Eu am inceput acest blog ieri, pe 26 august, cu o însemnare în care am încercat să leg "bubble"-ul românesc de cel european, care a început deja să fâsâie. Iată că după numai două zile, o ştire similară explodează în ziarele româneşti din 28 august (phiu!... că mult le-a mai trebuit):
România Liberă: În Europa, casele se ieftinesc
Gândul: Preţurile apartamentelor vechi au crescut cu 50%
Hotnews: The Telegraph - Preţurile locuinţelor scad pe pieţele europene, tendinţa ar putea ajunge şi în România
Evenimentul Zilei: România, cartierul de lux al UE
Cotidianul: Preţurile locuinţelor încep să scadă pe pieţele europene
Ziarul Financiar: Piaţa imobiliară europeană intră în declin
Atac: Criza creditelor imobiliare ameninţă şi România
etc.
Alooo! Presa! S-a auzit, în fine, până la dvs., sau vă pregătiţi să schimbaţi macazul?
Pe mine mă distrează mai ales asigurările pe care le dau unii şi alţii în articolele de mai sus cum că în România nu se poate întâmpla, nu va fi criză, mai e loc de creştere, banca naţională a fost foarte prudentă în politica de creditare etc.
Domnilor agenţi! Haideţi să nu ne mai ascundem după deget! Criza va lovi şi în România, pentru simplul motiv că dacă o familie medie, cu un venit de 1000 de euro, dă 100.000 de euro pe un apartament aici, nu are altă şansă peste 25 de ani, când îl va termina de plătit, decât să fie o familie medie cu un salariu de cel mult 2000 de euro (că doar nu e nimeni aşa de prost încât să-şi închipuie că salariul mediu al unei familii medii din România va fi la fel ca în Germania sau Franţa!), tatăl va fi bolnav de inimă de la stresul zilnic, mama la fel, iar copiii ce se vor naşte vor fi loviţi de boli respiratorii datorită atmosferei poluate. În rest, puteţi face dumneavoastră ce calcule vreţi. Oamenii înţeleg mult mai uşor când e cazul "să dea cinstea pe ruşine" şi să lase baltă matematicile superioare ale economiştilor de duzină, pe principiul faptului că "fuga (din România) e ruşinoasă, dar e sănătoasă" .
Şi hai să punem problema mult mai brutal: să luăm capitala statului african Burkina Faso, Ouagadougu. O casă în Ouagadougu cu curte de 300 de metri pătraţi costă 50.000 de euro. Un chilipir, nu-i aşa? Şi totuşi câţi dintre dumneavoastră aţi da 50.000 de euro ca să trăiţi în Ouagadougu?! Ceva îmi spune că foarte puţini, poate chiar nimeni. Fiindcă valoarea proprietăţii nu e dată de... media mondială a preţurilor (ce legătură e între oportunităţile, condiţiile de viaţă, sistemul social din Ouagadougu şi cel din Londra?!), ci de ceea ce oferă locaţia respectivă. 1000 de calcule matematice nu vor putea justifica altfel decât aşa cum un scamator scoate un iepure din pălărie concluzia că în Ouagadougu casele sunt ieftine. Ori, acelaşi lucru se poate spune şi despre România. "Analiştii" noştri trebuie să înţeleagă că în imobiliare preţurile mondiale nu tind spre nivelare, ci dimpotrivă, spre diferenţiere, la fel cum preţul unui Rolex nu va fi niciodată la fel ca preţul unui ceas Pobeda. Dar, ca şi în cazul FNI, oamenii sunt îndemnaţi să se culce pe urechea matematicii. Somn uşor!
PS. într-o însemnare viitoare voi scrie şi despre marele secret al pieţei imobiliare româneşti: că preţurile mari sunt numai pentru proşti. Şmecherii ştiu să vâneze locuinţe pentru ei şi copii lor la preţuri de 3-4 ori mai mici decât preţul pieţei. În tot acest timp, pulimea e hrănită continuu cu zvonuri despre "cât de mici" sunt preţurile în cea mai poluată capitală europeană, devenită recent polul căldurii europene în lunile de vară. Normal, sistemul trebuie să absoarbă bani!
luni, 27 august 2007
Hopa! Si ziarele vuiesc: se ieftinesc casele in Europa
Scris de Manole la ora 22:53
Cuvinte cheie: balonul imobiliar, presa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
12 comentarii:
La mentinerea preturilor pe piata din imobiliare din Romania nu cumva contribuie si AGENTIILE IMOBILIARE prin agentii sai.
