponibile pe Rezidenţial.Net numai pentru Bucureşti şi împrejurimi. Mi-a ieşit o sumă de minim 1,58 miliarde euro (cu TVA inclus). O sumă apropiată, aşadar, chiar de cea pe care se zice că băncile care au creditat circoteca imobiliară - cele greceşti şi austriece - au scos-o din ţară în ultimele luni... Şi atunci, vorba lui Adrian Panaite, de unde atâţia bani?

vineri, 15 mai 2009

2 Românii

Constat cu satisfacţie că în urma crizei România nu mai e doar una, ci a devenit de 2 ori mai mare, mai frumoasă, mai bogată. În ritmul ăsta de amoebă în curând vom deveni cea mai ţară din Europa.

Prima, e România politicienilor, a policianiştilor şi a celor prostiţi de ei, care vorbeşte nonşalant despre depăşirea punctului critic al crizei, stabilizarea economiei, stabilizarea confortabilă a leului, reluarea creditării etc.

Cealaltă e România celor care şi în clipa asta îşi pierd locul de muncă, se chinuie să găsească vreo idee de afaceri într-o piaţă în care nu mai mişcă nimic şi nu reuşesc să se consoleze cu stabilizarea leului la 4,2 pentru că veniturile lor sunt la jumătate sau la sfert faţă de cele din urmă cu un an.

miercuri, 13 mai 2009

Se apropie era falimentelor răsunătoare

Primul pe listă, grupul Ultra Pro Computers, despre care a scris şi presa de azi. Altădată lideri pe piaţa de distribuţie IT&C, acum soţii Funghină rezistă cu greu asaltului creditorilor. Dar care ar fi legătura cu zona imobiliară?

"Intre timp, s-a schimbat totusi ceva la nivel de management: in acest moment, Cristian Fughina, presedintele grupului, spune ca nu mai e implicat aproape deloc in afacere, intreaga activitate de conducere fiind coordonata de Alina Fughina.

„Eu mai sunt doar actionar“, spune Cristian Fughina, care acum se ocupa mai mult de investitiile imobiliare ale familiei. Cei doi detin proprietati si dezvoltari pe care le estimeaza la cateva zeci de milioane de euro – „sub 50, insa“, dupa cum afirma Alina Fughina. " 

- Money Express, 9 octombrie 2007.

Cauza oficială e scăderea pieţei de IT&C, dar o asemenea scădere a avut loc şi în la începutul lui 2006 şi nu a murit nimeni.

marți, 12 mai 2009

Ce ne transmite China?

China export slump dampens economic optimism

Că mai e drum lung până departe...

PS. Mă scuzaţi că scriu şi intervin mai rar, dar cred că tematica "balonului" s-a epuizat. A, cu o mică excepţie. Urmează prăbuşirea preţurilor la spaţii comerciale.

miercuri, 6 mai 2009

Să râdem "cu" sau "de" doamna Udrea?

În timp ce al nostru onor. minister al turismului cheltuie o valiză de bani pe imnuri, "brending" avansat de ţară şi alte mizerii pompoase de genul ăsta, austriecii sunt mult mai pragmatici. Pur şi simplu bagă în cutiile poştale ale inamicului pliante cu mesajul "Vacanţe în Austria". Pliantele conţin poze frumos colorate, texte scrise impecabil în limba inamicului şi diverse informaţii utile, cum ar fi, de exemplu, adresele web de unde inamicul se poate informa în limba proprie ce şi cum cu austriecii ăştia (v. www.austria-inferioara.info şi www.austria.info) .


Faza asta îmi aduce aminte de următorul desen animat:



...unde "turistul" e Tom, madam Udrea şi camarila din jurul ei sunt "marele profesor" Jerry iar ăla mic cu chiloţi albi, care găseşte cele mai simple, normale şi ieftine modalităţi de a-l îmblânzi pe Tom, sunt austriecii.

Rezultatul recensământului 2011 va accelera scăderea prețurilor pe piața imo?