miercuri, 27 februarie 2008

In afara-i vopsit gardu', inauntru leopardu'

Aristotel ne trimite 2 poze foarte frumoase. În bomba asta de bloc, aflat în Iaşi, metrul pătrat costă 1000 de E.



E interesant de observat cum la blocul respectiv unii locatari s-au chinuit să-şi îmbunătăţească faţada, probabil pentru a atenua impresia de grotesc, dar vorba ceea: "în afară-i vopsit gardu', înăuntru leopardu'".

joi, 21 februarie 2008

Cumpărătorul face pretul?!

Se dă bunul numit "aer". Se dă un monopol pe "aer". Se dă şi un cumpărător.

Cumpărătorul face preţul?!

Daţi-mi voie să mă-ndoi. Cumpărătorul nu poate decât să respire cu nesaţ ori de câte ori monopolul mai dă drumul la o ciosvârtă de "aer" pe care o poate vinde la ce preţ vrea muşchii lui. Între respiraţii, cumpărătorul munceşte cu disperare pentru putea plăti viitoarea porţie de aer.

Dar hai să vedem şi o altă situaţie. Se dă bunul numit "măr". Se dă şi un monopol pe "mere". Se dă şi un cumpărător.

Cumpărătorul face preţul?

Da. Dacă deţinătorul monopolului sare calul, cumpărătorul va prefera să cumpere pere, portocale, pepeni sau cine ştie ce altceva. Are alternative.

Aţi prins ideea, nu? Cumpărătorul face preţul la bunurile neesenţiale, non-vitale, fără de care poate trăi. Cumpărătorul nu face preţul la cele esenţiale, vitale. Şi nu face preţul tocmai fiindcă nu îşi permite să trăiască fără ele. Lăsate pe piaţa liberă preţurile evoluează inevitabil în detrimentul cumpărătorilor. Dacă sunt 1.000.000 de producători din acel bun esenţial, acest milion se va coaliza şi va reuşi să stabilească un preţ ridicat pentru că ştie că oamenii vor fi nevoiţi să plătească.

Uitaţi-vă la taxa auto. Putem trăi fără maşini? Da, putem. Oamenii au preferat să nu-şi mai înmatriculeze maşinile şi să le ţină în garaj decât să plătească preţul cerut de guvern. Au făcut şi scandal. Guvernul a cedat. Fiindcă există alternativă. Dacă nu aveau alternativă înghiţeau în sec şi dădeau banul.

Aşa cum am mai zis, locuirea este o nevoie vitală. Dacă vei dori să locuieşti pe stradă vei ajunge foarte repede să fii un exclus social. O să puţi la servici şi vei fi dat afară. Fără bani, nu vei mai avea posibilitatea să mănânci cum trebuie. Dacă nu te vei hrăni cum trebuie sănătatea ţi se va şubrezi. În cele din urmă vei muri cu mult mai devreme decât îţi dă dreptul să speri că vei trăi speranţa de viaţă a conaţionalilor tăi.

Şi acum să vedem cum se prezintă piaţa locuirii (piaţa imobiliară).

În primul rând avem un monopol pe fondul locativ: statul a împroprietărit numai o anumită generaţie de români. Pentru generaţia următoare, n-a mai avut. Nici nu a mai construit nimic. Acum generaţia nouă e obligată să-şi cumpere locuire de la generaţia veche. A făcut statul ceva pentru a sparge acest monopol? Momentan ... nu prea.

În al doilea rând avem un monopol informaţional: nu se ştie ce, cum, cât şi unde se vinde. Asta ştiu notarii. Nu se ştie nici cât stă la vânzare o proprietate. Asta ştiu agenţii imobiliari. Cumpărătorul nu are alternativă de informare. E obligat să ia de bună informaţia oficială. A, şi am uitat, notarii, singurii care cunosc preţurile reale de tranzacţionare, impun şi preţuri minime de tranzacţie. Dacă vreau să-mi vând casa cu 1000 de euro, că aşa vor muşchii mei, nu o pot face, trebuie neapărat să declar 50.000. Notarul îşi ia comisionul aferent şi mai trece pe răboj o vânzare de 50.000, deşi ea în realitate o fost de 1000. Deci...