Acestia normal doresc un comision cat mai mare si procedeaza la fel ca tiganca din piata care prefera sa i se strice rosiile decat sa le dea la un pret acceptabil de catre cumparator.
Manole draga si eu vreau sa imi cumpar o locuinta insa in Timisoara.
Sunt excesiv de scumpe(ap. cu 2 camere conf. II 45000-50000E pe la periferie cel mai ieftin, ap. 3 camere min. 60000E cu parchetul din anii '70 bloc fara acoperis ci cu bitum --tampesti de cald vara)si propietarii nu ar lasa nimic si mai degraba mor decat sa dea mai ieftin(unii dau anunturi deja de 1 an 1an si ceva :) si nu au vandut).
Daca tu stii vreo smecherie cum sa imi cumpar o locuinta mai ieftina te rog fa-mi un bine!
Da, Chris, stiu si vei afla chiar din postul meu viitor: Gherila shopping: cum sa cumperi mai ieftin ceea ce e ridicol de scump.
Cel mai bun post de pana acum...Felicitari
Imi pare bine ca am gasit pe net blogul tau. De un an si ceva ma cert cu toata lumea in privinta apartamentului pe care ar trebui sa mi-l cumpar. Dupa cum e firesc banii nu ii am toti ci doar o mica parte pentru un avans . Insa nu pot sa imi permit sa platesc un credit de enspe ori ca un berbec si ca atare prefer sa astept cu toate ca pierd bani dandu-i pe chirie. Daca poti scrie ceva si despre chiriile in bucuresti. Vreau sa stiu o parere avizata si despre acest subiect. Multumesc
intr-o tara in care poti vedea un anunt de genul: "vand gars. cf. 3, rahova, 16mp, superlux, ocazie, 30.000E" nu merita sa cumperi nici o proprietate
Asa cum preturile din Romania nu se compara cu cele din Burkina Faso, tot asa preturile si fenomenele existente pe piata imobiliara din Romania nu trebuie amestecate cu cele din Europa. Cel putin deocamdata. E adevarat ca sunt unele tari in care balonul s-a spart, nu este insa si cazul Romaniei. Atata timp cat cererea de locuinte este mult mai mare decat oferta, iar aceasta cerere este potentata de creditul imobiliar (iar in ultima perioada conditiile de acordare a creditelor chiar s-au relaxat) preturile vor creste. E adevarat ca pe anumite canale de piata mai poti gasi o locuinta mai ieftina decat pretul pietei: mai pacalesti o batrana, mai strangi cu usa pe cineva cu datorii, nu-i asa? Pe termen mai lung vor aparea si la noi asa-zisele FORECLOSURES, adica situatiile in care banca vinde locuintele celor care nu-si vor mai plati ratele, iar preturile alea vor fi cu adevarat mici.
Salut,
Nu sunt de acord cu punctul tau de vedere.
Eu zic ca preturile nu au cum sa scada.
Comparatia pietei imobiliare cu FNI mi se pare un pic fortzata. Totusi piatza imobiliara are la baza o nevoie oamenilor, aceea de a avea un loc unde sa locuiasca.
Stiu foarte multi prieteni care stau cu parinti sau cu chirie si ar vrea sa se mute dar nu au cum sa-si cumpere.
Chiar eu am cautat sa cumpar o garsoniera si cum gaseam ceva mai bun in doua zile se vindea. Am intalnit cateva agentii care nu aveau nici macar o oferta si o lista de cumparatori de cateva pagini....asa ca atata timp cat va exista dezechilibru pe piatza preturile vor mai creste.
@cristi: ne poti spune ce varsta ai, ce salariu mediu ai / familie, la cate vizionari ai fost (si mai ales cand), prin ce zone, cam intre ce preturi se invarteau ofertele, daca ai incercat sa aplici tactici de "gherila shopping" ? ;)
Astazi am gasit pe forumul din Evenimentul Zilei un comentariu ca raspuns la un articol manipulator "70.000 Euro o garsoniera la periferie (Bucuresti)"
Iata mesajul cititorului:
SOLUTIA MEA
Sile (s.....i@yahoo.com), 2007-09-12 05:06:37
Oare cine mai pune botul la astfel de vrajeli de articole comandate si platite de agentiile imobiliare?
Astia chiar ne iau de fraieri oameni buni. Nu va mai lasati pacaliti. E timpul sa facem ceva, altfel vor continua sa-si bata joc de noi.
