Interviu: salarii, recrutare, forta de munca

De azi încep să public interviuri. Cristian Diaconu e prieten cu mine şi lucrează de câţiva ani în industria de recrutare. Nu are nici un rost să mint şi să spun că e senior recruiter sau alt bullshit de genul ăsta... Cristi e un simplu consultant. I-am pus câteva întrebări despre creşterea salariilor din România. Interviul i l-am luat prin Yahoo! Messenger.

manole: Am un blog - Balonul-imobiliar.blogspot.com - pentru care te-aş ruga să îmi răspunzi la câteva întrebări. Eşti de acord?
cristi: Ştiu blogul tău. E f. şmecher :))
m: Mersi. Deci? Eşti de acord?
c: Da, sure, întreabă-mă ce vrei.
m: 1. E blocaj pe piaţa de muncă?
c: Ce înţelegi prin blocaj?
m: Adică e adevărat că firmele îşi găsesc tot mai greu angajaţii?
c: În principiu da, dar nu l-aş numi blocaj. Nu aş fi aşa catastrofist cum sunt ăştia la televizor. Oamenii se mută permanent pentru un salariu mai bun, şi nu numai, de la firmele care nu oferă condiţiile dorite la cele care oferă. Pur şi simplu de blocaj vorbesc firmele care nu se pot adapta la piaţa de muncă a anului 2007.
m: 2. Trăim o dictatură a angajaţilor?
c: În multe domenii se poate spune că da. Mai ales acolo unde e penurie de oameni şi cererea e imensă.
m: Adică?
c: Construcţii, sănătate, IT... în aceste domenii patronii nu-şi mai permit să ţipe la angajaţi fără să rişte să-i piardă a doua zi. Situaţia e cu particular gravă în IT unde nu doar că patronii nu-şi mai permit să ţipe la angajaţi dar vârsta de angajare a scăzut foarte mult şi firmele se confruntă cu o forţă de muncă şi fiţoasă, şi iresponsabilă, mulţi angajaţi fiind nişte copii, studenţi de 20-21 de ani.
m: 3. Dar în imobiliare?
c: Depinde de ce imobiliare vorbeşti. Dacă mă întrebi de o agenţie minusculă cum e a ta, bănuiesc că nu ai probleme fiindcă îţi găseşti oricând oameni disponibili să facă pe agentul. Dacă vorbim de agenţii mari, multinaţionale, nu cred că e o problemă momentan cu forţa de muncă deoarece în România încă se fac bani buni şi concurenţa nu e aşa de mare. Deci nu cred că e criză. Indirect, criză în imobiliare e din cauza construcţiilor, că nu mai aveţi nici muncitori, nici ingineri, nici diriginţi de şantier ş.a.m.d.
m: 4. Există vreo legătură între criza din anumite sectoare şi creşterea salariilor?
c: Păi tu ce părere ai :))
m: Că da.
c: Bineînţeles că există. Şi nu numai între criză şi creşterea salariilor, ci şi între criză şi investiţiile imobiliare ale firmelor dacă asta te interesează. Păi aveam firme mari care funcţionau în fel de fel de depozite dezafectate sau apartamente înghesuite de bloc, cu oamenii claie peste grămadă şi vroiau să mai recruteze. La început oamenii se duceau ca berbecii dar acum pun întrebări: unde are sediul? cum e sediul? e curat? ce mi se oferă? etc. Nu te mai poţi prezenta în faţa viitorilor angajaţi în orice condiţii.
m: Nu asta mă interesa da' e interesant aspectul ăsta.
c: Nu-i aşa? ;)
m: Deci îi putem sfătui pe proprietarii de firme să investească şi în condiţiile de "locuire", nu doar în merţane şi gipuri.
c: Da. Orice firmă poate face un efort. Acum se construiesc atâtea spaţii de birouri, plus că sunt zone bune în Bucureşti în care nu e nici o ruşine să funcţionezi într-un apartament, să fii "firmă de apartament", dacă nu ai nevoie de mulţi angajaţi. Firmele care funcţionează la un etaj superior dintr-un bloc din Pantelimon sau în nu ştiu ce depozit infect de pe şoseaua de centură mă tem că vor avea din ce în ce mai multe probleme cu retenţia angajaţilor.
m: 5. Să ne aşteptăm aşadar la o creştere continuă a salariilor la fel ca în ultimii 3 ani (din 2005 încoace)?
c: Paradoxal, nu. Firmele din domeniile cu probleme au început să răspundă crizei de salariaţi şi să inventeze strategii pentru reţinerea acestora. O strategie simplă de exemplu este să-i facilitezi un overdraft sau dacă ai cojones chiar un credit imobiliar. Omul e fericit dar rămâne astfel în ograda ta. Asta e una. O altă strategie, oarecum perversă, e să dai salariile pe micro. Aşa îţi rezolvi şi o grămadă de probleme legate de impozitarea muncii şi practic devii unicul client al acelei microîntreprinderi, dacă te superi pe el rupi contractul şi îl bagi în rahat un doi. În al doilea rând trebuie avut în vedere că începe să sosească forţă de muncă din străinătate care va echilibra balanţa. Până acum aducerea de străini a fost foarte dificilă fiindcă legea era îngrozitor de stufoasă. Ca să aduci pe cineva din străinătate trebuia să depui un dosar care să conţină 13 documente, unele perfect legitime, altele complet cretine. De exemplu, la capitolul cretine, ţi se cer "fişa postului, organigrama cu precizarea funcţiilor ocupate şi vacante"; "dovada publicării anunţului [de angajare prin care nu ai găsit români disponibili] într-un cotidian central"; "copia procesului verbal rezultat în urma interviurilor de angajare cu români"; "curriculum vitae al străinului"; "copia documentului de trecere a frontierei a străinului" etc. Dar stai liniştit, toţi politicienii au afaceri şi au ajuns la concluzia că aşa nu se mai poate, aşa că ei înşişi încep să simplifice procedurile de aducere a străinilor. De ce crezi că au simplificat procedurile de obţinere a cetăţeniei române? De ce crezi că au trecut la Oficiul pentru Imigrări prin OUG 56 / 2007 toate formalităţile birocratice? Ca să simplifice lucrurile. Şi lucrurile se vor simplifica şi mai mult, pe măsură ce penuria de lucrători în domeniile în care au politicienii afaceri va deveni mai acută şi o să-i ardă mai rău la fund.
