duminică, 16 ianuarie 2011

Optimism

Bine v-am găsit în 2011!

Ne aflăm, cumva, la antipodul lunii august 2007, când am început să scriu acest blog. Atunci, toată lumea deborda de optimism. De la şoferii de taxi până la primul-ministru, toţi credeau că în viitorul apropiat situaţia personală a fiecăruia se va îmbunătăţi îndoit, împătrit, înmiit.

Acum e exact pe dos. Dacă stai de vorbă cu un câine vagabond sau cu vreun consilier al primului ministru, toţi vor spune că luminiţa de la capătul tunelului nu se vede. Ei bine, eu cred că se înşală.

O vorbă din bătrâni zice să te temi când toată lumea are curaj şi să ai curaj când toată lumea se teme. Mă rog, mai prozaic spus, "să cumperi când toată lumea vinde şi să vinzi când toată lumea cumpără". Sau ceva de genul ăsta.

Există lucruri bune care se petrec chiar acum, sub nasul nostru. Bunăoară, cu fiecare zi care trece, ne apropiem de sfârşitul guvernării Boc. Din vară, cel puţin teoretic, se intră în linie dreaptă. După ce guvernul ăsta de idioţi o să dispară, optimismul va reveni în rândul forţelor productive din ţara asta, începând cu micii antrepenorii şi terminând cu marii investitori.

Preţurile activelor au scăzut şi scad în continuare. E un motiv de optimism. Înseamnă că încet-încet vor reveni în orizontul puterii de cumpărare a marii mase a oamenilor, ceea ce înseamnă că o anumită parte a economiei îşi va putea relua activitatea.

Să vedem şi cum se vor mişca lucrurile în afara României. Nu mă aştept la nimic bun din partea celor două superputeri: SUA şi China, dar nici nu cred că vom asista la vreun dezastru în acest an.

Din partea americanilor, nu mă aştept să aibă probleme cu datoriile (cum zic unii). Aşa cum au tipărit până acum o cantitate imensă de dolari, o pot face şi de acum încolo. Şi părerea mea e că o vor tot face, câtă vreme o să extragem petrol (vreo 40 de ani de acum încolo). Prin 2050 mai vedem ce se va întâmpla cu americanii şi dolarul lor minunat, dar astăzi adevărata problemă în America e şomajul, care se pare că nu va coborî nici la 31 dec. 2011 sub 9%. Însă fiinţa umană e adaptabilă. Dacă s-a obişnuit românul cu România, nu văd de ce nu s-ar obişnui americanul de rând cu un şomaj de 9%. Principalul e ca între 2 joburi să-şi poată cumpăra Ipad-ul preferat...

Chinezii? De ani de zile se aşteaptă ba dezumflarea bulei imobiliare, ba a celei bursiere, ba a economiei chineze în sine. Realitatea e că noi nu înţelegem China şi că în China lucrurile sunt diferite. E comunism (măcar teoretic). Ori, ultima dată când o naţiune comunistă a devenit unul din liderii mondiali, URSS-ul în 1945, şi-a păstrat poziţia timp de câteva decenii. Sincer să fiu, cu importul masiv de tehnologie din ultimii 20 de ani, de fapt prin şparlirea tehnologiilor naţiunilor avansate, chinezii cred că au premisele unui viitor mult mai bun decât al URSS-ului în 1945.

Despre prostiile cu destrămarea zonei euro n-are rost să comentez. Astea sunt petarde lansate de peste ocean.

Mai degrabă vom putea asista la şocuri simbolice din partea unor entităţi de tipul Wikileaks. Acestea însă nu pot fi decât benefice, pentru că adevărul nu poate fi decât benefic.

Aşa că, în lipsa unui posibil şoc extern, nu văd de ce nu am fi optimişti pentru România. Atenţie, sper să nu înţelegeţi din asta că aş fi, asemeni unora, de părere că dacă iese Vestul din criză ieşim şi noi. Nicidecum. Dar sunt de părere că dacă în Occident şi în China nu se va întâmpla ceva rău (un nou Lehman Brothers?) nici noi nu avem de ce să ne temem.