...În al treilea rând, monopol pe legalizare. Nu pot să mă duc la biserică sau la primărie sau la un avocat oarecare să declar tranzacţia (poate ies mai ieftin!). Nu, trebuie să o fac la notar. Nu ar fi nici o problemă dacă breasla notarilor nu ar fi stat în stat. Ciudat, însă, e că statul a făcut la... viaţa sa, privatizări pe un dolar. Dar eu n-am voie să-mi vând casa pe mai puţin de vreo 50.000 de euro! Statul are voie să fie nebun. Eu nu!

Cumpărătorul face preţul?! Momentan nu. Momentan.

Prabusire sau aterizare?

"De ce are dreptate Alex Dumitrascu in distinctia dintre prabusirea pietei imobiliare si prabusirea preturilor:

Daca in Bucuresti, in anul 2007 se vand 1000 de apartmante cu pretul de 100 000, inseamna ca piata apartamentelor in anul 2007 este de 1000 X 100 000 = 100 000 000.

Daca in 2008 se vand doar 350 de apartamente tot cu 100 000 (ipotetic sa zicem ca nu scade), inseamna ca piata apartamentelor in 2008 este de 350 X 100 000 = 35 000 000.
Piata imobiliara s-a prabusit de la 100 milioane la 35 milioane. Pretul in schimb nu s-a prabusit. Inca! E, aici sunt pareri impartite referitor la modul/felul cum o sa scada si pretul..."


Momentan sunt o grămada de şmecheri / politicieni care sunt captivi în apartamente vechi. Ei sau copiii lor. Până când ăştia nu se vor muta cu toţii la vile / în apartamente noi preţurile nu se vor prăbuşi fiindcă vor face pe dracu'n 4 să le ţină sus. În cel mai rău caz, dacă treaba chiar se împute rău, îşi vor revinde apartamentele vechi statului, pe post de "locuinţe sociale". De aceea eu zic că vor urma doar corecţii lente (şi sunt în dezacord cu Alex Dumitraşcu), dar după ce toţi şmecherii vor fi părăsit corabia atunci da, prăbuşirea preţului apartamentelor vechi va fi foarte probabilă.

E DOAR IPOTEZA MEA.

duminică, 17 februarie 2008

500 de euro, salariul cu care ti se da un elegant sut in fund

BRD rupe pisica în două şi se pare că e prima bancă dispusă să ia decizii dure vizavi de creditare: clienţii care câştigă 499 de euro au un şut în fund garantat atunci când vor să aplice pentru un credit de casă, iar cei care câştigă sub 1500 de euro se pot îndatora cu maxim 60% din venituri.

Cum decizia BRD va fi urmată, probabil, de cea a altor bănci, este clar că în maxim 2 luni vom asista oficial la ceea ce se ştia deja: unul din pilonii preţurilor ridicate, creditarea oricui, oricum, oricât, nu va mai fi de actualitate.

vineri, 15 februarie 2008

Intermezzo

Să schimbăm subiectul (apropo de cearta izbucnită în comentariile de la postul precedent): ia uitaţi-vă la tipul ăsta, e un Zilişteanu de-al lor. Linkul e dat de un comentator, mulţam.


joi, 14 februarie 2008

Ceea ce anticipam in vara trecuta...

...începe să se adeverească. Mai ţineţi minte când discutam în contradictoriu cu Gigi Castron? Ei, uite că vin străinii, care vor pune presiune, desigur, pe piaţa salariilor, în aşa fel încât orice măturător va avea 1999 de euro salariu minim iar de ingineri nu mai zic... aoleu, ăştia or să ia 7000 de euro, uite aşa, degeaba, doar ca să-şi arate mutra pe la serviciu! Deci băgaţi doamnelor şi domnilor credite cât mai e timp, până nu ajunge garsoniera din Militari să coste 500.000 de euro.

Glumesc, desigur.

PS: ne vedem la Condominium ;)

miercuri, 13 februarie 2008

Bine ati venit din ROBlogfest!

"In schimb sunt f.f.suparat pe manole. Ai promis ca mizerii de genul celor din ziarele dambovitelene nu vor fi lasate sa apara si aici. De ce permiti vectorilor direct interesati de perpetoarea caritasului imobiliar sa se manifeste si aici?"

