Clauză secretă sau manipulare ieftină?

Pe 23 martie a.c. am pus următorul comentariu la postul "Prea mulţi minus dau prost la popor?"

"Limestone, banii aceia doar nu se vor duce instantaneu în vistieria băncilor. Ei vor rămâne la BNR şi vor ajuta BNR-ul să apere leul pentru ca băncile să-şi poată repatria profiturile fără să producă un şoc prea mare în economia noastră. Mai mult, băncile îşi vor permite acum să şi scape de activele toxice, pentru că statul va avea suficienţi bani să le răscumpere. Şi datornicii vor rămâne în continuare datornici la stat. Va fi ca şi cum după 4-5 ani de investiţii frenetice, băncile vor trage concluzia că au făcut investiţii proaste, dar nu-i nimic, guvernul se va oferi să le acopere aceste investiţii proaste creând un fond de răscumpărare, cu condiţia să mai investească pe aici şi în anii următori, după ce trece criza.

Planul ăsta cu crearea fondului de răscumpare a creditelor imobiliare proaste nu e utopic, e preluat direct din cercul celor care au lucrat la programul de guvernare PD-L. Nu mai ştiu care e starea ideii acum, dar nu m-ar mira să o aud pusă în practică peste câteva luni."

Repet ca să înţeleagă toată lumea: ideile subliniate mai sus circulau în toamnă printre economiştii din jurul PD-L care pregăteau programul de guvernare şi care, tocmai pentru a-şi definitiva programul, proiectau diverse scenarii pentru 2009. Evident că în programul de guvernare nu s-a spus nimic despre aşa ceva, pentru că s-a mers până în ultima clipă, până în clipa prezentării bugetului în parlament, pe varianta optimistă, conform căreia în România criza va fi minoră, vom avea creştere economică pozitivă şamd.

Iată însă că revista Capital ne sugerează azi "o ipoteză şoc": "Clauză secretă în acordul cu FMI - Guvernul se obligă să preia creditele neperformante ale băncilor" . Adică exact ceea ce spuneam eu în urmă cu 10 zile.

Întrebarea mea însă e dacă avem de-a face cu adevărat cu o "clauză secretă" sau cu o manipulare ieftină, mai ales că la revista Capital ştim cu toţii că tutore e domnul Ionuţ Popescu, economist apropiat de cercul PD-L, deci, teoretic, promotor al acestei idei chiar şi în lipsa acordului cu FMI. Cum se face că o asemenea "ipoteză-şoc" apare în premieră tocmai în Capital?!

De ce trebuie să ne punem această întrebare? Pentru că, odată semnat acordul cu FMI, cu toată secretomania din jurul lui (Boc ţine o şedinţă de guvern cu uşile închise, guvernatorul se întâlneşte cu parlamentarii tot cu uşile închise...) diverşi "oameni de bine" şi "economişti competenţi" pot invoca în voie fel de fel de "clauze secrete" care să mascheze de fapt acte de corupţie în toată regula. Sub pretextul clauzei secrete, se dau niscaiva şpăgi şi şpăguţe acolo unde e cazul (mai ales că e an electoral) şi se transformă nişte pierderi certe într-un profit gras, pe spinarea poporului român. În tot acest timp prostimea e amăgită cu "reluarea creditării", stabilizarea pieţei imobiliare, "Moş Crăciun va reaprinde focu' imobiliar duminica viitoare", "staţi liniştiţi la locurili voastri" şi alte minciuni de acest gen. Păi o re-naţionalizare în domeniu va face ca valoarea activelor pentru care unii s-au îndatorat pe 30 de ani (datorii care nu se vor prescrie!) să se apropie viguros de 0! Nu 10.000 de euro, nu 20.000, ci direct: zero!

Nu neg că o asemenea cerinţă ar putea fi anexată acordului cu FMI, dar trebuie să recunoaştem faptul că e nevoie să ştim clar care sunt cerinţele FMI, pentru a putea delimita pe viitor acţiunile legitime ale autorităţilor de actele de corupţie. Ştiind ceea ce ştiu că s-a discutat în toamnă, articolul din Capital mi se pare mai degrabă începutul unei manipulări al cărei scop final va fi, într-adevăr, preluarea activelor toxice de către stat.

Tocmai de aceea guvernul trebuie să ne spună care (şi dacă!) sunt anexe secrete la acordul cu FMI, pentru ca noi, cetăţenii pe care îi guvernează, să ştim ce ne aşteaptă. În caz contrar, guvernul României îşi pierde orice legitimitate în faţa cetăţenilor săi, împotriva intereselor cărora, în mod evident, guvernează.