Toată lumea e pesimistă, ceea ce e un semn bun. Poţi cumpăra mai ieftin anumite chestii (nu vă gândiţi la ... imobiliare - de exemplu, dacă eşti şomer, poţi cumpăra mai ieftin servicii de recalificare profesională, sau dacă ai nişte mici economii, poţi cumpăra mai ieftin nişte acţiuni la un fond de investiţii), poţi angaja mai ieftin anumiţi oameni şi, în general, poţi dezvolta mai ieftin anumite produse. Şi iată, la ora asta a mai trecut o zi din penibila guvernare Boc. Cum să nu fii optimist?

29 de comentarii:

Marian spunea...

Am inteles. Cloacele o sa creasca la un moment dat. Da' cand? Si la ce pret se opresc din cadere? Ca deja am atins profetia de acum 3 ani.

cristian dogaru spunea...

da, muuuulte motive de optimism....datoriile care au generat criza sunt tot acolo, la privati...la state, sunt mai mari....pietele au urcat pe seama banilor Fed..la un moment dat se sparge si bula asta...somajul e peste tot mare iar inflatia incepe sa muste....cresterea dobanzilor, previzibila de altfel, va face ca statele sa caute surse noi de umplere a deficitelor, deci vom avea taxe mai mari....iar taxele marite, alaturi de preturile mari la energie ne vor arunca in recesiune din nou...sa fim optimisti!

cristian dogaru spunea...

PS: Manole, ai gresit postul....asta era bun in martie 2009....ar fi anticipat bine "dead cat bounce" ce urma sa vina...acum e nimerit pentru un "bull trap"....

Manole spunea...

Dragilor, nu care cumva să credeţi că mă refer la "cloace". "Cloacele" sunt pa, s-a închis subiectul, şi cine n-are de gând să înţeleagă că fenomenul aberant din anii 2006-2008 nu se va mai produce prea curând, n-are decât să-l aştepte pe Moş Crăciun până îi creşte barba. Asta unu la mână. Doi, şi ce să facem, Cristian Dogaru, să ne tăiem venele sau să ne aruncăm de la balcon? :) Cel puţin în domeniul meu de activitate anul 2011 se anunţă a fi cel mai bun dintotdeauna (hm, şi nu vorbesc de... "executări silite"). Eu sunt optimist. Recunosc că la ora actuală trebuie să mă lupt pentru viziunea mea cu (aproape) toată lumea, inclusiv soţia mea, care e primul meu critic şi zice că dimpotrivă, apocalipsa bate la uşă.

cristian dogaru spunea...

pai draga Manole, nu cred ca ti-ai taiat venele nici in 2009....nu o sa ti le dai nici la vara chiar daca se schimba perspectiva...vei cauta alternative, noroc cu partea mai rationala a familiei tale care sa dea o mana de ajutor...

dcg spunea...

Manole, sotia ta e Flavian? :)

Unknown spunea...

Felicitari!, daca poti sa fii optimist.

Eu nu sint. Zilele trecute am stat la masa cu 5 persoane, fiecare pina in 30 de ani. Si toti vroiau sa-si cumpere apartament. Aparent 90 de mii este un pret rezobabil; la fel si creditul pe 30 de ani.

Daca se mai string vreo 2 ca iei, e iara-si bula-ntreaga. Din nou. In conditiile astea, eu cred ca mai va pina sa iesim din criza...

Manole spunea...

Claudiu, eu ştiu 2 familii de tineri care şi-au luat anul trecut (în 2010) apartamente de peste 100.000 euro. Pe credit, fireşte. Cele 2 familii au venituri binişor-bine peste 10.000 de RON. Eu personal, dacă aş mai avea 30 de ani şi aş avea venituri care să-mi permită să economisesc 20.000 de euro pe an, aş trăi modest şi aş face altceva cu banii, astfel încât până la 40 de ani să nu mai fie nevoie să muncesc. Dar, fiecare face ce-l taie capul. Sunt banii lor, e tinereţea lor, e treaba lor.
Plus că revenim la discuţia de la început: poate că ai auzit tu 5 inşi zicând că 90.000/30 de ani li se pare un deal rezonabil, dar câţi sunt solvabili? Vrabia mălai visează.

mobutu spunea...