m: Deci vor mai creşte sau nu salariile?
c: În domeniile în care deja s-au înregistrat creşteri substanţiale, nu vor mai creşte mult. Cu 5-6% pe an, cât să acopere inflaţia şi să dea un mic bonus angajatului.
m: De ce eşti aşa sigur?
c: Păi ţi se spune zilnic la televizor. Salariile au luat-o cu mult înaintea productivităţii. Acum vin nişte ani în care trebuie recuperat deficitul de productivitate. Multe firme mari, cu putere de angajare, au intrat pur şi simplu în grevă şi nu mai vor să angajeze orice, oricum, pe oricât. Firmele sunt mult mai atente la aceste aspecte. În plus, nu vor mai fi investitori. Nici dracu' nu o să vină să investească undeva unde terenurile sunt scumpe şi forţa de muncă e scumpă.
m: Păi cum aşa? Ford a venit la Craiova.
c: Lasă-i pe ăştia mari. Ăştia vor veni mereu deşi, după cum vezi, într-un ritm nu prea alert: Nokia ici, Ford colo... Eu vorbesc de investitorii mici medii, care să bage 50-60.000 de euro într-o afacere aici în România, o făbricuţă de confecţii, sau un atelier de software, sau un mic call-center ş.a.m.d., adică sume cu care la ei nu şi-ar deschide nici măcar o gogoşerie. Ăştia se vor duce în altă parte: în India, în Filipine, în Ucraina etc. 100 de asemenea firme pot crea în 4-5 ani 10.000 de locuri de muncă dacă sunt conduse şi se dezvoltă sănătos, într-un mediu de afaceri sănătos şi care să le permită start-up-ul. A, şi nu mai spun de faptul că Nokia şi Ford nu vor veni să dea salarii de 1500 de euro ci de 300-350. Şi au grile de salarizare cu creşteri bine stabilite pentru anii care vor veni, în funcţie de prognozele generale de creştere a salariului mediu în România.
m: Care cum va evolua?
c: Până în 2012 se preconizează că salariul mediu net va fi de aproximativ 550 de euro. Acum e un pic peste 300.
m: Nu cumva prognozele sunt prea pesimiste?
c: Nu ştiu. Întreabă pe cineva care lucrează la guvern :D Dar mă îndoiesc că nu va fi aşa fiindcă până acum evoluţia salariului mediu net a respectat anumite grafice raportate dinainte. Presupun că băieţii au oarece pârghii la dispoziţie care îi ajută să ţină în frâu orice posibil derapaj faţă de planul iniţial.
m: Dar în Bucureşti tot 300 de euro e salariul mediu?
c: Nu, în Bucureşti e în jur de 400 iar în unele ocupaţii şi profesii, de exemplu în vânzări sau marketing, chiar şi 650-700. Tocmai de-asta multe firme străine încep să se îndrepte către oraşele mari din provincie. În 3 ani acolo va fi la fel ca-n Bucureşti dar pe de altă parte cine speră să mai vină în Bucureşti ca-n El Dorado, ar trebui să se gândească de acum înainte de 2 ori înainte de a face pasul. Părerea mea.
m: Deci Bucureştiul se va plafona?
c: Fără îndoială. Provincialii trebuie să aibă încredere în ei. Următoarele investiţii importante se vor îndrepta spre ei fiindcă salariile sunt la jumătate şi imobiliarele tale încă sunt accesibile.
m: Deci cine avea 300 de euro în Bucureşti în 2004, 1000 acum şi speră să aibă 2000+ peste 3-4 ani are aşteptări exagerate?
c: Dacă e simplu salariat, eu zic că da. Dacă e patron de firmă, probabil că nu, sau cine ştie.
m: Deci, să zicem, "clasa" medie care are un salariu / familie de 1500 de euro şi îşi face un credit imobiliar de 80.000 de euro în 2007 pentru cumpărarea unui apartament vechi de 30 de ani, sperând ca peste 3-4 ani să apară o nouă clasă medie cu salariu de 1500 de euro / familie iar ei să aibă 3.000 de euro, astfel putând să le paseze acestora din urmă apartamentul vechi iar ei să se mute mai departe în locuinţă nouă, greşesc?
c: Dacă mizează strict pe veniturile salariale, cred că da. Nici înnoirea spectaculoasă a clasei medii nu se va mai produce, nici ei nu vor ajunge la 3.000 de euro, dacă nu au reuşit să o facă până acum.
m: Mulţumesc!