PROPUNEREA MEA
Haideti sa postam fiecare cate 10 (sau mai multe, depinde numai de imaginatia si timpul dvs.) anunturi imobiliare false (cu chilipiruri, ca sa-i atraga precum mustele la kk), sa se apuce sa caute, sa sune disperati aiurea, sa vada si ei cum e sa fii dezinformat, manipulat, dus de nas, prostit in fata, tzepuit etc. Puneti in anunt numere de telefon de la gari, autogari, diverse institutii unde de regula suna ocupat, sau pur si simplu numere ale unor telefoane publice unde nu raspunde nimeni. Dati adrese fictive, nume fictive, totul sa fie o aiureala, asa cum fac si ei. Faceti asta periodic, veniti cu noi "oferte" umpleti internetul de bazaconii, punetii sa munceasca aiurea. Daca tot pretind comisioanele alea nesimtite, atunci macar sa transpire serios.
Daca cel putin 100 de persoane vor face lucrul asta, macar odata pe luna, va asigur ca in maximum jumatate de an vom scapa de toata isteria asta imobiliara, cu cresteri aberante de preturi dictate de samsarii imobiliari.
Bineinteles ca samsarii vor critica propunerea asta. Au si motive, sunt in joc enorm de multi bani. Iar ei sunt fara mila cand e vorba de bani.
Spor la anunturi oameni buni!
Madame, Monsieur,
Je suis propriétaire d'un studio, situé au 146, rue du Chemin Vert, 75011 Paris. Je suis d'origine roumaine et je suis atteinte d'un cancer du poumon et je soignée par chimiothérapie. Depuis 2002, je suis victime de nuisances olfactives provenant du restaurant Hong Kong Express, situé à l'adresse sus-mentionnée. Le 7 Mars 2005, lors de l'Assemblée Générale des Copropriétaires, ont été votés les travaux de mise en conformité de l'installation utilisée dans la cuisine du Restaurant Hong Kong Express. Le 20 Avril 2007, suite à mes plainte consécutives depuis 2003, concernant les nuisances olfactives dont je suis victime, provenant du restaurant Hong Kong Kong Express, une enquête a été effectuée par la Préfecture de Police, Sous-Direction de la Protection Sanitaire et de l'Environnement et le technicien a constaté des anomalies par rapport au Règlement Sanitaire du Département de Paris.
Malgré mes demandes répétées auprès de l'Association des Copropriétaires de l'immeuble situé au 146, rue du Chemin Vert, 75011 Paris et du syndic, le syndic qui gère l'immeuble où j'habite, Foncia Rives de Seine, (85 rue Saint-Maur, 75011 Paris), n'a toujours pas fait de procès au restaurant Hong Kong Express, afin que ce dernier effectue les travaux de mise en conformité requis par la Préfecture de Police.
Je vous remercie pour votre attention.
MARIN Flora Michèle
As dori sa va relatez un furt la Banca Comerciala Româna.
Ma numesc Alexandra Bougé, sunt domiciliata 52/54, rue Piat, 75020 Paris, FRANTA. Pe data de 10 Septembrie 1996 am deschis un singur cont "la vedere" în dolari, nr. cont 471178560 la Banca Comerciala Româna, bulevard Regina Elisabeta nr.5, 70398 Bucuresti, România, în care am efectuat tranzactii. Pe data de 4 Iulie 2006, m-am prezentat la Banca Comerciala Româna, la adresa susmentionata pentru a efectua o tranzactie pe contul meu, mi s-a raspuns ca acest cont nu mai exista, am depus plângere la Registratura însa nu am primit nici un raspuns. Pe data de 26 Septembrie 2007, m-am prezentat din nou la Banca Comerciala Româna, la adresa susmentionata. Directoarea adjuncta a bancii, Doamna Emanuela Casandra, mi-a predat documente din care reiese ca nr. de cont 471178560 a fost închis pe data de 17 Martie 1997. Însa pe data de 27 Octombrie 1998, aveam pe contul meu 400 USD (document semnat de catre Presedintele Directiei Decontari Necomerciale, DL ION MATEI, din data de 27 Octombrie 1998 ). Pe data de 28 Septembrie 2007, am cerut printr-o scrisoare cu confirmare de primire sa mi se comunice soldul contului meu si am primit un raspuns, trimis de catre banca Comerciale Româna pe data de 6 Noiembrie 2007, din care reiese ca as fi deschis mai multe conturi la Banca Comerciala Româna. Aceasta afirmatie este falsa. Am deschis un singur cont la Banca Comerciala Româna, nr. cont 471178560. Pe data de 13 Februarie 2007 am primit un raspuns de la Banca Comerciala Româna din care reiese ca singurul meu cont deschis la BCR a fost închis pe data de 17 Martie 1997.
Va multumesc pentru atentie si va urez un an nou bun.
Alexandra Bougé
Trimiteți un comentariu