Pesimist este un cuvânt greșit în cazul de față.

Este vorba de REALISM. Asta se întâmplă, suntem realiști iar motive pentru optimism sunt foarte puține sau chiar deloc.

Flavian spunea...

Definitii.. definitii... :)

Eu cred ca ceea ce face Manole se cheama denial, ca de naivitati a cam trecut de mult vremea.... ;)

I-am indemnat mereu la optimism pe speriatii care viseaza numai "apocalipse" dar asta nu inseamna ca trebuie sa cadem pe panta cealalta.

Am fost printre primii care vorbeam de criza economica pe aici, atunci cand unii inca isi bateau capul cu imobiliarele.

N-ar trebui oare sa va intrebati asa cum zicea si CD oare... ce s-a schimbat de atunci ? :)

BlacKat spunea...

Manole cred ca incearca sa ne spuna ca pt el, personal, situatia e roza: pare-se ca are bani de achizitii (altfel bucuria legata de pretul mic al unor bunuri nu ar fi justificata). Plus ca, daca este angajator, da, e vremea lui: poate lua acum cel putin doi oameni bine calificati pe care ii poate stoarce mai mult decit acum doi ani, asadar, practic, poate obtine munca a aproape trei oameni de-acum 4 ani pe banii pe care atunci ar fi anagajat unul singur. Pt noi, cei care muncim pt altii cred ca viata se vedem mai... verde-cacao. Oricum, si in timpul Marii Crize au fost oameni care au facut urias de multi bani (aroganta cu aprinsul trabucului cu bancnota de 100 de dolari de pe atunci pare-se ca dateaza :)

Victor spunea...

Criza, schmriza. Taica'meu a avut la tara doua purceluse, Criza, pe care a taiat'o de Craciun, si Revenirea, care se pregateste pentru aprilie sau cam asa ceva. Daca ne tinem de treaba terminam cu Criza in cateva luni, si, daca tot nu se indreapta lucrurile, mizam pe Revenire. In your face, Basescu!

Unknown spunea...

Manole, ce anume ai face cu banii daca ai putea sa pui deoparte 20.000 pe an? In 10 ani, cu 20000 economisiti pe an nu poti sa te asiguri pentru tot restul vietii. Banii astia se mai si devalorizeaza. E clar ca 20000 de acum nu mai au aceeasi valoare cu 20000 de peste 10 ani. La banca nu poti sa ii tii pentru ca dobanda nu iti acopera nici macar inflatia. Sa "investesti" in diverse companii pe bursa acum este o necunoscuta mai mare decat jocul la ruleta. Asadar, daca ai putea da tu exemplu de cum ai putea sa te "aranjezi" pe viata dupa 40 de ani din aceasta suma, sunt dispus sa le ascult si sa tin cont de ele in cazul in care o sa reusesc sa strang constant aceasta suma anual.

ioan spunea...

http://www.money.ro/ce-apartamente-s-au-scumpit-in-ianuarie-si-cu-cat_826276.html

Manole spunea...

Alina: ca sa trăieşti decent într-un orăşel de provincie din Romania nu ai nevoie de mai mult de 400 de euro / lună. Serios. Şi aşa va fi şi peste 30 de ani - pot să pun pariu cu oricine chiar în clipa asta.

Acum, împarte 200.000 de euro la 400 şi vezi câţi ani poţi trăi, presupunând ca faci prostia de a ţine banii, pe măsură ce-i economiseşti, la saltea. Că dacă nu-i ţii la saltea şi te comporţi omeneşte, adică îi ţii la bancă sau chiar ai curaj să-i investeşti în nişte fonduri mutuale (nu ceva complicat, să zicem un fond de obligaţiuni) eu zic că după 10 ani vei avea binişor mai mulţi, şi nu chiar aşa de monstruos devalorizaţi de inflaţie, că doar nu o să-i ţii în dolari zimbabueni.

În plus, chiar dacă să zicem că după 40 de ani nu vrei să te pensionezi, vei avea suficient capital ca în momentul de vârf al vieţii, adică la 40 de ani, să începi un business beneficiind atât de experienţa profesională acumulată până atunci, cât şi de un capital consistent, fără a depinde de bănci. Pentru România 200.000 de euro capital de start-up e ceva incredibil - şi aşa va fi şi peste 30 de ani.