R: Am observat şi eu, recent, activitatea cu pricina. Se pare că direct "vinovat" e un concurs de bloguri, www.Roblogfest.ro, la care Balonul Imobiliar e nominalizat. Au apărut mulţi vizitatori care intră pentru prima oară aici.

Le urăm "Bine aţi venit!" şi îi invităm, aşa cum spunea şi comentatorul, să citeasca în întregime arhiva pentru a vedea ce s-a discutat şi ce nu.

luni, 11 februarie 2008

Noul Ierusalim!

Postul precedent a atras (până acum) 115 comentarii, care mai de care mai inflamat.

Hai să lămurim un lucru: eu personal nu prezic (sau prevăd) spargerea balonului. Totuşi, am încercat să aduc pe blogul acesta, încă de la început, o mulţime de argumente în favoarea unei idei care poate fi sintetizată astfel: dacă balonul nu se va sparge, atunci înseamnă cu adevărat că avem de-a face cu o minune dumnezeiască, aleluia!

Şi România o fi fiind cu adevărat Noul Ierusalim!

Şi asta pentru că piaţa imobiliară din România ar sfida, dacă nu se dezumflă (eu nu folosesc cuvântul "prăbuşire"), toate legile economiei. E ca şi cum economia ar avea un mers lin, firesc, raţional, de manual, în restul planetei, şi un mers... hm, aparte în România. În toată lumea preţul metrului pătrat locuit e corelat cu nişte indicatori foarte clari - preţul salariilor, puterea de cumpărare etc. - numai la noi e corelat cu Londra. Peste tot capitalismul este ciclic, succesiune de prosperitate şi crize, numai la noi se crede că va fi... o veşnică euforie (credite pentru toată lumea... pupat toţi piaţa endependenţii... şi tot românul să prospere...). Peste tot averile sunt făcute prin muncă, numai în România ziliştenii propovăduiesc... statul. Staţi degeaba, că oricum vă îmbogăţiţi cu 10-15%, garantat, vă jur! Şi tot aşa. Suntem daţi dracului, noi românii!

Oare ăsta să fie norocul nostru ca popor? Să fim "daţi dracului"? "Epocă de aur" cu cozi la... mâncare pe timpul lui Ceauşescu, democraţie... "originală" pe timpul lui Iliescu şi... economie "aparte" pe timpul lui Băsescu?

marți, 5 februarie 2008

Spirala preturi-salarii

Păi eu ştiam că a început deja. Spirala. Ne aflăm în mijlocul ei. Câtă vreme preţurile de pe piaţa imobiliară, care include şi chiriile, au crescut cu 50% pe an, cum poţi avea pretenţia de la oamenii simpli să nu-şi dorească salarii cu cel puţin 51% mai mari?!

Cum mai poţi spera în mobilitatea forţei de muncă, motorul din spatele dezvoltării economice? Revoluţia industrială din Anglia a fost posibilă datorită maselor de ţărani emigraţi la oraş...

Cum mai poţi fi competitiv ca locaţie de reşedinţă dacă oamenii sunt jupuiţi de vii şi 70% din jupuială are caracter... imobiliar? X vine în Bucureşti şi câştigă 550 de euro din care îi rămân în mână la finalul lunii vreo 100. Restul se duc pe chirie (300), pe mâncare (120) şi pe transport (30). De ce nu ar alege X să plece la Roma, unde poate câştiga 1500 de euro, economisind lejer 500 de euro pe lună?!

Românii nu mai sunt prizonieri în ţara lor. Oraşele sunt ele însele mărfuri. Bucureştiul este el însuşi o marfă. Românii nu mai sunt obligaţi să cumpere aceeaşi marfă numită "Bucureşti" dacă vor să trăiască decent. Bucureştiul e acum în competiţie directă cu alte câteva sute de oraşe europene în care poţi ajunge, doar cu buletinul, în mai puţin de 10 ore.

Ştiţi ce se întâmplă cu peştele care zace nevândut? Oricâtă gheaţă pui pe el, la un moment dat tot se împute.

Rezultatul recensământului 2011 va accelera scăderea prețurilor pe piața imo?