Cel mai prost lucru e să-ţi blochezi viitorul pe 30 de ani legându-ţi libertatea de alegere de nişte pereţi de beton. Dar, repet, fiecare face ce vrea. Unii pot alege ca la 40 de ani să respire aer curat, să trăiască într-un orăşel curat şi să scrie poezii. Alţii, să facă o afacere şi să devină "proprii stăpâni". Alţii, să tragă la jug în continuare în speranţa că urmaşii lor vor aprecia betonul-moştenire. Fiecare face ce vrea.

AristotelCostel spunea...

Optimism

"Soaring commodity prices (food, energy,...) should remind us of 2008. It was indeed in the six months preceding Lehman Brothers and Wall Street’s collapse that the previous episode of sharp increases in commodity prices was set. And the actual causes are the same as before: a flight from financial and monetary assets in favour of “concrete” investments. Last time the big players fled the mortgage market and everything that depended on it, as well as the U.S. Dollar; today they are fleeing all financial stocks, Treasury bonds and other public debts. Therefore, we have to wait for a time between Spring and Autumn 2011 for the explosion of the quadruple bubble of Treasury bonds, public debt, bank balance sheets and real estate (American, Chinese, British, Spanish,... and commercial), all taking place against a backdrop of a heightened currency war."

Only players who have undertaken, even painstakingly, even partially, to adapt to the new conditions generated by the crisis will be able to hang on; for the others, chaos is at the end of the road.

cezar spunea...

Alina: ca sa trăieşti decent într-un orăşel de provincie din Romania nu ai nevoie de mai mult de 400 de euro / lună. Serios. Şi aşa va fi şi peste 30 de ani - pot să pun pariu cu oricine chiar în clipa asta..

Asa e, Alina, Manole are dreptate. Cu 400 pe luna poti plati o chirie in provincie, intretinere, haleala, tzoale, asigurari, masina, concedii, cheltuieli medicale. Poti chiar creste un bebe.

Oricum, daca nu in Brasov, macar in Kuala Lumpur ori Ulan Bator, parerea mea.

Manole spunea...

Cezărel, exemplul meu nu se adresa unei persoane cu standarde aşa de avansate ca tine.

Bunăoară, să zici despre Braşov că e orăşel. Eu ziceam că poţi trăi decent într-un orăşel. Bine, dacă habar n-ai să-ţi faci un buget, nu mă îndoiesc că şi o sumă de 4300 de euro pe lună se va dovedi incapabilă să-ţi acopere cheltuielile din buricul... Măcinului.

Unknown spunea...

Cezar, cred ca ai fost ironic cand ai dat exemplu Kuala Lumpur. Daca ai fost sau ai fi pe acolo ai vedea ca nu suporta comparatie nici macar cu Bucurestiul daramite cu un orasel de provincie. Cat despre Brasov, il poti introduce lejer in categoria oraselor mari din Ro, pe langa asta fiind si unul dintre cele mai frumoase orase din tara (parere proprie).
Revenind la cei 400 eur, sunt de acord ca se poate trai decent cu ei dar in conditiile in care ai o locuinta a ta. Ori, la 30 de ani, sa reusesti sa strangi 20000 eur pe an si sa mai si ai o casa toate pe forte proprii e cam greu. Apoi mai e o problema: banii astia, daca ii faci, ii faci in Bucuresti acum. Nu ii faci intr-un orasel mic. Sa te muti intr-un orasel mic peste 10 ani dupa ce ai stat in Bucuresti, mi se pare cam peste mana.

Unknown spunea...

Un comentariu pertinent.
La noi proprietarii de active imobiliare sunt atat de optimisti ca au si crescut preturile. Deci, cum este cu activele ieftine?
http://cafeacutaifas.blogspot.com/2011/01/orgasm-imobiliar.html

cezar spunea...

Manole draga, e mai ieftin sa traiesti in Bucuresti decat in Macin. Cu exceptia cheltuielilor locative.

Ar fi totusi o rezolvare, nu cred ca Alinei ii va surade. Casa in orasel mic si curte cu hectarul agricol. In acest fel, mincarea va fi mai ieftina ca in Bucuresti.
Vor creste in schimb costurile cu manichiura Alinei, zic eu.

La noi proprietarii de active imobiliare sunt atat de optimisti ca au si crescut preturile. Deci, cum este cu activele ieftine?

Inca sunt ieftine, stai linistit. Totusi, nu indeajuns de ieftine sa merite cumpararea (cele noi).

Flavian spunea...

nu ai nevoie de mai mult de 400 de euro / lună. Serios. Şi aşa va fi şi peste 30 de ani - pot să pun pariu cu oricine chiar în clipa asta.

Ia alege tu care 30 de ani vrei din graficele astea: Valoarea banilor - material cu poze

De euro n-are rost sa vorbim, ca nici nu are saracul asa istorie lunga. Eventual putem sa ne facem idee daca-l comparam cu marca germana in vremurile ei de glorie: Germany’s hyperinflation

alex.dumitrascu spunea...

@
Flavian

Stii sa spui ce s-a schimbat din 2008 pana acum?

Flavian spunea...

aaa.. mai nimic ?

cam aceiasi "economisti" sustinand cam aceleasi idei si asteptand rezultate diferite.. cum zicea cineva, asta este definitia... ghici cui ? :)

alex.dumitrascu spunea...

Te intrebam de economie nu de 'economisti".

Radu M Rusu spunea...

Manole are dreptate cu economiile.

O investitie conservativa (obligatiuni de stat sa zicem) tine pas cu inflatia, deci daca pune deoparte 200k euro, chiar daca euro isi pierde din valoarea reala, valoarea ramane.

Si daca traieste 40 de ani dupa pensie, tot ii raman lejer 5k pe an (din nou, cu presupunerea ca dobanda de abia acopera inflatia).

Deci 400 euro pe luna, plus inca 200 euro la sfarsit de an pentru Craciun/Revelion.

Si cand zic euro, ma refer la moneda tare, "germana". Probabil ca Romania nu va adera niciodata la euro, cel mult daca tarile PIGS se vor rupe de nemti (sau nemtii de ei) si sa faca un "euro light".

La fel cum batranii in oraselele mici din America pot trai linistit cu o pensie de $600 pe luna, la fel se va putea si in Romania. In oraselele din America dezindustrializate, tinerii pleaca, populatia scade, si case bune pot fi cumparate cu $20-30k. Deci daca la fel se intampla in Romania, Manole isi va putea cumpara o casa (cu hectarul aferent) cu maxim 10% din fondurile de pensie.

Anonim spunea...

Care criza imobiliara?
Nu e nici o criza.
E de fapt un lucru foarte bun ca preturile apartamentelor si a terenurilor sa scada.

Detalii aici :

http://octaraduro.wordpress.com/2011/01/26/care-criza-imobiliara/

cezar spunea...

Am inteles. Cloacele o sa creasca la un moment dat. Da' cand? Si la ce pret se opresc din cadere? Ca deja am atins profetia de acum 3 ani.

Aia cu 300 ?

:)

Esther spunea...

Soacra mea aproape că m-a omorât, m-a dat afară din casă de multe ori, soțul meu a vrut mereu să semnez un ardei de divorț, totul pentru că nu am putut să rămân însărcinată, până l-am cunoscut pe Dr. DAWN ACUNA, Acest doctor Ea a promis că mă va ajuta după ce i-am explicat situația mea și chiar acum vreau să-i mulțumesc Dr. Dawn pentru că s-a ținut de cuvintele ei. În acest moment, soacra mea și soțul meu mă iubesc atât de mult. Sunt insarcinata, totul datorita Dr. Dawn acuna, contactati-o daca aveti dificultati sau situatii proaste chiar acum.
*Dacă vrei să-ți schimbi soacra.
*Daca vrei sa ramai insarcinata.
*Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
*Dacă vrei ca vraja să fie activă.
Si etc.
Scrie-i pe Whatsapp: ,{ +2348032246310 }

Rezultatul recensământului 2011 va accelera scăderea prețurilor pe piața imo?